Bănci și Asigurări

2012, anul de coşmar pentru BRD. Cum a ajuns cea mai profitabilă bancă din sistem să raporteze peste noapte pierderi de 332 mil. lei, iar un preşedinte să-i fie respins de BNR

2012, anul de coşmar pentru BRD. Cum a ajuns cea mai profitabilă bancă din sistem să raporteze peste noapte pierderi de 332 mil. lei, iar un preşedinte să-i fie respins de BNR

Autor: Cristian Hostiuc

15.02.2013, 00:08 19029

La începutul lui decembrie 2011, o delegaţie a Société Générale condusă de numărul 2 Bernardo Sanchez Incera şi de şeful operaţiunilor internaţionale Jean Louis Mattei a fost primită la BNR de guvernatorul Mugur Isărescu.

Grupul francez nu numai că deţine BRD, a doua bancă din România, şi o bună parte din finan­ţarea economiei, dar este şi unul dintre cei mai mari cum­pă­rători de titluri de stat româneşti, care a permis finanţarea fără probleme a bugetului într-o perioadă de criză.

A fost o vizită de curtoazie obiş­nuită, dar şi de prezentare formală a celui pe care francezii îl selectaseră să preia conducerea BRD din următorul an, Alexandre Maymat, 44 de ani, după ce încheiau conturile cu cel care conducea banca în acel moment Guy Poupet. De asemenea, francezii îl luaseră la Paris pe Sorin Popa, numărul doi din BRD, în divizia internaţională şi anunţaseră BNR în acest sens.

Société Générale îl trimisese pe Poupet, 60 de ani, la Bucureşti în 2010 cu un mandat de patru ani. Deşi îl susţineau public, francezii nu erau aşa mulţumiţi de Poupet din cauza modului de administrare a riscului de credit.

Deşi tranziţia de management ar fi trebuit să fie uşoară, fără să creeze probleme, nimeni nu a prevăzut ce avea să urmeze în 2012 la BRD: un haos în management şi în modul de a gestiona politica de creditare, respingerea unui conducător de bancă la un asemenea nivel - Alexandre Maymat, reţinerea unui vice­preşedinte pentru 24 de ore (Claudiu Cercel), arestarea unor funcţionari ai băncii destul de importanţi, dezvăluirea unor fraude care s-au petrecut la o bancă la care nu se aştepta nimeni, înregistrarea unor pierderi care au trântit rezultatul băn­cii provocând o pierdere totală de 332 mil. lei (75 mil. euro) şi, mai mult decât atât, afectarea imaginii băncii.

Société Générale, cu o istorie de peste 200 de ani, nu se confruntase cu o asemenea situaţie şi, mai mult decât atât, nu se aştepta ca aceste lucruri să se întâmple în România, unde achiziţia BRD în urmă cu 14 ani se dovedise poate cel mai important succes înregistrat vreodată.

De la începutul lui 2012 nu fusese foarte clar când ar fi trebuit să plece Poupet şi cum ar fi trebuit să fie condusă banca în perioada de tranziţie.

Fără să aibă acordul oficial al BNR pentru a prelua poziţia de preşedinte şi director general, Alexandre Maymat, care venise de la filiala din Camerun a grupului francez, a început să conducă efectiv banca, implicându-se în toate domeniile începând de la politica de creditare, risc, produse şi până la organigrama băncii, efectul fiind plecarea unor directori. Ştiind că Maymat urma să fie noul şef, personalul băncii asculta mai mult de el decât de Poupet, care în acte încă era preşedinte şi director general.

Cel mai grav incident s-a întâmplat la finalul lui februarie, când BRD a lansat un produs de economisire în euro prin care oferea o dobândă de 5% pe an - o rată total de neînţeles, care indica mai degrabă faptul că BRD ar avea nevoie disperată de resurse financiare.

Înainte de lansarea acelui produs şeful băncii în acte Guy Poupet plus alţi directori au fost invitaţi la BNR la Supraveghere pentru a discuta despre produs şi dobânda de 5% considerată extrem de ridicată, care ar fi destabilizat piaţa şi ar fi dat un semnal prost în afară cu privire la întreg sistemul bancar românesc, mai ales că era oferită de cea de-a doua bancă din sistem, cu un acţionariat puternic în spate şi nu de o bancă mică, susţinută de un acţionar slab fără resurse.

