• Leu / EUR4.9437
  • Leu / GBP5.6284
  • Leu / USD5.0679
Bănci și Asigurări

A fi sau a nu fi acţionarul pe primul loc: un război al filozofiilor din lumea corporate scoate la suprafaţă ipocrizia şi criza de identitate a capitalismului

A fi sau a nu fi acţionarul pe primul loc: un război al filozofiilor din lumea corporate scoate la suprafaţă ipocrizia şi criza de identitate a capitalismului

Jamie Dimon, CEO al băncii JPMorgan Chase şi preşedintele Business Roundtable. În 1978, salariile directorilor executivi din SUA erau de 23,1 ori mai mari decât salariul mediu al angajaţilor din aceeaşi industrie. În 2018, raportul a ajuns la 221.

Autor: Bogdan Cojocaru

27.08.2019, 00:08 2108

„Companiile mari investesc în angajaţii lor şi în comunităţi pentru că ştiu că aceasta este singura cale de a avea succes pe termen lung.“

Decizia celui mai puternic grup de lobby al lumii corporate din SUA de a lărgi scopul unei companii pentru a include crearea de valoare şi pentru societate şi pentru mediu, nu doar pentru acţionari, a stârnit un război al filozofiilor economice şi subliniază criza de identitate şi încredere cu care se confruntă marii lideri din business şi capitalismul în general.

Schimbarea este privită de unii cu optimism, ca un început de drum spre ceva mai bun. Alţii atrag atenţia asupra ipocriziei iniţiativei şi contextului în care aceasta a venit: mari companii şi executivii lor au căpătat renume de răufăcători lacomi şi lipsiţi de scrupule, iar politicieni ca Elizabeth Warren şi Bernie Sanders care vor să le pună la punct se fac tot mai bine auziţi.

Aproape 200 de directori executivi, inclusiv ai Apple, Pepsi, Walmart şi JPMorgan Chese, reuniţi în organizaţia Business Roundtable, au semnat săptă­mâna trecută un nou statut pentru companii prin care renunţă la principiul vechi de două generaţii care spune că o afacere are ca responsabilitate maxi­mizarea profitului pentru acţionari, adică pentru proprietarii ei. Liderii din business susţin că de acum încolo o companie trebuie să creeze valoare şi pentru angajaţi, furnizori, clienţi şi societate în general. Principalul responsabilităţii principale faţă de acţionar a fost promovat de economistul laureat al Premiului Nobel Milton Friedman şi a fost fundaţia scopului de până acum al companiei, scrie BBC. Însă cu vremea companiile s-au transformat din maşinării de făcut bani în actori principali ai societăţii datorită presiunii tot mai mari din partea activiştilor, amplificată de social media şi de cererile propriilor angajaţi.

Filozofia  „lăcomia este bună“ a înflorit în anii 1980 şi se bazează pe ideea că singura misiune a executivilor este să-i îmbogăţească pe acţionari respectând legea. În acest sens, extrem de influentă în lumea corporate a fost o opinie a lui Friedman publicată în 1970 de New York Times. Pentru maximizarea profitului pentru acţionari, în grupul cărora intrau adesea directorii executivi ai companiilor, liderii din business au promovat cu agresivitate reducerea impozitelor pe profit şi venit, relaxarea regulilor privind protecţia mediului şi lupta contra încălzirii globale, salarii uriaşe pentru ei şi stagnarea salariilor angajaţilor, practici financiare abuzive, preţuri prohibitive ale medicamentelor şi produse alimentare care distrug sănătatea. Aceste măsuri au contribuit la o creştere masivă a inegalităţii distribuirii avuţiei, la distrugerea habitatelor naturale, la deficite bugetare uriaşe, la crize financiare, boală şi moarte.

Puterea companiilor a scăpat de sub control spre sfârşitul anilor 1970, când judecătorul Curţii Supreme de Justiţie Lewis Powell Jr a deschis poarta pentru banii companiilor în politică. La începutul anilor 1980, Ronald Reagan, preşedintele de atunci al SUA, a redus taxele pentru corporaţiile de top şi impozitele pe venit, a dereglementat industria şi a atacat uniunile sindicale, notează CNN. În 1978, salariile directorilor executivi erau de 23,1 ori mai mari decât salariul mediu al angajaţilor din aceeaşi industrie. În 2018, raportul a ajuns la 221. Şi profiturile nete ale companiilor au crescut, de la 7% din PIB în anii 1970 la 10% din PIB în acest deceniu. Între timp, venitul mediu orar ajustat la inflaţie a stagnat. Preşedintele Business Roundtable Jamie Dimon, CEO al JPMorgan Chase, a spus că „angajatorii mari investesc în angajaţii lor şi comunităţi“. Însă cifrele din ultimii ani ani arată că companiile mari au făcut o pasiune pentru răscumpărarea de acţiuni, o măsură ce are ca scop creşterea preţurilor acţiunilor prin diminuarea numărului de acţiuni în circulaţie şi mărirea valorii opţiunilor de acţiuni deţinute de executivi, scrie CNN.

Criticii spun că răscumpărările de acţiuni împiedică majorările salariale, amplifică ineglităţile, reduc investiţiile, afectează competitivitatea şi distrug economia. Anul 2019 este an electoral în SUA, iar candidaţi democraţi la preşedinţie ca Elizabeth Warren şi Bernie Sanders critică faptul că profiturile companiilor şi răscumpărările de acţiuni sunt la niveluri record, în timp ce salariile stagnează. Limbajul declaraţiei comune a liderilor din Business Roundtable seamănă cu cel dintr-o lege de reformă propusă de Warren anul trecut care le cerea directorilor din companii să-i ia în considerare pe toţi stakeholderii, „inclusiv pe angajaţi, clienţi, acţionari şi comunităţile în care companiile au operaţiuni“, potrivit Financial Times. Marco Rubio, un senator republican, le-a cerut companiilor să nu se gândească doar la acţionari şi să ia în considerare perspective mai largi când fac investiţii astfel încât să ajute la crearea de locuri de muncă.

În Marea Britanie,  Jeremy Corbyn, liderul partidului Laburist, de opoziţie, a sugerat şi el reforme corporate cuprinzătoare. Furia contra lăcomiei şi abuzurilor companiilor a izbucnit cu forţă în timpul crizei financiare globale. JPMorgan Chase a fost amendată cu cel puţin 13 miliarde de dolari pentru nereguli care au dus la declanşarea crizei. De asemenea, potrivit datelor unor ONG-uri JPMorgan este cel mai mare finanţator bancar al investiţiilor pentru combustibil fosil de la semnarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice în 2015. „Visul american trăieşte, dar se destramă“, recunoaşte Jamie Dimon. „Angajatorii mari investesc în angajaţii lor şi în comunităţi pentru că ştiu că aceasta este singura cale de a avea succes pe termen lung“, a explicat Dimon.

Despre schimbarea de filozofie corporate, Alex Gorsky, CEO-ul Johnson & Johnson, spune că „această nouă declaraţie reflectă mai bine modul în care corporaţiile pot şi ar trebui să funcţioneze astăzi. Afirmă rolul esenţial pe care-l pot juca marile companii la îmbunătăţirea societăţii atunci când executivii sunt cu adevărat hotărâţi să acopere nevoile tuturor stakeholderilor“.

Scepticii sunt mulţi. Printre ei se numără şi Larry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA. El spune că nu există vreo lege care să oblige companiile să urmeze noua filozofie.

„Oamenii sunt cu adevărat nemulţumiţi de capitalism“, spune Andy Green, director executiv pentru politici economice la think-tank liberal Centrul pentru Progresul American. „Trebuie să vedem dacă îşi acoperă vorbele cu bani.“

Pentru Bloomberg, noua definiţie a scopului companiei, prin care se renunţă la responsabilitatea principală faţă de acţionar, ridică întrebări „ciudate“. Prima şi cea mai mare priveşte presupunerea că urmărirea profitului este cumva în conflict cu respectarea celorlalte obiective. „Şi nu este aşa. Din contra, opusul este mai aproape de adevăr“, notează Bloomberg. Companiile cu cel mai mare success au clienţi satisfăcuţi, salariaţi loiali, instruiţi şi motivaţi, parteneri de afaceri de încredere şi comunităţi care le sprijină. Aceste necesităţi economice fac ca urmărirea profitului de către manageri competenţi să fie o garanţie mai bună a beneficiilor sociale decât orice iniţiativă a  Business Roundtable, oricât de lăudabilă ar fi ea, mai scrie Bloomberg.

 
 
AFACERI DE LA ZERO
Principalele valute BNR - vineri, 13:15
EUR
USD
GBP
CHF
Azi: 4.9437
Diferență: 0,0506
Ieri:
Azi: 5.0679
Diferență: 1,1496
Ieri:
Azi: 5.6284
Diferență: -0,5934
Ieri:
Azi: 5.1569
Diferență: 0,4578
Ieri: