„Avem încredere că în 2015 vom putea furniza mediului bancar opţiunea de emitere a obligaţiunilor ipotecare. Obiectivul este să creăm o legislaţie suficient de robustă. Procesul legislativ durează mai mult pentru că este vorba despre armonizarea unor interese menite să reprezinte întreaga piaţă de emitenţi şi investitori. O astfel de lege are impact mai devreme sau mai târziu asupra conceptului de stabilitate financiară“, a declarat Sergiu Manea, vicepreşedintele executiv pe corporate banking şi pieţe de capital în cadrul BCR, la un eveniment organizat de CIS. El a precizat că aceste titluri vor oferi potenţialilor investitori instituţionali - fonduri de pensii şi companii de asigurări - posibilitatea de a investi în instrumente sigure şi monitorizabile. La rândul lui Mihai Bogza, preşedintele CIS, a declarat că emisiunea obligaţiunilor ipotecare nu este doar în interesul băncilor, ci şi al investitorilor instituţionali.
Băncile se confruntă cu discrepanţe între maturităţile creditelor acordate şi resursele atrase astfel încât este necesară accesarea unor surse de finanţare stabile şi cu maturităţi mari. Emisiunile de obligaţiuni vor permite băncilor să îşi diversifice finanţările prin utilizarea portofoliului de active existent. De asemenea, pe baza unor criterii de eligibilitate clar stabilite acestea ar putea fi acceptate de BNR ca şi colateral, ca în alte state membre UE. Standardizarea acestor instrumente permite lărgirea bazei de investitori atât din punct de vedere geografic, cât şi al tipului de investitori, potrivit CIS.
Discuţia despre obligaţiunile ipotecare a apărut în contextul în care subsidiarele locale au pierdut în perioada de criză o parte din sprijinul băncilor-mamă. Liniile de finanţare externe s-au redus cu 40% în ultimii şase ani şi au ajuns la 13 miliarde de euro. Legislaţia privind obligaţiunile ipotecare (aşa-numitele covered bonds) a fost îndelung amânată de autorităţi. România are şi în prezent o lege a obligaţiunilor ipotecare, emisă în 2006, dar care nu a fost folosită de vreo bancă pentru a mobiliza resurse pe termen lung.
Discuţia privind o nouă lege a obligaţiunilor ipotecare durează de câţiva ani, fiind o consecinţă a crizei care a readus în atenţia băncilor problema resurselor. Dacă anterior crizei băncile nu aveau nicio motivaţie de a lupta pentru reglementarea unei pieţe a obligaţiunilor ipotecare, când resursele externe au devenit mai scumpe şi mai greu de procurat, bancherii au fost nevoiţi să vireze către un nou model de business.
Bancherii au preferat în trecut să ascută lupta pentru depozite, în aşteptarea unei revizuiri a legislaţiei privind aşa-numitele covered bonds. Depozitele sunt atrase însă pe termen foarte scurt, puţini fiind clienţii care aleg să-şi ţină banii în depozite o perioadă mai mare de un an.
Noua legislaţie a fost finalizată abia după implicarea Fondului Monetar Internaţional (FMI), care s-a dovedit un suporter constant al bancherilor în ultimii ani. Noua legislaţie vine în contextul în care bancherii au strâns un portofoliu important de credite ipotecare în ultimii ani. Stocul de credite ipotecare ajunge la peste 40 miliarde de lei (9 mld. euro), fiind dublu faţă de nivelul de la începutul crizei.
Cele mai mari volume sunt cele de ipotecare în euro, dar miza este dezvoltarea pieţei de lei. O masă de credite în lei a început să se construiască în ultimul an, determinantă pentru această evoluţie fiind trecerea programului guvernamental Prima casă - cel care a salvat vânzările de ipotecare ale băncilor în criză - la varianta exclusiv în lei. Obligaţiunile ipotecare în lei sunt importante, spun analiştii, chiar dacă piaţa are în acest moment un exces de lichiditate, asigurarea unor surse de finanţare pe termen lung urmând să conducă la scăderea riscurilor şi implicit la marje de dobândă mai mici.
