Bănci și Asigurări

Adrian Vasilescu, BNR: Istoria între vorbe şi acte (1)

Adrian Vasilescu, BNR: Istoria între vorbe şi acte (1)

Autor: Adrian Vasilescu

25.03.2020, 00:04 1206

Întregul patrimoniu al BNR, care a trecut prin două mari cutremure, cel din 1940 şi cel din 1977, a fost restaurat din temelii. Şi, desigur, consolidat. Din temelii a fost refăcut şi Parcul cu Platani, proprietate a Băncii Naţionale, lucrare inclusă într-un proces integrator, care să redea proprietăţilor băncii centrale a României măreţia de altădată.

Pentru acest an, fusese proiectat un ciclu lung de dezbateri, din primăvară până în decembrie, în oglindă cu durata pregătirilor din 1880 pentru intrarea în funcţiune a băncii centrale. Ne-am dorit, de fapt, să analizăm, într-un vast program de conferinţe şi colocvii, unele internaţionale, moştenirea de aproape un secol şi jumătate trecută din generaţie în generaţie, acumulările de spirit competitiv, de profesionalism însumate fără întrerupere în momentele de calm şi de construcţie sau în împrejurările dramatice (războaie, crize, schimbări de sistem) prin care a trecut ţara. Starea de urgenţă impusă de pandemie, imposibilitatea de a mai organiza întâlniri, concentrarea personalului BNR asupra problemelor zilnice au condus inevitabil la trecerea în rezervă a acestui program. Şi, desigur, continuarea lui în mass-media. Cu atât mai mult cu cât acum învăţământul se desfăşoară numai la distanţă, iar Asociaţia Română a Băncilor şi Institutul Bancar Român au fost obligate să întrerupă cursurile de pregătire pentru profesorii care predau cultură economică în şcoli.

De ce evoc şi patrimoniul fizic, zidirile? Pentru că zidurile ridicate de Banca Naţională, în aceşti 140 de ani, au amintiri. Aceste ziduri impresionează nu doar cu robusteţea lor, ci şi cu un semnificativ echilibru între anvergura construcţiilor, măiestria lucrărilor de arhitectură şi pragmatismul ideii ca sediile unei instituţii reprezentative să fie la rândul lor reprezentative. Chiar şi astăzi, în condiţiile date, Banca Naţională este obligată să-şi apere proprietatea asupra Parcului cu Platani, cumpărat acum 74 de ani în condiţii de forţă majoră. Şi s-o facă invocând istoria, morala şi dreptul! Iar dezbaterea trebuie să se desfăşoare public.

Istoria Parcului cu Platani, fascinantă şi contrariantă totodată, merită să fie cunoscută. Si este într-adevăr fascinantă povestea acestui loc din Bucureşti, care începe în vremea lui Cuza, cu grădina amenajată aici, cu platanii aduşi din străinătate şi cu organizarea în acest spaţiu a ceea ce avea să devină Societatea Română de Dare la Semn, care a fondat aici Poligonul de tir. Şi este, totodată, contrariantă în sensul că, trecând anii şi Bucureştii extinzându-se, în jurul poligonului de tir s-au ridicat case. România nu a fost un caz unic. Iar poligoanele, între case, au devenit un pericol public. Aşa că, în 1946, Federaţia Internaţională de Tir a dispus mutarea poligoanelor în afara oraşelor. Cât mai repede. Cine nu executa de îndată dispoziţia, nu avea să participe la competiţiile internaţionale din toamna acelui an.

Premierul de atunci, Petru Groza, a găsit soluţia. A luat legătura cu şefii de la Banca Naţională, le-a amintit că numai acolo sunt bani şi că, în acelaşi timp, ei au de apărat un patrimoniu important în faţa naţionalizării care bate la uşă, prin urmare să facă bine să salveze ţara şi să rezolve această problemă spinoasă.

Au rezolvat-o. În câteva luni, Poligonul a fost mutat în locul în care funcţionează şi acum, în Tunari.

Detalii: miercurea viitoare.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO