Băncile şi interconexiunile expunerilor acestora cu sectoare precum companiile, populaţia, administraţia publică şi banca centrală domină peisajul financiar românesc. Deşi în creştere, dimensiunea sectorului bancar paralel din România - format din instituţiile financiare nebancare, fondurile de investiţii şi fondurile de piaţă monetară - este relativ redusă comparativ cu alte ţări ale UE. Expunerile bănci-populaţie, prin prisma creditelor şi depozitelor, au cel mai mare nivel, de peste 240 mld. lei. Un nivel ridicat există şi în cazul expunerilor bănci-companii, care depăşesc nivelul de 175 mld. lei, cumulând atât creditele, cât şi depozitele. Expunerile între administraţia publică şi bănci sunt sub 100 mld. lei. Aceste sectoare au şi cele mai mari dimensiuni, estimate de BNR pe baza ponderii activelor financiare sectoriale în totalul aferent sistemului financiar. Sectorul bancar paralel a intrat în premieră în vizorul BNR, existând un subcapitol special şi în raportul asupra stabilităţii financiare. La nivel internaţional au apărut în ultima perioadă o serie de avertismente conform cărora dezvoltarea sectorului bancar paralel (shadow banking) poate constitui o sursă de risc sistemic. În România, sectorul bancar paralel nu determină riscuri semnificative la adresa stabilităţii sistemului financiar în ansamblu din punctul de vedere al dimensiunii şi al interconexiunilor cu alte sectoare instituţionale. Însă există riscul unei contagiuni dinspre sectorul bancar paralel din statele dezvoltate către sistemul financiar românesc, după cum susţine banca centrală. În general, sectorul bancar paralel se dezvoltă atunci când reglementările din domeniul bancar sunt foarte stricte sau în contextul ratelor de dobândă reduse, care impulsionează investitorii să urmărească randamentele real-pozitive.
