Bănci și Asigurări

30 de ani de sistem bancar în România. Traian Pometcu: Să ştiţi că românii au mare încredere în bancnotele emise de BNR, mai ales după 2005, când a venit leul greu. Cazurile de fals sau contrafacere au fost izolate

Traian Pometcu

Autor: Traian Pometcu, Cristian Hostiuc

11.06.2021, 00:06 2869

Aproape 30 de ani, Traian Pometcu, 66 de ani, a fost responsabil cu protecţia valorilor Băncii Naţionale, începând de la emisiunile monetare – circulaţia bancnotelor, protecţia împotriva falsurilor şi contrafacerilor, protecţia Tezaurului Băncii Naţionale (nici nu ştiţi câte filtre care nu se văd sunt în jurul sediului central al BNR), protecţia informaţiilor şi, nu în ultimul rând, protecţia resursei umane ♦ Putem vorbi despre asigurarea serviciului de continuitate a BNR în cazuri extreme, cum a fost această pandemie, când sistemul naţional de plăţi trebuia protejat, asigurarea de lichiditate băncilor comerciale ca să facă faţă alimentării bancomatelor şi retragerilor de cash, protecţia sanitară a angajaţilor şi a conducerii ♦ El menţionează cu mândrie că BNR nu s-a confruntat în 30 de ani cu niciun incident major care să-i perturbe activitatea ♦  În 1990, la solicitarea lui Mugur Isărescu, noul guvernator, Traian Pometcu, a venit la BNR de la misiunea economică a României de la New York ♦ „L-am cunoscut pe guvernator înainte“, spune el. Întâi a fost trimis la noul departament de Supraveghere Bancară, iar apoi, după un an, Mugur Isărescu l-a desemnat să se ocupe de circulaţia monetară - bancnotele erau vechi, nu aveau elemente de siguranţă, iar copiatoarele tocmai îşi făceau simţită prezenţa în România. Pe lângă acest lucru a fost şi inflaţia, care a determinat Banca Naţională să printeze non-stop, pentru a asigura necesarul de numerar pe care îl cereau băncile comerciale, clienţii şi economia ♦ În anii ’90 România era o ţară a cash-ului ♦ „Primii ani au fost foarte grei, pentru că trebuia să schimbăm toate emisiunile monetare, dar din 1995, de când au început să intre în circulaţie noile bancnote, cu elemente de siguranţă mai ridicate, lucrurile au început să se schimbe“, spune el ♦ În 1997 conducerea BNR a început să se gândească la posibilitatea schimbării bancnotelor din hârtia clasică (bineînţeles, este o hârtie specială) în bancnote de plastic, denumite bancnote de polimer. La vremea respectivă numai Australia avea aşa ceva. Aceste bancnote erau mai scumpe ca şi cost de producţie, dar rezistau mult mai mult în circulaţie, aproape 10 ani, menţionează el. În 1999 noua conducere a BNR a luat decizia, de test, să emită o bancnotă aniversară din plastic, de 2.000 de lei, ca să marcheze trecerea în noul mileniu şi eclipsa. În urma rezultatelor, s-a luate decizia ca noile bancnote să fie din plastic, iar totul a culminat cu introducerea leului greu, o operaţiune logistică extrem de importantă, care a implicat un efort mare, după cum spune Traian Pometcu, unul dintre responsabilii acestei operaţiuni ♦ România nu prea s-a confruntat cu falsuri ale bancnotelor, cazurile fiind extrem de izolate şi depistate rapid. Şi acest motiv, că bancnotele emise de BNR, de fapt ale României, sunt destul de sigure, cu o probabilitate scăzută de falsificare, îi face pe români să aibă încredere extrem de ridicată în bancnotele lor,  să le primească şi să le utilizeze fără frică, fără să stea cu emoţia că ar putea fi false ♦  Traian Pometcu spune că BNR este pregătită din punct de vedere logistic, în orice moment, să adopte euro. Dar este o decizie politică ♦ În seria de articole - 30 de ani de sistem bancar în România, Traian Pometcu vorbeşte despre  circulaţia monetară, despre bancnote, despre leul greu şi, nu în ultimul rând, despre „zero“ incidente.(Cristian Hostiuc)

Ca absolvent al Facultăţii de Relaţii Economice Inter­na­ţio­nale din cadrul A.S.E Bucureşti (promoţia 1980)  am activat  anterior 10 ani în sistemul comerţului exterior, pentru ca în decembrie 1990 să ajung să urc treptele clădirii vechi a Băncii Naţionale.

