Creditele externe luate de companii de la instituţii financiare străine şi de la firmele-mamă s-au majorat cu circa 40% în ultimul deceniu, până la 36,7 mld. euro la sfârşitul anului 2017, din care aproximativ trei sferturi sunt finanţări de la companiile-mamă.
Comparativ, ponderea creditelor bancare luate de companii de pe piaţa locală oscilează în jurul a 110 mld. lei (circa 24 mld. euro), reprezentând doar 8% din bilanţul lor.
Datoria externă a companiilor reprezintă aproximativ 40% din datoria externă totală.
După un deceniu, datoria externă a companiilor de tip mamă-fiică s-a dublat, crescând de la 12,3 mld. euro, în T4/2008, la 26,8 mld. euro, în T4/2017. Iar ponderea acesteia în total datorie externă a urcat până la 73%, reiese din datele BNR.
Iar datoria externă financiară, contractată de companii de la finanţatori străini, a ajuns la finele anului trecut la aproape 10 mld. euro, cu 30% sub nivelul de la sfârşitul lui 2008.
Creşterea în importanţă a creditării companiilor de tipul mamă-fiică, vizibilă după anul 2010, a fost însoţită de o majorare a proporţiei împrumuturilor pe termen scurt. Creditele externe pe termen scurt ale companiilor au crescut ca pondere în total datorie de la 25% în decembrie 2010 la 38% în decembrie 2017, în timp ce, în cazul creditelor mamă-fiică, ponderea finanţării pe termen scurt a avansat de la o treime la aproximativ jumătate din fondurile furnizate, conform BNR. Datoria externă pe termen scurt a fost principala vulnerabilitate care a trimis România în corzi la sfârşitul anului 2008, când criza financiară îşi făcea simţită prezenţa pe plan internaţional.
Datoria externă pe termen scurt totală, care reprezintă împrumuturile luate din străinătate de stat, bănci şi companiile private şi care trebuie returnate în următoarele 12 luni, a ajuns la sfârşitul primului semestru din 2018 la un vârf de 28,5 mld. euro. Raportul dintre datoria externă pe termen scurt şi rezerva de valută este aproape de vârful de aproximativ 90%, atins în noiembrie 2008.
