Este o problemă pe care dumneavoastră bancherii o aveţi, consideraţi creditul ipotecar ca un bulevard larg, pentru că nu ridică momentan probleme. El este de fapt o uliţă îngustă, şi mai e şi înfundată, a spus Mugur Isărescu, guvernator BNR, la conferinţa ZF Bankers 2018.
Există trenduri de supraîndatorare în segmentul persoanelor cu venituri sub salariul mediu. La finele anului trecut, gradul de îndatorare raportat la venituri era de 51%. Gândiţi-vă bine la cifra aceasta.
Ce a mai declarat Mugur Isărescu în cadrul evenimentului:
- De multe ori excesele pe care le percepem sunt dintr-o mediatizare excesivă. Cred că media trebuia să îşi pună o întrebare - care e rolul nostru în calmarea situaţiei din România.
- Problemele bancare nu sunt dezbătute separat ci în relaţie cu economia. De multe ori, mai ales în ultimele ieşiri publice, am atacat un subiect, şi anume evoluţia intermedierii financiare.
- Cred că este cunoscut faptul că avem cel mai scăzut grad de intermediere dintre ţările membre. Este 27% la finele lui 2017. S-ar putea ca anul acesta să se inverseze uşor, nu datorită evoluţiei spectaculoase a creditării ci din cauza faptului că economia tinde să decelereze, iar trendul arată că în aceste perioade avem intermediere mai mare. Aş spune totuşi că o astfel de evoluţie, nu indică numai faptul că în România creditarea are probleme sau mai ales că nu are o perspectivă. Dimpotrivă. Factorii majori care au scăzut intermedierea financiară sunt tocmai cei care creează premize pentru o dezvoltare sănătoasă în viitor.
- Procesul de curăţare a bilanţurilor băncilor explică în bună măsură contracţia creditelor în valută din ultimii ani care a contrabalansat fluxul de credite noi în lei. Este vorba de schimbarea de paradigmă la filiale bancare a grupurilor europene în sensul deplasării spre modelul bazat pe resurse locale, mai puţin vulnerabil la contagiune.
- Lichidatea este situată confortabil peste limitele expuse trimestrial. Au fost şi momente de exces de licciditate pe care le-am tolerat, ceea nu prea face o bancă centrală. Aţi văzut că s-au schimbat unele lucruri.
- Există potenţial de expansiune a creditării către companii. Mai mult, creditul direcţionat către investiţii productive mi se pare un mod inteligent în care poate fi amorsat un cerc virtuos între credit-investiţii-productivitate, care să plasesze economia pe o traiectorie de creştere sustenabilă spre beneficiul tuturor. Modelul prevalent în activitatea de creditare până în prezent, orientat spre retail şi creditarea gospodăriilor, neglijarea cuvantului corporate nu cred ca este optimă nici din perspectiva cercului virtuos, şi nici din cea a unei creditari sănătoase şi sustenabile.
- Exită trenduri de supraîndatorare în segmentul persoanelor cu venituri sub salariu mediu. La finele anului trecut, gradul de îndatorare raportat la venituri era de 51%. Gândiţi-vă bine al cifra aceasta.
-Faptul că tendinţa de creştere a gradului de îndatorare se datoreaază creditului ipotecar, reprezintă o sursă principală de îngrijorare. Chiar dacă salariile din România au cunoscut ritmuri de cereştere apreciabile în ultimii ani. În cazul în care sensibilitatea acestui indicator la variaţiile ratei dobânzii este considerabil şi este considerabil în cazul maturităţilor îndepărtate precum cel ipotecar.
- În America s-a ajuns la 2% dobânda de politică monetară, se vorbeşte despre 3% spre sfârşitul anului. Noi facem gălăgie că pe inflaţie de 5% a ajuns ROBOR la 3,38%. Nu este sănătos să reacţionăm aşa.
- Europa are o situaţie deosebită. Noi nu suntem în zona euro şi suntem în continuare o ţară emergentă corelată mai degrabă cu Polonia şi Bulgaria, unde dobânzile nu au ajuns la 2,5% ca la noi dar sunt cu 1 sau 1,5% şi vedeţi că ecartul ăsta ne ajută ne ajută relativ să avem o stabilitate a leului.
- Trebuie să revitalizăm ce am făcut în anii 90, când am creat nişte fonduri de garantare. Cum poate o bancă să dea un credit cuiva care nu are o istorie, e înfiinţat de 2 ani şi nu ştii ce comportament va avea la rambursare.
- Orice creştere sustenabilă şi echilibrată în România nu se poate baza excesiv pe sectorul gospodăriilor, inclusiv al creditului ipotecar. Revenind la chestiunea creşterii intermedieri financiare, cred că putem estima ceva - cu cât ar trebui să craescă stocul creditului astfel încât în 10 ani intermedierea financiară să revină spre maximul de 40%, nivel pe care l-am aut acum 7 ani. Unul idntre răspunsurile bazate pe calcul este că la un ritm de expansiune a 10% a creditului, se poate atinge acest lucru în 10 ani.