Semnele de întrebare şi discuţia de la BNR nu au avut niciun efect, BRD lansând oficial acel produs a doua zi, provocând stupefacţie la nivelul întregii pieţe. Maymat a considerat poziţia BNR ca fiind o implicare în activitatea comercială, refuzând ca altcineva să decidă în banca pe care el o conducea în mod curent. De partea cealaltă, lansarea produsului a fost considerată ca o sfidare la adresa autorităţii de supraveghere.

În martie SocGen a ajuns la o înţelegere cu Guy Poupet pentru retragerea din funcţie de la 1 mai, nominalizându-l oficial pentru preluarea poziţiei pe Alexandre Maymat. Din acel moment dosarul lui Maymat a mers spre aprobare la Banca Naţională.

Cel care conducea de facto banca era Maymat, care ţinea legătura cu Parisul, începuse întâi în notiţele lui un proces de reorganizare care implica reduceri de personal, închideri de sucursale, dar, mai mult decât atât, o nouă politică de creditare, de evaluare a riscului şi de lucru cu clienţii.

Având în faţa ochilor câteva dosare fierbinţi (care urmau să iasă la suprafaţă în decembrie), francezii au decis să treacă la extrema cealaltă în ceea ce priveşte riscul, declasificând clienţii de la o categorie la alta fără să existe vreun incident de plată, au cerut noi garanţii şi au început un proces furibund de provizionare ale cărui efecte se vor vedea mai încolo.

Dosarul Creştin, prin care BRD dăduse în 2009 credite de peste 70 de milioane de euro oamenilor de afaceri din Ploieşti, începuse să miroasă, ceea ce a implicat şi inspecţii de la Paris în 2010 şi 2011. Aşa se aflase că în 2009 Taygenta Star, una din firmele de evaluare a activelor aduse în garanţie de fraţii Creştin, fusese susţinută intern la vârf, chiar dacă personalul BRD care lucra cu evaluatorii îşi exprimase un semn de întrebare în privinţa experienţei acestei firme şi mai ales în privinţa experienţei reduse a proprietarului, Orlando Ionuţ Ghiorghe, în procesul de evaluare. În decembrie 2012 acest evaluator a fost şi el reţinut în dosarul Creştin.

Din afară BRD părea că este o bancă ce reuşeşte să traverseze criza fără probleme, marcase profituri de invidiat, era în tranziţie de management şi nimeni nu-şi punea problema că dosarul lui Maymat ar fi putut să nu fie aprobat de BNR.

Dar ceva începuse să scârţâie în relaţia Société Générale - BRD - BNR. Pe 12 iulie 2012, în conferinţa anuală "Isărescu şi invitaţii săi", guvernatorul Mugur Isărescu, pe neaşteptate, a avut un comentariu legat de nivelul dobânzilor la depozite în piaţă, care a prefaţat ceea ce avea să urmeze peste numai câteva zile. "Noi avem o problemă acum cu băncile care oferă 5% la euro. O întrebare mare pe supraveghere. Au zis «ştiţi, stimulăm economisirea internă». Păi da, dar veniţi să ne explicaţi aici la domnul Cinteză (şeful Supravegherii din BNR - n. red.) pentru că noi nu vrem prin acest produs să vă erodaţi capitalurile. Ce faci cu 5%? Cui dai credite, ce plasamente faci dacă îţi permiţi să plăteşti 5%?", a menţionat atunci Isărescu într-o conferinţă publică.

Pe 23 iulie BRD şi SocGen au anunţat oficial că Alexandre Maymat renunţă la poziţia de preşedinte şi director general la Bucureşti, el urmând să preia un post la Paris. De fapt, elegant, BNR a transmis grupului francez să-i retragă dosarul pentru că nu avea să primească aprobarea. Aşa ceva nu se mai întâmplase, ca BNR să respingă un şef de bancă la un asemenea nivel. De asemenea, li s-au încheiat mandatele şefilor de la risc şi marketing de la Bucureşti. Ironia a făcut ca Maymat să fie retras în divizia internaţională a SocGen, cea care are în administrare BRD, iar în acest moment să fie numărul trei în această divizie.

Peste noapte francezii au apelat pentru a prelua poziţia de la Bucureşti la Philippe Lhotte, 52 de ani, şeful filialei din Bulgaria. Dar problemele de la BRD de-abia începeau să apară.

SocGen ceruse să se provizioneze tot ce ar fi fost cu semnul întrebării, să se subevalueze de data asta garanţiile aduse de clienţi, să ceară altele noi, să fie lăsaţi o parte din clienţi să plece să-şi caute altă bancă. Iar dosarele cu probleme care aveau să sară în aer la finalul anului să fie pasate discret astfel încât directorii francezi să aibă cât mai puţin de-a face cu ele.

Această schimbare de strategie în privinţa riscului s-a văzut imediat în trimestrul III, când cheltuielile cu provizioanele au sărit cu peste 60%, până la 1,16 mld. lei la nouă luni. Acest lucru a afectat rezultatul trimestrial, BRD înregistrând pentru prima dată o pierdere de 29 mil. lei pe T3.

Pentru a nu se întâmpla la fel ca în cazul Maymat care îşi asumase public rolul de nou şef al BRD, Lhotte a fost extrem de discret, nu a avut nicio apariţie publică până când dosarul lui de preşedinte şi director general al BRD nu a fost aprobat de BNR pe 31 octombrie 2012.

Relaţia cu BNR s-a refăcut, iar Lhotte trebuia să conducă un proces de reducere a costurilor, să continue evaluarea clienţilor şi să ia o decizie în privinţa reţelei de sucursale. La 1 noiembrie, când nimic nu prevestea, a sărit în aer dosarul unor credite în care un om de afaceri aproape fără şcoală, Mihai Stan, reuşise să ia credite de la mai multe bănci, printre care şi BRD, cu ajutorul unui fost şef al DIE Dragoş Diaconescu. În acest dosar a apărut şi numele unui vicepreşedinte al BRD Claudiu Cercel şi al şefului Fondului Naţional de Garantare pentru IMM Aurel Şaramet.

Claudiu Cercel a fost reţinut pentru 24 de ore, după care i s-a dat drumul urmând să fie cercetat în stare de libertate. Apariţia sa în acest dosar a căzut ca un trăznet pentru tot sistemul bancar. El lucra pentru BRD de aproape două decenii, reuşind să câştige încrederea francezilor care l-au susţinut.

Ca şi cum acest dosar nu ar fi fost de-ajuns, la începutul lui decembrie a sărit în aer un al doilea, cel al fraţilor Creştin, care s-a lăsat cu audieri maraton şi în final cu arestarea a doi şefi de sucursale BRD - Unirii şi Dorobanţi - Adrian Martiş şi Andrei Nanu. Au fost chemaţi mai mulţi oficiali ai BRD la audieri, dar în final numai cei doi au primit mandate de arestare plus alte persoane - evaluatori şi notari - implicate într-o fraudă de 85 mil. euro, după evaluarea DIICOT.

Aceste dosare au scos la iveală o parte din scheletele din fişetele BRD. Francezii ştiau de acest dosar încă din 2010, pe parcurs banca constituind provizioane în acest caz. Fraţii Creştin nu au fost arestaţi, dar a fost un bun prilej pentru a se readuce puţin la lumină istoria lor în afacerile cu petrol de acum 12-14 ani. Puterea şi susţinerea fraţilor Creştin s-a văzut şi în acest caz când au reuşit să obţină cercetarea în libertate. Francezii încearcă să se detaşeze de acest dosar cu toate că l-au avut pe masă inclusiv la Paris, în birourile din La Defence.

Pentru a nu avea surprize şi în alte dosare, unde clienţii au o activitate care scârţâie, francezii au decis o provizionare mai ridicată, ceea ce a făcut ca provizioanele să urce cu 2 miliarde de lei, respectiv cu aproape 800 milioane de lei mai mult decât în T3. Aceste cheltuieli au dărâmat rezultatul final, BRD raportând pe 13 februarie 2013 o pierdere de 332 milioane de lei pentru 2012.

