Bănci și Asigurări

Adrian Vasilescu, BNR: Până unde poate fi întinsă coarda inovării în drept? Ce răspunde Curtea Constituţională după prima examinare a legii dării în plată (1)

Adrian Vasilescu, BNR: Până unde poate fi întinsă coarda inovării în drept? Ce răspunde Curtea Constituţională după prima examinare a legii dării în plată (1)

Autor: Adrian Vasilescu

31.10.2016, 00:06 1596

Lumea dreptului, ca tot ce ţine de experienţa evolutivă a oamenilor, se adecvează prin inovare. În prim-plan, astăzi, legea dării în plată. Cu o întrebare adiacentă: până unde se poate inova… fără să se rupă coarda?

Legea este în vigoare din mai 2016. După ce mii de contestaţii ale băncilor au fost analizate de instanţele judecătoreşti, câteva sute de dosare „au urcat” spre confruntare cu Legea Legilor, la Curtea Constituţională, pentru judecarea excepţiilor de neconstituţionalitate. S-a ajuns, astfel, exact la ceea ce prevăzuse Consiliul Superior al Magistraturii, fără să fi fost ascultat: la aglomerarea instanţelor. Şi la blocajul rezolvării problemelor acelor debitori ai băncilor care au cea mai mare nevoie de ajutor.

Şi înainte, şi după promulgarea legii, raportul dintre oportunitate şi legalitate a înfierbântat dezbaterea publică. În Parlament, a învins punctul de vedere al celor care au împins inovarea dincolo de pragul admis de cerinţele legalităţii. Acum, când a început examenul de constituţionalitate, se conturează şi alt punct de vedere, cel al CCR. Decis cu unanimitate, la primul verdict.

 

E o măsură în toate…

...şi, mai cu seamă, în inovarea juridică. Iar când pe cântar sunt pe un taler oportunitatea şi pe celălalt legalitatea, atunci chiar merită să măsori de nouă ori înainte de finalizarea unui text de lege.

Oportunitatea – în speţă, o realitate ce a rezultat din criza economică. Criză ce – odată cu multe alte poveri pe care ni le-a aruncat în cârcă – a împins o masă critică a populaţiei îndatorate la bănci să sufere schimbări dramatice în puterea de plată. Când însă regulile şi principiile de drept, cele deja consfinţite în legi, restrâng câmpul de acţiune al noilor idei, al noilor ideologii europene ce converg către îmblânzirea pieţei creditelor, o ieşire din corset se obţine prin schimbări imediate. Tocmai unei astfel de oportunităţi – suita de recomandări ale Uniunii Europene ce cheamă la formarea unui cadru juridic nou, în consens cu cerinţele privind faţa umană a relaţiilor între băncile creditoare şi masa debitorilor – îi răspunde legea dării în plată. Numai că, în toate cazurile, deci şi în cel de faţă, este obligatoriu ca oportunităţii să-i fie alăturată încă o condiţie.

Legalitatea. Inovaţiile juridice, ca răspuns la cerinţele îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi la oportunităţile create, sunt inevitabile. Dar coarda nu poate fi întinsă dincolo de punctul în care se poate rupe. Şi, cu deosebire, nu poate fi întinsă dincolo de prevederile Constituţiei şi ale legilor prin care principiile constituţionale se aplică în viaţa de zi cu zi a societăţii.

Dacă instanţele de judecată au admis plângerile băncilor şi au trimis legea dării în plată la Curtea Constituţională, n-au făcut-o desigur cu scopul de a-i fi verificată oportunitatea. Ci pentru a-i fi examinată legalitatea. Au ajuns, la această înaltă curte, în jur de 500 de dosare. Fiind examinate, deocamdată, doar 33. În două comunicate recente, unul informativ şi altul explicativ, curtea s-a referit la deciziile adoptate după examinarea primelor 25 de dosare. Ambele documente alcătuiesc un răspuns edificator la întrebarea referitoare la legalitate...

Nici litera, nici logica şi nici spiritul comunicatelor CCR nu îndreptăţesc minimalizarea dimensiunii modificărilor aduse legii. Pentru că, pe lângă cele câteva modificări, într-adevăr mici, dar importante, între care eliminarea oricăror legături cu preţurile locuinţelor, apare o modificare de fond. Întreaga problematică e acum subordonată principiului impreviziunii, inovaţie operată în noul Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.

 

Cuvântul magic: impreviziunea

Nu mai are, acum, prea mare însemnătate dacă autorii noului Cod civil au sfidat ori nu concepţiile dreptului francez, au îmbrăţişat ori nu concepţiile dreptului german, când au reglementat impreviziunea, materie pe care vechiul cod civil nu o cuprindea explicit. Important este faptul că, începând cu Codul civil adoptat în 2009 şi intrat în vigoare în octombrie 2011, legislaţia românească nu numai că reglementează impreviziunea, dar îi şi conferă un rol distinct, pe acela de a contribui definitoriu la umanizarea pieţelor de toate felurile, inclusiv a pieţei creditelor.

În plus – şi aici e cheia deciziilor din 25 octombrie ale CCR – în toate cazurile, absolut în toate, starea de impreviziune trebuie să fie validată de instanţele judecătoreşti. Aşadar, ceea ce era firesc să se întâmple s-a întâmplat. Principiul pe care instanţele îl vor avea în vedere este acela că, în fiecare situaţie în parte, contractul va fi adaptat ori va înceta, după caz, numai pentru cei care nu pot să plătească. Nu şi pentru cei care nu vor.

Şi iată cum „darea în plată” – dispoziţie dezvoltată pe larg în substanţa legii – ia în braţe scopul social. Curtea insistând pe ajustarea acestei reglementări în consens cu Constituţia României şi cu Directiva (europeană) nr. 17/2014. Adevărul este că legea „dării în plată”, aşa cum va fi ajustată, merge către efectul esenţial, pe care îl preconizează directiva europeană. Şi anume: umanizarea pieţei creditelor.

Directiva 17 (a UE) se referă la ajutorarea oamenilor ce nu-şi pot achita creditele, pe când actualul text al legii le întinde un colac de salvare şi altor categorii. În cele mai multe cazuri, cei care nu pot să plătească sunt persoane care şi-au cumpărat şi au ipotecat o locuinţă familială. Din această perspectivă, trimiterea la textul din Codul civil, cu privire la impreviziune, are şi o variantă alternativă: adaptarea. INSTANŢA POATE SÂ DECIDÂ ADAPTAREA CONTRACTULUI LA NOUA CONDIŢIE A DEBITORULUI. FÂRÂ SÂ CEDEZE CASA BÂNCII. Căci după ce ai plătit pentru casa ta zece, opt sau cinci ani ori chiar numai un an, dai casa băncii şi scapi de restul de datorii, dar nici casă nu mai ai!… Şi dacă nu mai ai casă? …

AFACERI DE LA ZERO