Cunoşteam această venerabilă instituţie din cuvintele bunicului meu (care în 1970 a ieşit la pensie după ani buni lucraţi în Tezaurul central) şi mai ştiam că, deşi  fusese înfiinţată în 1880, abia după mai mult de 40 ani îşi recăpătase, în 1990, atributele reale ale unei bănci centrale de emisiune! Deşi mi se spusese, nu o dată, în anii copilăriei, ce va să însemne ,,Banca băncilor“, nu am crezut (şi sincer, nici nu mă vedeam bancher central!), dar mândria şi respectul care răzbătea constant din cuvintele lui mi-au dat imboldul de a urca treptele Bătrânei Doamne! 

Cât am lucrat anterior în cadrul Agenţiei Economice de la New York am sprijinit, cu date şi informaţii economice de interes, activitatea Institutului de Economie Mondială din Bucureşti şi am avut deci şi oportunitea să-l cunosc pe noul guvernator Mugur Isărescu. 

La prima întâlnire la BNR (ştiind că terminasem aceeaşi facultate – Comerţ Exterior) m-a întrebat, mai în glumă mai în serios, dacă vreau să lucrez în Direcţia Relaţii Internaţionale, sau la Protocol. Eu i-am răspuns, îmi aduc bine aminte, cât puteam de serios şi sincer că „îmi doresc să fiu util acestei instituţii, dle. guvernator şi dacă se poate, într-un domeniu nou!“. şi aşa am fost repartizat în proaspăta Direcţie de Supraveghere!

Eram câţiva economişti doar - dar mai toţi tineri şi dornici să facem treabă bună - să fim, cum îmi şi doream eu, utili, cu întreaga noastră expertiză şi abnegaţie! Îmi aduc aminte de tânărul director Cristian Bichi şi de Ileana Băloiu (care îmi devenise din nou colegă, după ce fusesem şi colegi de grupă în facultate).

Dar activitatea mea în Direcţia Supraveghere Bancară nu a fost de lungă durată, pentru că am fost solicitat de dl. guvernator să îmi aduc contribuţia la soluţionarea unei urgenţe în Direcţia Tezaur şi casierie (acolo unde bunicul meu lucrase peste 20 ani!).

Bine, se putea pune întrebarea ce să caute un economist specializat în Relaţii Internaţionale la Tezaur?! Răspunsul îl avea guvernatorul: Să refacem contactele Băncii Naţionale şi Imprimeriei sale în lumea mică (fără ghilimele), extrem de restricţionată, a imprimării speciale!

Sintagma  imprimare specială are în vedere atât bancnotele, cât şi orice alte hârtii de valoare.

Protecţia noilor emisiuni monetare, prin introducerea de elemente de siguranţă de nivel mondial, a demarat odată cu noua serie de bancnote, iniţiată în 1990, ultima emisiune anterioară datând - din punct de vedere al concepţiei grafice şi de siguranţă - din anul 1966! Dacă am fi rămas la nivelul de protecţie al vechii bancnote de 100 de lei  (probabil că cei  trecuţi de prima tinereţe îşi mai amintesc cum arătau ele în circulaţie) în condiţiile exploziei mijloacelor de contrafacere, în special a copiatoarelor color, intrate masiv în România după acea dată, situaţia contrafacerilor ar fi putut deveni extrem de preocupantă atât pentru public, cât şi pentru autorităţile statului.

De mai bine de 20 ani, la Imprimeria BNR nu se mai lucrase la designul bancnotelor în circulaţie şi chiar sistarea imprimării de noi bilete de bancă a fost dispusă de la Cabinetul 2 din clădirea CC al PCR!  Pentru cei mai tineri, le stă la dispoziţie o bancnotă veche de 100 lei din colecţia mea, pe care doar un plastic o ţine să nu se destrame!!! Concepţia sa grafică data din1952! Şi nu atât concepţia graficii era total depăşită, cât nivelul de protecţie împotriva falsifiicării.

La momentul 1990, Imprimeria BNR pierduse contactul cu lumea imprimă­rii speciale, care includea, atunci ca şi acum,  pe lângă imprimeriile speciale (în marea lor majoritate deţinute sau având ca şi clienţi exclusiv băncile centrale şi autorităţile de emisiune), producătorii de hârtie şi suport de imprimare specială, producătorii de cerneluri şi alte produse speciale (security items) şi, mai nou, producătorii de echipamente de procesare specială a numerarului. Toţi aceştia, la un loc, atunci ca şi acum, nu treceau de numărul degetelor de la mâini (în unele situaţii, cum ar fi cernelurile, chiar de la o singură mână!

După 1990, la un nou început de drum al său ca bancă de emisiune, Banca Naţională a decis înfiinţarea unui serviciu nou în cadrul Direcţiei Tezaur şi Casierie: Serviciul Siguranţa Valorilor. Numele a fost inspirat chiar de obiectivul prioritar al realizării noilor emisiuni monetare: introducerea de elemente de siguranţă moderne, în special*) la imprimarea noilor bancnote. Acestui nou serviciu i-a revenit sarcina prospectării pieţei imprimării speciale - o piaţă extrem de restrictivă şi specializată, care acoperea imprimarea bancnotelor pentru băncile centrale de emisiune.

*)  Elemente de siguranţă împotriva contrafacerii au şi monedele metalice, dar este evident că nivelul de specificitate şi tehnologie în cazul unei bancnote este superior.

Spre deosebire de cazurile de contrafacere a bancnotelor din perioada ultimilor 50 de ani - în majoritatea lor realizate în ţară şi cu mijloace mai mult sau mai puţin artizanale -, după anul 1990 am asistat, şi în România, la o perfecţionare accelerată a tehnicilor şi metodelor de contrafacere.

O posibilă explicaţie, dar nu singura, ar fi aceea că imediat după 1990, prin deschidrea spontană către lume a graniţelor României, tehnicile moderne în domeniul copiatoarelor color, al computerelor personale şi al metodelor de imprimare litografică au devenit liber accesibile şi la noi. Totala liberalizare a accesului în ţară, pe lângă aspectele pozitive dorite şi aşteptate de noi toţi a reprezentat, în acelaşi timp, şi o deschidere largă a României către lumea interlopă, crima organizată şi fenomenul infracţional internaţionalizat.

Banca  Naţională a României, prin noul său serviciu Siguranţa Valorilor, a ini­ţiat şi beneficiat totodată de o strânsă cola­borare cu autorităţile române în domeniu, în special cu Brigada de com­batere a crimei organizate din cadrul Po­liţiei Române, în combaterea eficientă a fenomenului contrafacerilor de mo­nedă.

Ca o dovadă a celor de mai sus, pri­mul caz semnificativ de contrafacere, apărut după 1989, a vizat noua bancnotă de 5.000 lei - emisiunea 1993 -, apărut la 2 ani de la emiterea bancnotei, în aprilie 1995, a avut sursa de contrafacere în Italia.

La expertizarea - în cadrul noului serviciu al Băncii Naţionale - a contrafacerilor provenite din Italia, care apăruseră în circulaţie la Timişoara şi Cluj-Napoca, s-a constatat că falsificatorii nu au putut folosi şi nici reproduce cu fidelitate calitatea hârtiei speciale, cernelurile originale, precum şi o serie de elemente de siguranţă cum ar fi filigranul (din hârtie specială), respectiv o serie de elemente moderne precum: cerneala specială anticopiere şi liniatura specială antiscanner, introduse tocmai în acest scop la imprimarea bancnotei autentice. Ca urmare, contrafacerile, deşi bine realizate, au putut fi identificate şi stopate la intrarea lor în sistemul bancar.  Din coroborarea ulterioară a datelor deţinute de Poliţia Română, a rezultat că bancnotele fuseseră contrafăcute într-o imprimerie clandestină din Italia, motiv pentru care s-a colaborat cu INTERPOL pentru anihilarea reţelei.

În perioada respectivă, prin inter­mediul sucursalelor Băncii Naţionale a României din teritoriu s-au dispus, cu operativitate, măsuri de întărire a rigurozităţii aplicării metodologiei de verificare a autenticităţii bancnotelor intrate în sistemul bancar.

