Negocierile pentru primul buget al UE fără contribuţia Marii Britanii s-au transformat în cele mai dure lupte pentru bani europeni de până acum, fapt evident în schimbul de focuri dintre „cumpătatele patru“, ţări excedentare cu o pasiune pentru austeritate, şi Polonia, care a ajuns liderul economic al Europei de Est cu ajutorul fondurilor europene.
Unul din fronturile acestor lupte este presa, iar aici se distinge Financial Times, unde liderii politici ai Austriei, Danemarcei, Suediei şi Olandei îşi explică poziţia, cerând un „buget UE responsabil“, adică unul mai mic decât cel propus de Comisia Europeană, dar mai mare decât cel anterior, cele patru state fiind „pregătite să plătească semnificativ mai mult către UE decât primesc înapoi“. Din tabăra opusă, premierul polonez, Mateusz Morawiecki, scrie tot în FT că bugetul UE înseamnă mai mult decât aritmetică, insistând că schimbările nu trebuie să aibă ca rezultat „poveri mai mari pe cetăţenii ţărilor mai puţin dezvoltate“. Bugetul UE, spune premierul polonez, are legături strânse cu funcţionarea pieţei unice, continuă el. Relaţia dintre contribuţiile nete ale statelor membre la buget şi beneficiile pe care acestea le obţin de pe piaţa unică este foarte strânsă. Concentrarea pe contribuţia netă ascunde beneficiile integrării economice în Europa. Un thinktank economic de prestigiu polonez, Institutul Economic Polonez, aminteşte EUobserver, luând în colimator Olanda, al cărei premier Mark Rutte a spus că „suntem contribuabili neţi, aşa că nu văd de ce trebuie să plătim mai mult“, că argumentul acestuia nu este valid având în vedere cât profit transferă multinaţionalele în Olanda.
Ieri, şefii de state şi de guverne din Uniunea Europeană s-au întâlnit pentru a negocia primul buget european post-Brexit, pentru perioada 2021-2027. Nevoile de finanţare sunt cel puţin la fel de mari ca până acum: este nevoie de bani pentru atenuarea efectelor schimbărilor climatice, pentru cercetare, pentru securitatea graniţelor şi ar trebui menţinute cheltuielile pentru fermieri - o masă electorală dificilă pentru politicieni - şi pentru infrastructura statelor membre mai sărace. Însă acum în locul Marii Britanii este o mare gaură neagră, notează The Guardian. „Avem o gaură de 60-75 de miliarde de euro în bugetul 2021-2027 din cauza Brexitului, ne confruntăm cu provocări şi cereri noi privind domeniile de finanţare, iar statele membre au situaţii bugetare delicate“, a explicat un diplomat european. Adăugând încă un motiv de ceartă, ţările vestice vor o supraveghere mai bună a fondurilor europene astfel încât guvernele care încalcă principiul statului de drept slăbind instanţele independente să piardă banii - această pedeapsă a fost adusă în discuţie după ce guvernele din Ungaria şi Polonia au atacat justiţia pentru a-şi consolida puterea. „Cumpătatele patru“ vor să limiteze bugetul la 1% din economia europeană, măsurată în funcţie de venitul naţional brut (VNB). Comisia Europeană a propus un buget de 1,11% din VNB, în timp ce Charles Michel, preşedintele Consiliului European, a făcut o împărţire de compromis: 1,07% din VNB.
Într-o opinie publicată în FT, Sebastian Kurz, cancelarul Austriei, notează că succesul proiectului european este măsurat prin capacitatea de realiza ambiţiile politice şi de a obţine rezultate tangibile pentru cetăţeni - nu prin mărimea bugetului. Susţinerea valorilor comune nu are preţ, iar piaţa unică, un factor major de îmbunătăţire a competitivităţii europene, nu este un efort costisitor. „Pentru că prin plecarea Marii Britanii suntem mai mici, avem şi forţe mai mici şi nu trebuie să cărăm mai mult decât putem duce. Abordarea responsabilă în această situaţie este să facem o prioritate din interesul plătitorilor de taxe“, scrie Kurz. Anterior, acesta a făcut cunoscut că nu va accepta un buget majorat la 1,11% din VNB, cerând ca limita să fie coborâtă. În opinia publicată de FT, semnată şi de conductorii guvernelor din Olanda, Danemarca şi Suedia, Kurz scrie că pentru „cumpătatele patru“ prioritatea este stabilitatea contribuţiilor, luând în calcul inflaţia şi creşterea economică. Kurz cere, de asemenea, un sistem permanent de corectare pentru protejarea statelor individuale de poveri bugetare excesive.
El aminteşte că un buget de 1% înseamnă, în termeni nominali, un buget mai mare decât cel anterior şi contribuţii mai mari din partea tuturor. În prezent, spune liderul austriac, mai mult de două treimi din buget sunt redistribuite. Aceasta înseamnă că din ce în ce mai mult din povara financiară a Uniunii este pusă pe umerii unui număr mic de state, printre care „cumpătatele patru“. Premierul Poloniei Morawiecki scrie că a reduce cheltuielile înseamnă a slăbi proiectul european. A insista pe faptul că un stat este contribuabil net este înşelător, deoarece argumentul nu reflectă adevăratele beneficii şi costuri ale integrării. Spre exemplu, explică Morawiecki, între 2010 şi 2016 Cehia, Polonia, Ungaria şi Slovacia au primit fonduri reprezentând, net, 1,5-4% din PIB-urile lor. Între timp, ieşirile de dividende şi profituri din proprietăţi ale investitorilor din UE15 (statele membre ale UE înainte de mai 2004) reprezintă 4-8% dun PIB. Piaţa unică a ridicat barierele comerciale şi a deschis accesul la pieţele central şi est-europene. „A insista pe contribuţiile nete riscă să exacerbeze sentimentul anti-UE în unele state nordice. Ar trebui să aratăm şi cum politica de coeziune le-a adus beneficii celor cu contribuţii nete la buget“. Implementarea politicii de coeziune între 2007 şi 2013 în statele de la Visegrad a dus la creşterea cu 96 de miliarde de euro a exporturilor şi beneficiilor directe de capital, dintre care 23 de miliarde euro pentru Austria, Danemarca, Suedia şi Olanda. De aceea, bugetul UE nu ar trebui privit ca o povară financiară ci ca un instrument de investiţii care are o funcţie macroeconomică foarte importantă, şi anume stabilizarea investiţiilor în timpul unei crize.
