Bănci și Asigurări

Banii nu le-au adus fericirea: Credit Suisse şi First Republic Bank au pariat pe bogăţie şi au fost trădate de bogaţi. În Elveţia, ziarul SonntagsZeitung a scris anul acesta că o treime din activele ruseşti din ţară sunt concentrate la Credit Suisse

Doar în ultimul trimestru al anului trecut Credit Suisse a pierdut depozite de la  clienţi bogaţi de 100 de miliarde de dolari. Anul acesta, banca elveţiană a suferit de o altfel de hemoragie: a început să fie părăsită de bancherii ei de top.

Doar în ultimul trimestru al anului trecut Credit Suisse a pierdut depozite de la clienţi bogaţi de 100 de miliarde de dolari. Anul acesta, banca elveţiană a suferit de o altfel de hemoragie: a început să fie părăsită de bancherii ei de top.

Autor: Bogdan Cojocaru

22.03.2023, 21:54 7889

Falimentul Archegos Capital Ma­nage­ment, vehiculul de investiţii al unui miliardar, a fost o lovitură grozavă pentru Credit Suisse, mai ales prin prisma faptului că alte bănci mari care l-au avut de client au reuşit cumva să reducă pagubele pe ultima sută de metri. Colapsul Greensill Capital, o companie de servicii financiare construită pe datorii, cu legături puternice cu bogaţii lumii şi cu deschidere largă la coridoarele puterii politice, a produs şi el pagube majore, inclusiv clienţilor băncii elveţiene.

Au fost investiţii neinspirate, dar care fac parte din viaţa oricărui colos financiar de talia Credit Suisse. Şi alţii au avut astfel de necazuri. Însă a deve­nit evident că această bancă are probleme din cele mai grave atunci când nu a mai putut fi oprită he­mo­ragia de capital pro­du­să prin retragerea de­pozitelor de către cli­enţii foarte bogaţi. Printre ei, aceia „nebu­nesc de bogaţi din Asia“, după cum îi descrie The Washington Post. Credit Suisse a pariat pe bogăţie şi a fost trădată de bogaţi. Dar la fel a făcut şi First Republic Bank, banca americană care, dacă nu ar fi fost ajutată de concurenţii săi mai mari şi mai puternici, cel mai probabil s-ar fi prăbuşit şi ar fi declanşat o panică poate imposibil de controlat.

În 2016, The Wall Street Journal se întreba dacă nu cumva este greşit să construieşti o ban­că doar pe baza clienţilor bogaţi. Ziarul in­vestitorilor făcea referire la First Republic şi arăta că aceasta aproape că nu se sinchisea să dea credite pentru locuinţe persoanelor cu venituri mici sau americanilor cu origini din America Latină sau de culoare. WSJ ase­măna First Republic cu branduri precum Ferrari şi Prada.


În Elveţia, ziarul SonntagsZeitung a scris anul acesta că o treime din activele ruseşti din ţară sunt concentrate la Credit Suisse. Bloomberg are o poveste despre cum un singur individ, un fixer, a făcut ca banca elveţiană să devină principala destinaţie a averilor ruşilor bogaţi. Războiul şi sancţiunile au întrerupt această poveste de dragoste. Dar lista clienţilor certaţi cu legea, cu morala sau cu valorile democratice occidentale este enormă, cuprinzând de la dictatori la traficanţi de droguri.


Banca s-a specializat pe clientela bogată şi ultrabo­gată şi a intrat pe drumul spre faliment când, ca şi Credit Suisse, a fost pă­ră­sită de aceasta. Pen­tru unii, a pariat pe ca­pă­tul greşit al inegalită­ţii crescute a veniturilor din SUA. Şi despre Sili­con Valley Bank, o altă bancă americană căzută recent în faliment, se spune că a preferat să curteze clientelă bogată, care a fugit la primul semn de criză. Este un aspect care diferenţiază furtuna bancară care a lovit America şi Elveţia de colapsul bancar din 2007-2009, pornit tot din SUA. Atunci s-a prăbuşit piaţa creditelor ipotecare subprime, efect al goanei băncilor după clienţi de orice fel. Credite ipotecare au primit inclusiv persoane aflate în şomaj sau cu venituri nesigure. Când recesiunea a început să distrugă din ce în ce mai multe locuri de mun­că, milioane de clienţi ai băncilor au rămas fără venituri.

Dar „ce îţi trebuie să fii măreţ?“ în astfel de vremuri, se întreba, lăudăros, manage­men­tul First Republic când s-au mai liniştit apele după marea criză financiară, în 2011, pentru a arăta că s-a clasat pe locul patru într-un top al performanţei bancare. Răspunsul: „continui­ta­te, un management puternic, înţelegerea în profunzime a pieţei de bază şi asumarea pru­dentă a riscurilor“. Banca nu a fost ocolită de probleme în acea criză, dar a reuşit cumva să alunece printre ele. S-a vândut către gi­gantul Merrill Lynch în 2007, la suprapreţ, iar când cumpărătorul s-a lovit şi el de probleme şi a fost cumpărat de Bank of America, a decis să facă afaceri independent.

În acele vremuri tulburi, se laudă First Re­public, clienţii altor bănci au găsit refugiu la ea. Modelul de afaceri se baza, ca şi acum, pe cli­entelă bogată, doar că între timp divizia de wealth management a fost extinsă cu specia­lişti de la toate companiile financiare mari de pe Wall Street, inclusiv de la Goldman Sachs, J.P. Morgan, Morgan Stanley, Wells Fargo şi Merrill Lynch. Povestea spune că clientul ideal era acela cu o avere de peste un milion de dolari. Băncile mari sunt cele care au decis luna aceasta să salveze de la faliment First Republic cu depozite negarantate de 30 de mi­li­arde de dolari. Dar aceasta după ce au vânat zi şi noapte depozitele celor bogaţi care au fugit de banca ce părea pe moarte.


În 2016, The Wall Street Journal se întreba dacă nu cumva este greşit să construieşti o bancă doar pe baza clienţilor bogaţi. Ziarul investitorilor făcea referire la First Republic şi arăta că aceasta aproape că nu se sinchisea să dea credite pentru locuinţe persoanelor cu venituri mici sau americanilor cu origini din America Latină sau de culoare. WSJ asemăna First Republic cu branduri precum Ferrari şi Prada.


Dacă nu făceau acest lucru, riscul era ca pa­nica să-i lovească şi pe clienţii lor. Credit Suisse a ţintit şi ea bogăţia, dar nu în linişte şi a mers după averi până în cele mai dubioase colţuri ale businessului. În SUA chiar anul trecut a fost acuzată că a încălcat legea şi a făcut pe ascuns a­fa­ceri cu oligarhi ruşi când acest lucru era inter­zis. Tot atunci, o comisie parlamentară a lansat o an­che­tă într-un scandal în care banca elve­ţia­nă le-ar fi cerut clienţilor săi să distrugă docu­mente care ar fi făcut legătură între ea şi cre­di­te garantate cu iahturi şi avioane private acor­date inclusiv oligarhilor aflaţi sub sancţiuni.

În Elveţia, ziarul SonntagsZeitung a scris anul acesta că o treime din activele ruseşti din ţară sunt concentrate la Credit Suisse. Bloomberg are o poveste despre cum un singur individ, un fixer, a făcut ca banca elveţiană să devină principala destinaţie a averilor ruşilor bogaţi. Războiul şi sancţiunile au întrerupt această poveste de dragoste. Dar lista clienţilor certaţi cu legea, cu morala sau cu valorile democratice occidentale este enormă, cuprinzând de la dictatori la traficanţi de droguri. Anul trecut, clienţii bogaţi au părăsit în masă Credit Suisse, depozitele retrase doar în trimestrul patru ridicându-se la 100 de miliarde de dolari. Anul acesta, a suferit de o altfel de hemoragie: a început să fie părăsită de bancherii ei de top. Astfel, din disperare, pentru a-i readuce pe clienţi, a oferit dobânzi la depozite cu mult peste cele ale rivalilor. Degeaba. A fost cumpărată de rivala UBS printr-o schemă orchestrată de guvernul elveţian şi de banca centrală.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Bankers Summit'24