Banca Naţională a demarat totodată o amplă acţiune de informare (nu doar a specialiştilor săi, dar şi a specialiştilor Imprimeriei BNR, care au însoţit delegaţiile BNR prin cele mai importate bănci centrale, imprimerii speciale şi producători de hârtie şi suporturi de imprimare) pentru a fi la curent, şi totodată a implementa în noile sale emisiuni, cele mai moderne tehnologii şi sisteme de protecţie monetară.

În toate acţiunile sale, Banca Naţională a cerut şi primit sprijinul – atât cât era posibil - din partea repre­zentan­ţelor României în străinătate şi, nu în ultimul rând - al autorităţilor cu atribuţii exprese în combaterea crimei organizate - în mod special al Poliţiei Române.

Mă refer aici la Biroul Naţional  INTERPOL şi Brigada de Combatere a Crimei Organizate, sprijin fără de care eforturile noastre nu ar fi putut fi încununate de succes.

Nu pot să nu amintesc aici colaborarea excelentă avută atunci cu lucrătorii din BCCO (col. Călin Mateescu, şeful brigăzii, col. Petre Albu - adjunct şi de mr. Victor Moga - specialistul BCCO în domeniu).

Toţi eram tineri şi acumulam şi ne perfecţionam... din mers. Era timpul acumulărilor, dar şi al structurării atribuţiilor şi muncii specifice.

În acest context, îmi amintesc discuţiile cu mr. Victor Moga pe tema expertizării bancnotelor suspecte de contrafacere, apărute în sistemul bancar din România. Colegii de la BCCO insistau, la început, ca noi, la Banca Naţională, să expertizăm şi, prin urmare, să eliberăm certificate de expertiză pentru valutele cele mai contrafăcute (dolarul USA, în principal). Şi am căutat să le explic că atribuţiile de emitent ale Băncii Naţionale nu ne permit să expertizăm decât... ce emiteam noi, ca Bancă centrală, leul!

În final, bazându-ne pe informaţile de la autoritatea de emisiune (FED) - unica autoritate în măsură să se pronunţe în legătură cu autenticitatea dolarului USA - am fost de acord că le putem da, formal, pentru buna regulă şi urmărirea penală a cazuisticii lor, înscrisuri privind suspiciuni rezonabile în  cazul contra­facerilor acestei bancnote!

 

Bancnotele fără fir - joaca de copii

Un caz aparte a apărut în 1995, când a fost semnalată prezenţa în circulaţie a unor bancnote de 5.000 lei - emisiunea 1993,  care nu prezentau firul de siguranţă incorporat.

Ca element de siguranţă de bază, prezenţa firului de siguranţă metalic, incorporat în masa hârtiei special, este destinat în principal publicului, pentru verificarea rapidă a autenticităţii.

Analizând fenomenul, am realizat că bancnotele erau autentice, firul de siguranţă fiind însă ,extras intenţionat! Colaboratorii noştri din BCCO au investigat fenomenul şi au semnalat că  unii studenţi  din Iaşi - zona în care apăreau bancnotele fără fir-  se jucau, încercând scoaterea firului prin extra­gere forţată… după care o re­puneau în circulaţie!

Deşi numărul de  bancnote astfel  prelucrate nu era de natură să îngrijoreze – de ordinul câtorva zeci de bucăţi, exista preocuparea încadrării acestora: falsuri sau deteriorate?

Conducerea de atunci a direcţiei înclina către o soluţie fermă, de nepreschimbare la valoarea nominal integrală a acestora, în lipsa elementului de siguranţă de bază - firul metalic.

Urmare discuţiilor cu Poliţia Română a rezultat că nepreschimbarea bancotelor ar fi fost de natură însă  să creeze nemulţumire şi, mai mult, chiar neîncredere în bancnota de 5.000 lei!  

Eu personal am insistat şi - în final - am convins colegii să propunem aprobarea preschimbării bancnotelor fără fir ca fiind deteriorate, dintr-un motiv simplu: bancnota era - în fapt – autentică, iar Banca Naţională, ca emitent, avea obligaţia primirii acesteia spre preschimbare, la valoarea nominală. Joaca studenţilor, deşi stupidă, nu putea afecta dreptul celui care primea ulterior, fără să fie atent, o astfel de bancnotă prelucrată, de a i se restitui integral va­loarea sa nominală.

