Bănci și Asigurări

Bătălia fără sorţi de izbândă împotriva celei mai puternice monede a lumii

Bătălia fără sorţi de izbândă împotriva celei mai puternice monede a lumii

Autor: CătăIina Apostoiu

17.06.2016, 00:03 204
Regele de necontestat al monedelor este francul elveţian. Iar în aceste zile nimeni nu este mai dezamăgit de acest lucru decât elveţienii, scrie Wall Street Journal.

În ultimul secol francul s-a apreciat cu o rată de 1% pe an în raport cu dolarul şi lira sterlină, potrivit lui Peter Kugler, profesor la Universitatea din Basel. O nouă apreciere, care ar spori presiunile asupra exportatorilor ţării şi băncii centrale a acesteia, ar putea veni odată cu referendumul privitor la apartenenţa Marii Britanii la UE.

O monedă puternică aduce unele beneficii, cum ar fi capacitatea de a achiziţiona bunuri importate la preţuri mai mici. Însă aceeaşi dinamică îngreunează eforturile băncii centrale de a menţine rata inflaţiei la un nivel „sănătos“. Iar pentru o ţară mică, dependentă de exporturi cum este Elveţia, moneda puternică poate fi o povară pentru companii, ale căror bunuri devin mai puţin competitive peste hotare.

Banca centrală elveţiană duce de mult timp o luptă fără şanse de reuşită pentru a trage francul în jos. Aceasta a împins dobânzile adânc în teritoriu negativ şi a achiziţionat atât de multe active în valută, incluzând obligaţiuni guvernamentale, titluri chinezeşti de datorie şi acţiuni ale pieţelor emergente, încât portofoliul său de 625 mld. dolari se apropie de dimeniunea PIB-ului ţării.

Problema este că investitorii gonesc către franc la orice semn de nesiguranţă. Într-un fel, francul nu funcţionează ca monedă naţională deloc. Acesta se comportă mai degrabă ca o materie primă ca aurul sau petrolul.

Francul este a cincea cea mai utilizată monedă pentru credite internaţionale, deşi Elveţia este doar a 20-a cea mai mare economie a lumii. La sfârşitul anului 2014, bancnote şi monede elveţiene în valoare de 8.655 dolari/locuitor al Elveţiei se aflau în circulaţie, potrivit datelor Băncii Reglementelor Internaţionale, de două nivelul din SUA.

De când a luat forma modernă odată cu crearea SNB în 1907, francul i-a atras pe cei aflaţi în căutarea unui loc sigur pentru a-şi proteja banii. Colapsul standardului aur şi deprecierile din Franţa şi Italia i-au sporit puterea, ca şi decizia Elveţiei de a rămâne în afara UE.

Elveţia nu este întotdeauna singurul refugiu. În anumite momente, yenul japonez, coroana suedeză şi dolarul american au jucat un rol similar.

Ceea ce distinge francul este puterea sa continuă. Elveţia are un rating triplu A, o datorie guvernamentală scăzută, un guvern care stă departe de conflicte şI menţine stabilitatea, o inflaţie scăzută şi un excedent ridicat de cont curent. Şi alte monede au unele din aceste caracteristici, însă nu pe toate.

Din 2010, rata efectivă de schimb a francului a avansat cu 24%, mai mult decât în cazul oricărei alte monede, potrivit datelor Băncii Reglementelor Internaţionale, care acoperă 60 de ţări.

Economiştii Credit Suisse estimează că francul puternic a costat economia elveţiană 13,5 miliarde de dolari sub formă de producţie pierdută în ultimul an.

Francul superputernic îi face pe elveţieni să se îndrepte către Germania, Franţa şi Italia pentru cumpărături, în timp ce numărul turiştilor străini care vizitează Elveţia este în scădere. Între timp, dobânzile negative ale băncii centrale pun presiune pe fondurile de pensii şI pe companiile de asigurări şi riscă să genereze bule imobiliare destabilizatoare.

SNB a introdus o limită superioară pentru valoarea francului în raport cu euro în septembrie 2011, însă a fost obligată să renunţe la ea la începutul anului trecut pentru că volumul masiv de achiziţii de valută necesare pentru menţinerea acesteia punea în pericol bilanţul SNB.

Nici dobânzile negative nu au funcţionat. Cu un an şi jumătate în urmă, SNB a început să perceapă băncilor o dobândă de 0,25% pentru a le depozita o parte din bani. Acum, rata se situează la 0,75%.

Pe piaţa obligaţiunilor, randamentul titlurilor guvernamentale elveţiene pe 10 ani a atins un minim istoric de -0,474% în ultima săptămână. Titlurile pe 30 de ani s-au tranzacţionat la -0,01%. Asta înseamnă că investitorii vor pierde bani dacă vor deţine obligaţiunile până la maturitate.

Banca centrală a pierdut aproximativ 24 miliarde de dolari anul trecut în condiţiile în care valoarea activelor sale în valută a scăzut în raport cu francul.

Francul s-a apreciat cu aproximativ 2% în raport cu dolarul după ce raportul dezamăgitor privitor la rata ocupării forţei de muncă din SUA a redus aşteptările privitoare la viitoare majorări de dobânzi de către Fed. Moneda a avansat cu aproximativ 2% în raport cu euro şi 4% în raport cu lira sterlină.

CEO-ul Swatch Group Nick Hayek este unul dintre cei mai vocali critici cu privire la francul puternic şi incapacitatea băncii centrale elveţiene de a aduce moneda sub control.

“Banca noastră centrală pare uşor derutată”, declara acesta în martie.

 
AFACERI DE LA ZERO