Statistic, anul 2018 a fost cel mai bun din istoria României, pe cifrele macro. Dar primii nori au început să-şi facă apariţia la orizont: creşterea inflaţiei, creşterea dobânzilor, scăderea creşterii economice, noi taxe.
Citind ce am scris pe 3 ianuarie 2018 despre 2017, pot să spun că am crezut că economia se va supraîncălzi, ceea ce nu s-a întâmplat deloc în realitate, ci dimpotrivă, de la o creştere economică estimată în primivară la 6%, finalul de an va fi la 4%. Corecţiile nu au venit, ci au fost pasate pe 2019. Am anticipat că ROBOR şi inflaţia vor creşte, ceea ce s-a şi întâmplat, dar nu a crescut deloc cursul leu/euro. De la 2%, ROBOR a crescut la 3%, deci cu 50% într-un an, în timp ce cursul a crescut cu numai 0,09%. Isărescu a fost făcut responsabil de această creştere a inflaţiei şi a ROBOR de către PSD.
Presiunea pe salariile mici a fost din ce în ce mai mare, iar lipsa de oameni a fost dramatică.
Industria IT se confruntă şi ea cu lipsă de personal, dar nu s-a blocat la nivel de salarii. Ca să obţină oameni, companiile sunt dispuse să plătească preţul pieţei.
Am anticipat că antreprenorii români cu branduri şi afaceri solide vor încerca să-şi vândă companiile, ceea ce s-a întâmplat, 20 de români fiind mai bogaţi cu aproape 1 miliard de euro.
Băncile s-au confruntat cu lipsa de business, dar au făcut bani din creşterea dobânzilor la lei.
Pe bursă am crezut că vor veni mai multe companii private, ceea ce nu s-a întâmplat, şi nici nu m-am aşteptat la scăderea începută din aprilie şi terminată cu scăderea violentă din decembrie.
Piaţa rezidenţială a crescut, pentru că toţi vor să facă blocuri, unde randamentele sunt mai ridicate ca-n business.
Criza din administraţia locală s-a accentuat, iar baronii fac şi desfac. Liderul PSD Liviu Dragnea este ţinut la vârf de aceşti baroni şi de aceea orice încercare de înlăturare a lui a fost sortită eşecului.
Ce va fi în 2019?