Pe de altă parte, am analizat şi implementat cu producătorul măsurile tehnice necesare ca hârtia specială, care includea firul metalic, să nu mai o permită astfel de …distracţie!

Nu a durat prea mult timp şi joaca s-a oprit.

 

Prima bancnotă din Europa pe suport de polimer

Pe linia practicii celorlalte bănci centrale, şi Banca Naţională a trebuit să ţină pasul cu evoluţia fenomenului contrafacerilor monetare, care s-a carac­terizat printr-o evoluţie constant ascen­dentă, în ritm cu evoluţia tehnologiei şi a metodelor de contra­facere pe plan mondial.

În acest context, putem găsi  explicaţia pentru care Banca Naţională a României a fost prima bancă centrală din Europa care a trecut la imprimarea bancnotelor sale pe suport de plastic, în anul 1999: bancnota comemorativă cu valoare nominală de 2.000 lei, care s-a dorit a marca  2 evenimente:  eclipsa totală de soare din  11 august 1999 şi totodată intrarea în noul mileniu.

Imprimarea  specială pe suport de plastic (mai exact un polimer) fusese iniţiată de Banca de Rezerve a Australiei, dintr-un simplu motiv:  bancnota de 10 dolari AUS, imprimată pe suport hârtie şi emisă în anul 1968, a fost aproape imediat contrafăcută după apariţia sa! Acest fapt i-a determinat să finanţeze un amplu proces de cercetare-inovare a unui alt suport care să fie mult mai greu (de dorit chiar imposibil) de contrafăcut. Ca urmare, în anul 1988 a fost emisă noua bancnotă de 10 dolari AUS, prima bancnotă din lume pe suport de polimer. Deşi aceasta era de cca. 2 ori mai scumpă decât bancnotele pe suport hârtie, ea s-a dovedit ca fiind de 4 ori mai rezistentă în circulaţie şi – practic – imposibil de contrafăcut!

Pornind de la experienţa Băncii de Rezerve a Australiei în domeniul protec­ţiei monedei sale naţionale, Consi­liul de Administraţie al BNR a apro­bat, în ianuarie 1999, iniţierea demersurilor de machetare şi imprimare a unei bancnote comemorative pe suport de polimer.

Urmare analizei atente a modului de comportare în circulaţie (durabilitate crescută), precum şi al imposibilităţii practice de contrafacere, ulterior anului 2005 toate noile emisiuni de bancnote ale Băncii Naţionale a României au fost imprimate pe suport de polimer. 

BNR a fost prima din Europa, dar am fost primii „la mustaţă“!

Eram, fără să ştim, în cursa cu o altă bancă centrală din sud-estul european! Am aflat aceasta la ceva timp după lansarea bancnotei, când la o reuniune a şefilor de securitate din băncile centrale, un bun amic, din respectiva banca centrală, mi-a zis cu năduf, atunci când le-am oferit cadou noua bancnotă : „Ne-aţi făcut-o!“ Erau şi ei în cursa machetării unei bancnote similare pe suport de polimer, dar când am lansat-o noi ei au aban­donat, pentru că ar fi vrut să fie primii.

Comunicarea

Orice nouă emisiune monetară trebuie bine prezentată, şi în timp util, către:  public, bănci comerciale şi auto­rită­ţile statului.

Şi domeniul comunicării infor­maţiilor pertinente privind noile emisiuni ale Băncii Naţionale au reprezentat ceva nou, inedit, pentru noul serviciu Siguranţa Valorilor, care a avut, în mod evident, şi această sarcină: pregătirea (în condiţii de confidenţialiate) a pliantelor de informare privind noile emisiuni, care să prezinte publicului, în primul rând, principalele elemente de siguranţă împotriva contrafacerilor. 

În scopul bunei informări a opiniei publice asupra elementelor de siguranţă conţinute de noile emisiuni monetare, din 1991 au fost editate periodic de BNR şi distribuite în teritoriu pliante informative care prezentau elementele noi de siguranţă destinate publicului.