 

BRD, UNA DINTRE CELE MAI PROFITABILE INVESTIŢII ALE FRANCEZILOR DE LA SOCGEN

 

Aşa ceva era de neconceput şi niciodată francezii nu se gândiseră că România poate deveni un asemenea coş­mar. Rezultatele de la Bucureşti sunt analizate acum cu lupa, lui Lhotte cerându-i-se ca în 2013 banca să încheie anul cu profit.

Dacă miercuri, pe 13 februarie, BRD a raportat o pierdere de 332 mil. lei, cu o zi înainte Banca Transilvania raportase un profit net de 320 mil. lei. În 2009 la începutul crizei pe masa celor de la Société Générale a fost un dosar de achiziţie a Băncii Transilvania, printr-un schimb de acţiuni, care dacă s-ar fi realizat, ar fi făcut ca BRD să devină prima bancă din România din punct de vedere al activelor, depăşind rivalul istoric BCR, banca grupului austriac Erste.

Din momentul preluării în 1998 şi până în 2012, BRD a fost poate cea mai profitabilă achiziţie din istoria SocGen. În decembrie 1998 într-o economie românească cenuşie, în criză, francezii plătiseră 200 de milioane de dolari pentru a prelua pachetul majoritar.

Tranzacţia a fost structurată prin­tr-o plată directă către stat de 135 mil. dolari plus o majorare de capital care a permis atingerea unei cote de 51% din capitalul băncii. În următorul an cu banii din majorare BRD a cumpărat de la SocGen sucursala pe care francezii o aveau la Bucureşti încă de pe vremea lui Ceauşescu prin­tr-o tranzacţie care nu a fost făcută publică.

Din 2000 încoace BRD a avut o creştere exponenţială, în special în perioada mandatului de preşedinte al lui Patrick Gelin, care a stat opt ani la Bucureşti - 2002 - 2010. Extinderea agresivă pe retail, derulată de vicepre­şedintele Sorin Popa, a susţinut rezultatele băncii, mai ales în perioada de boom economic, şi a atenuat din scăderea intervenită în criză.

În perioada 2000 - 2011, BRD a raportat un profit cumulat de 6,4 mld. lei (1,8 mld. euro), a plătit dividende acţionarilor de 2,35 mld. lei, din care SocGen a încasat 1,36 mld. lei (aproape 400 mil. euro). Vârful câştigului la BRD a fost în 2008, când banca a raportat un profit net de 1,3 mld. lei, rezultat susţinut şi de vânzarea acţiunilor deţinute la Asiban. În 2009-2010-2011 banca a avut un profit cumulat de 1,7 mld. lei, în condiţiile în care în România era criză şi sistemul bancar intrase pe pierdere.

Dacă în 1998 au pornit cu o cotă de 51% din capital, la finalul lui 2004 francezii au reuşit să-l convingă pe premierul de atunci Adrian Năstase să le vândă restul de 7,3% pe care îl mai deţinea statul pentru suma de 43 mil. euro, în condiţiile în care pe bursa de la Bucureşti valoarea pachetului era dublă, iar pe masă erau oferte şi de la alţi investitori care ar fi oferit fără probleme preţul pieţei. SocGen Franţa şi SocGen Finance prin Lichtenstein - o divizie a grupului - au plătit acea achiziţie imediat, întrucât era foarte avantajoasă pentru ei.

Pe bursa de la Bucureşti, unde sunt tranzacţionate acţiunile, valoarea BRD a crescut spectaculos. Dacă în 2001 valoarea de piaţă era de 0,79 mld. lei, în 2004 ajunsese la 5,2 mld. lei (peste 1 mld. euro), pentru ca în 2006 să urce la 13 mld. lei (peste 4 mld. euro), iar în 2007 să se apropie de 20 mld. lei (5,7 mld. euro), la un preţ al acţiunii de 28,9 lei. La acea capitalizare SocGen, care deţine aproape 60% din bancă, îi revenea peste 3 mld. euro.

După 2007, odată cu apariţia crizei, preţul acţiunilor băncii a scăzut constant, în linie cu ceea ce se întâmpla în piaţă şi în lume.

În trimestrul IV din 2008, după ce căzuse în America banca de investiţii Lehman Brothers, capitalizarea BRD scăzuse la 5,7 mld. lei, pentru ca în 2009 să urce la 9 mld. lei, în 2010 să scadă la 8,6 mld. lei, iar în 2011 la 7,4 mld. lei. La finalul lui 2011, BERD, acţionar al BRD intrat la scurt timp după privatizarea din 1998, şi-a vândut pachetul de acţiuni de 5% la preţul pieţei unor fonduri de investiţii. BERD nu a vrut să vândă pachetul către SocGen, întrucât francezii nu voiau să plătească preţul pieţei.

În 2012, când piaţa bursieră de la Bucureşti a crescut, BRD a scăzut cu aproape 40%, mai ales din a doua parte a anului trecut şi de când au început să apară public problemele.

Dosarele fierbinţi ale BRD îşi urmează cursul, unele sunt rezolvate între patru pereţi în cadrul băncii, celelalte (Stan şi Creştin) sunt pe masa DIICOT, iar Lhotte trebuie să închidă aceste episoade care au afectat imaginea băncii pentru ca francezii să poată dormi liniştiţi.

 

Cronologia unui an zbuciumat

8 decembrie 2011 - Alexandre Maymat este prezentat la BNR, într-o vizită la vârf a grupului francez Société Générale, ca noul şef de la BRD.

18 decembrie 2011 - Guy Poupet, preşedintele în funcţie al BRD, spune că data plecării sale nu a fost stabilită, iar tranziţia la vârf va fi lentă.

Ianuarie 2012 - Maymat se instalează la BRD şi preia din ce în ce mai mult conducerea curentă a băncii, deşi figura pe postul de consilier al preşedintelui Poupet.

Februarie 2012 - BRD lansează un produs de economisire în euro prin care oferă o dobândă de 5% pe an, una dintre cele mai ridicate de pe piaţă, deşi BNR a avut semne de întrebare.

22 martie 2012 - BRD anunţă oficial că postul de preşedinte şi director general va fi preluat de Alexandre Maymat de la 1 mai. Dosarul de avizare merge la BNR.

11 iulie 2012 - Guvernatorul BNR Mugur Isărescu admonestează public băncile care oferă dobânzi de 5% la resursele în euro, avertizându-le că astfel îşi erodează capitalurile.

23 iulie 2012 - BRD anunţă oficial că Alexandre Maymat a hotărât să renunţe din motive personale la candidatura pentru şefia băncii, iar dosarul său de autorizare a fost retras de la BNR.

27 iulie 2012 - Philippe Lhote, şeful filialei SocGen din Bulgaria, este anunţat drept noul nominalizat pentru postul de preşedinte şi director general al BRD, el urmând să devină iniţial membru al consiliului de adminstraţie de la 1 septembrie.

31 octombrie 2012 - BNR îl autorizează pe Philippe Lhotte ca director general al BRD, la scurt timp acesta devenind şi preşedinte al consiliului de administraţie.

1 nov. 2012 - DIICOT anunţă la prima oră investigarea unui dosar - Stan - privind 40 de credite obţinute prin fraudă de la 16 unităţi bancare, inclusiv de la BRD. Printre cei reţinuţi se numără Claudiu Cercel, vicepreşedinte al BRD.

13 dec. 2012 - DIICOT anunţă că Lucian Cojocaru, fost director în BRD, precum şi şefii sucursalelor Unirii şi Dorobanţi sunt cercetaţi într-un nou dosar - Creştin - de fraude bancare.

13 februarie 2013 - Philippe Lhotte, noul şef al BRD, îşi face prima apariţie publică pentru a anunţa că banca a încheiat 2012 cu pierderi de 332 mil. lei din cauza costurilor cu provizioanele.

 
CE SFATURI AI DA TÂNĂRULUI DE 21 DE ANI?

TOTUL PENTRU BUSINESS. TOTUL ESTE BUSINESS

Principalele valute BNR - miercuri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.7790
Diferență: 0,0084
Ieri: 4.7786
Azi: 4.3101
Diferență: 0,0139
Ieri: 4.3095
Azi: 5.6586
Diferență: 0,5169
Ieri: 5.6295
Azi: 4.4487
Diferență: 0,2456
Ieri: 4.4378