La un deceniu de la izbucnirea scandalului manipulării de către băncile londoneze a Libor, referinţa pentru credite şi tranzacţii financiare de mii de miliarde de dolari din toată lumea, controversele legate de aceste dobânzi nu încetează să apară.
Autorităţile americane au atacat în justiţie Barclays, Deutsche Bank, Lloyds, Royal Bank of Scotland, Rabobank, UBS şi Asociaţia Bancherilor Britanici, cea responsabilă cu stabilirea nivelului Libor, susţinând că băncile americane intrate în faliment au pierdut bani din cauza manipulării dobânzilor, scrie Financial Times.
Autorităţile britanice de supraveghere a sectorului financiar au cerut ca dobânzile Libor să fie retrase până în 2022 pentru că nu îşi mai servesc scopul.
Libor reprezintă dobânzile la care băncile mari de la Londra se împrumută reciproc şi este stabilită de Asociaţia Bancherilor Britanici pe baza unor evaluări date de bănci şi nu pe baza tranzacţiilor reale. Britanicii şi autorităţi din alte ţări vor o nouă dobândă de referinţă globală.
PIMCO, cândva unul dintre cei mai mari investitori în obligaţiuni din lume, a avertizat că dacă retragerea Libor nu se face într-o coordonare perfectă, va fi haos, scrie Financial Times. Există un acord general că sistemul Libor ar trebui înlocuit, dar mizele pentru pieţele financiare globale sunt extrem de mari: active de circa 350.000 de miliarde de dolari variind de la obligaţiuni emise de companii la credite ipotecare sunt evaluate în funcţie de aceste dobânzi.
„Rămân multe întrebări, iar un pas greşit poate avea consecinţe semnificative pentru investitori“, spun William De Leon şi Courtney Walker, directori pentru managementul riscului la PIMCO. Ei asigură că sunt foarte încrezători că guvernele şi jucătorii din industrie vor reuşi să elaboreze un plan de tranziţie, dar au avertizat că pentru investitori rămân riscuri semnificative dacă schimbarea este executată greşit.
„Introducerea forţată a unei date de tranziţie înainte ca pieţele să fie pregătite va avea ca efect o aglomerare haotică a celor care vor să-şi mute poziţiile, ceea ce-i va costa pe investitori.“
Pentru o alternativă la Libor, investitorii iau în considerare printre altele rata repo a titlurilor de trezorerie. Un proces ordonat de tranziţie presupune „timp mult pentru pieţe pentru ca acestea să poată reacţiona şi crearea de lichiditate suficientă pentru noua referinţă“.
Leon şi Walker cred că industria privată nu va fi suficientă pentru a strânge resursele necesare tranziţiei. Din cauza complexităţii procesului, va fi nevoie de supraveghere din partea autorităţilor pentru a se asigura că schimbarea se face coordonat şi fluent.