Conform practicii celorlalte bănci centrale de emisiune, Banca Naţională a procedat la introducerea de elemente de siguranţă împotriva contrafacerilor, diferenţiate, ca destinatar, atât publicului cât şi sistemului bancar:  principalele elemente de siguranţă ale unei bancnote,  sesizabile vizual sau/şi tactil, sunt prioritar destinate publicului larg, unităţile din sistemul bancar având la dispoziţie, suplimentar, elemente de siguranţă identificabile doar cu aparatură specială.

Iar Banca Naţională, ca bancă de emisiune, şi-a rezervat dreptul de a include şi alte elemente de identificare, unice, care sunt verificate ori de câte ori bancnotele din circulaţie revin din circuitul monetar la sediul său.

Revin şi subliniez că elementele moderne de siguranţă sunt destinate, prioritar, publicului. Acesta trebuie să aibă siguranţa că se află în posesia unei bancnote autentice. Trebuie să aibă încredere că nu se află în posesia unui fals sau contrafacere.

Nu pot să nu amintesc, în acest context, de sprijinul mass-mediei, în ge­ne­ral, al presei specializate, în particular.

Un al doilea nivel de protecţie al unei bancnote moderne este reprezentat de elementele de siguranţă destinate sistemului bancar, care trebuie să depisteze orice fals/contrafacere apărută la ghişeele sale. Toate aceste informaţii se dau, de regulă, exclusiv acestora.

În plus, un al treilea nivel de protecţie este rezervat băncii de emisiune: un element sau poate mai multe, pe care doar banca de emisiune îl cunoaşte şi îl identifică la procesarea numerarului ajuns în tezaurul său! În acest fel, orice bancă sau autoritate de emisiune are siguranţa că în echipamentele sale de procesare se vor opri orice contrafaceri ar fi putut scăpa de atenţia sistemului bancar.

Momentul 1 Iulie 2005. Denominarea şi introducerea leului greu

Din punctul de vedere al celor care răspund de siguranţa emisiunii monetare, de informarea şi în final de emiterea ş distribuirea în teritoriu a noii emisiuni, efortul uman, logistic şi - nu în ultimul rând, de asigurarea protecţiei transpor­turilor de bancnote ale Băncii Naţionale, a fost – fără falsă modestie - pe măsura răspunderii asumate de conducerea executivă şi Consiliul de Adminstraţie al Băncii Naţionale în faţă întregii ţări.

În acest context, pe lângă eforturile umane şi materiale ale servicului Transport special al Băncii, un cuvânt de apreciere trebuie adresat lucrătorilor Unităţii Speciale de Jandarmi care asigura paza şi protecţia valorilor BNR şi a transporturilor sale de valori, care au colaborat ireproşabil.

Iar momentul 1 iulie 2005 - al acţiunii de lansare a leului greu nu este singular.

Unitarea Specială de Jandarmi a BNR a fost înfiinţată exact acum 30 ani, la solicitarea guvernatorului şi a fost aprobată de prim-ministrul Petre Roman, la 23 aprilie 1991 ( H.G. nr 304/ 1991).

Jandarmeria Română, prin această Unitate specială care asigură securitatea sediu­lui central al BNR şi a transpor­turilor sale de valori, prin activi­tatea sa şi a structurii de protecţie a BNR, deţine un bilanţ aparte:  zero (0)  evenimente deosebite în 30 ani de activitate!

Trebuie menţionat totodată că, pentru sediile BNR din teritoriu (sucursale şi agenţii) tot Jandarmeria Română-  prin brigăzile sale teritoriale - are meritul incontestabil al asigurării protecţiei acestora şi al transporturilor (săptămânale) de valori monetare.

Faţă de cele prezentate, apreciez că - din punctul de vedere al protecţiei monedei naţionale -  Banca  Naţională a României este pregatită să treacă la pasul următor: adoptarea euro!

 

Traian Pometcu, 66 de ani

1980 – ASE – Relaţii Economice Internaţionale

1980-1988 – Comerţ Exterior

1988-1990 – Misiunea economică a României de la New York

1990-martie 2021 – Banca Naţională a României, Direcţia de Supraveghere (1 an), iar apoi Serviciul de Emisiuni Monetare şi ulterior Direcţia Protecţia Valorilor

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO