Bănci și Asigurări

BNR: Revenirea economică a României este destul de incertă depinzând de evoluţia pandemiei, de stimulii fiscali şi monetari şi de recuperarea economică din ţările Europei de unde ar trebui să vină investiţii

BNR: Revenirea economică a României este destul de incertă depinzând de evoluţia pandemiei, de stimulii fiscali şi monetari şi de recuperarea economică din ţările Europei de unde ar trebui să vină investiţii

Autor: Robert Manea

14.08.2020, 18:22 1114

Revenirea economică a României este în continuare incertă depinzând de evoluţia pandemiei COVID-19 şi de stimulii fiscali şi monetari.

De asemenea, evoluţia investiţilor străine care au scăzut semnificativ în prima parte a anului depinde de evoluţia economiilor vestice.

BNR spune că apropiata consolidare fiscală (o exprimare diplomatică a unei perspective de restructurare bugetară, fie prin creşterea taxelor sau reducerea cheltuielilor) poate fi compensată de pachetul de sprijin european, de 80 mld. euro, dar autorităţile ar trebui să facă mult mai multe lucruri pentru a se baza pe aceste fonduri, având in vedere istoricul destul de greu al atragerii fondurilor europene.

BNR a publicat, vineri după-amiază, minuta şedinţei Consiliului de Administraţie prin care s-a decis o nouă reducere a dobânzii de referinţă de la 1,75% la 1,5%.

Aveţi mai jos comunicatul integral:

„În data de 5 august 2020, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României s-a întrunit într-o şedinţă, la care au fost prezenţi următorii membri: Mugur Isărescu, preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al Băncii Naţionale a României; Florin Georgescu, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administraţie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administraţie; Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie; Dan-Radu Ruşanu, membru al Consiliului de administraţie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administraţie.

În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind caracteristicile recente şi perspectiva evoluţiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.

Examinând datele statistice apărute după şedinţa de politică monetară din luna mai, membrii Consiliului au convenit că acestea evidenţiază, conform aşteptărilor, un impact economic sever al pandemiei de coronavirus, cu un vârf de intensitate în luna aprilie, care începe însă să se atenueze din luna mai, pe fondul retragerii graduale a restricţiilor de mobilitate fizică şi în contextul susţinerii oferite de programele de sprijin guvernamental şi de măsurile de politică monetară ale BNR.

S-a arătat că rata anuală a inflaţiei a urcat în iunie uşor deasupra punctului central al ţintei, la 2,58 la sută, de la 2,26 la sută în mai, dar a continuat să fie în descreştere faţă de nivelul de 3,05 la sută atins în martie – chiar mai pronunţată decât cea anticipată –, în condiţiile accentuării semnificative a declinului în termeni anuali a preţului combustibililor pe parcursul trimestrului, dar şi cu un mic aport al inflaţiei de bază.

Scăderea ratei anuale a inflaţiei CORE2 ajustat a fost totuşi minoră şi inferioară previziunilor, ea coborând la 3,7 la sută în iunie, de la 3,86 la sută în martie, în pofida manifestării unui efect de bază dezinflaţionist semnificativ. S-a observat că influenţe în sensul descreşterii au venit doar de pe segmentul serviciilor, şi că acestea au fost mai modeste decât cele prezumate, inclusiv ca urmare a creşterilor înregistrate în mai şi iunie în câteva sectoare, posibil şi pe seama costurilor asociate măsurilor de prevenire a infectării cu virusul SARS CoV-2. Totodată, contribuţia preţurilor alimentelor procesate a rămas cvasi-constantă, la un maxim post-septembrie 2011 – în principal ca efect al majorărilor consemnate de produsele de morărit şi panificaţie –, iar cea a subcomponentei mărfurilor nealimentare a cunoscut chiar o creştere marginală, pe fondul scumpirii unor bunuri de strictă necesitate şi a altora de folosinţă îndelungată, reflectând, pe lângă uşoara depreciere a leului faţă de euro, şi probabile sincope sau creşteri de costuri în lanţuri de producţie şi aprovizionare.

S-a apreciat că dinamica actuală a inflaţiei de bază este atribuibilă în bună măsură persistenţei sale – ea continuând să reflecte presiunile inflaţioniste ale factorilor fundamentali din perioada pre-pandemie şi aşteptările inflaţioniste asociate –, şi că efectele dezinflaţioniste ale schimbării radicale suferite de poziţia ciclică a economiei în trimestrul II sunt deocamdată imperceptibile, aşa cum era de aşteptat. Alte influenţe relevante vin din schimbări în structura consumului şi dezechilibre temporare între cererea şi oferta unor bunuri survenite în contextul pandemiei şi al distanţării sociale, precum şi din creşterea puternică a costurilor cu forţa de muncă în ultimele luni, ca urmare a declinului amplu al productivităţii muncii.

Referitor la poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au arătat că aceasta a rămas semnificativ pozitivă în trimestrul I, cunoscând doar o restrângere minoră, în contextul menţinerii dinamicii trimestriale a PIB în teritoriul pozitiv, ca urmare a performanţei deosebit de robuste din primele două luni ale anului. În termeni anuali, creşterea economică a decelerat totuşi considerabil, cu o contribuţie nesemnificativă însă din partea cererii interne, în condiţiile în care scăderea amplă a aportului consumului gospodăriilor populaţiei şi diminuarea celui adus de for¬marea brută de capital fix au fost aproape integral contrabalansate de influenţe opuse venite din variaţia stocurilor, dar şi din dinamizarea consumului administraţiei publice, a cărui contribuţie a atins cea mai mare valoare din trimestrul III 2008. În schimb, exportul net şi-a mărit de aproape patru ori aportul negativ, pe fondul unui declin relativ mai pronunţat al dinamicii exporturilor de bunuri şi servicii. Deficitul de cont curent s-a redus totuşi substanţial în trimestrul I, inclusiv faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, dată fiind ameliorarea deosebit de consistentă a soldurilor balanţelor veniturilor primare şi secundare. Acoperirea lui cu investiţii străine directe şi transferuri de capital şi-a accentuat însă deteriorarea, iar datoria externă şi-a reaccelerat uşor creşterea, inclusiv pe seama celei pe termen scurt, tendinţe considerate îngrijorătoare de către unii membri ai Consiliului, mai ales în actualul context global.

Poziţia ciclică s-a schimbat însă brusc în trimestrul II, au subliniat în mod repetat membrii Consiliului, noile date şi evaluări indicând, similar previziunilor anterioare, o severă contracţie a economiei pe ansamblul intervalului – cu vârful localizat în aprilie –, care se recuperează într-o oarecare măsură în trimestrul următor. Evoluţia implică deschiderea abruptă a unui deficit consistent de cerere agregată în trimestrul II, dar şi o cvasi-înjumătăţire a acestuia în trimestrul III, relativ în linie cu precedenta prognoză, perspectivă caracterizată totuşi prin mari incertitudini – potrivit opiniei unanime –, în condiţiile reluării creşterii numărului infecţiilor în luna iulie.

S-a observat că, aşa cum s-a anticipat, tabloul indicatorilor cu frecvenţă ridicată evidenţiază un declin masiv al economiei în aprilie, care începe însă să se resoarbă din luna mai, odată cu înlocuirea stării de urgenţă cu cea de alertă. S-a convenit că ampla fluctuaţie are ca principal determinant consumul privat – reflectând variaţia de intensitate a restricţiilor de mobilitate fizică şi decelerarea creşterii veniturilor populaţiei –, dar că un aport consistent la contracţia economică din trimestrul II poate veni şi din partea investiţiilor, în pofida rezilienţei la şocul pandemic dovedite în aprilie-mai de activitatea din construcţii, care a continuat să crească într-un ritm alert, de două cifre, deşi sensibil încetinit faţă de maximele post-criză de la începutul anului. În cazul exportului net, este de aşteptat un impact contracţionist relativ similar celui din trimestrul anterior, cu toate că soldul negativ al balanţei comerciale şi-a temperat uşor creşterea în termeni anuali în primele două luni din interval. Pe acest fond, deficitul de cont curent şi-a accelerat descreşterea faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cu aportul consistent al ameliorării pronunţate a balanţei veniturilor primare şi a celei a veniturilor secundare, iar gradul de acoperire a acestuia cu investiţii străine directe şi transferuri de capital şi-a stopat scăderea, cel puţin temporar. Fluxurile din prima categorie au rămas însă negative, au sesizat unii membri ai Consiliului, inclusiv pe seama pierderilor înregistrate în contextul crizei pandemice de companiile cu capital străin.

Membrii Consiliului au arătat că pe piaţa muncii, deteriorarea evoluţiilor a fost amortizată în aprilie de apelul firmelor la şomajul tehnic, susţinut financiar de autorităţi, pentru ca în luna mai să fie frânată de reluarea activităţii anumitor sectoare, precum şi de noi măsuri de sprijin guvernamental. Astfel, efectivul salariaţilor din economie a scăzut sub aşteptări, declinul său în termeni anuali – survenit în premieră pentru ultimii 9 ani–, fiind modest. Totodată, rata şomajului BIM a continuat să crească relativ lent, ajungând la 5,2 la sută în mai, iar în iunie a stagnat. Dinamica anuală a câştigului salarial mediu brut nominal şi-a accentuat însă descreşterea, în principal pe seama evoluţiilor din ramurile major afectate de măsurile restrictive – precum HoReCa, activităţi de transport, comerţ nealimentar –, inclusiv în contextul apelului mai extins la şomajul tehnic. S-a convenit că, în perspectivă apropiată, situaţia de pe piaţa muncii rămâne condiţionată de evoluţia curentă şi cea anticipată a situaţiei sanitare, cu impact asupra restricţiilor de mobilitate impuse de autorităţi, dar şi asupra desfăşurării activităţii în domenii mai expuse la riscurile în planul sănătăţii. Importante sunt şi viteza de repunere în funcţiune a unor capacităţi de producţie după perioada de închidere, precum şi perspectiva cererii adresată unor sectoare, au argumentat membrii Consiliului. Au fost evocate intenţiile de angajare foarte scăzute pentru trimestrul III relevate de sondaje de specialitate, cu o oarecare ameliorare totuşi în anumite domenii, dar şi unele semnale pozitive venite din sectoare importante ale economiei, precum cel auto, chiar pe fondul unei situaţii dificile ale pieţei de profil.

Referitor la condiţiile financiare, membrii Consiliului au remarcat că acestea au continuat să se amelioreze, sub impulsul noii reduceri a ratei dobânzii de politică monetară şi în condiţiile lichidităţii semnificative furnizate de BNR prin operaţiuni repo efectuate pe baze bilaterale şi prin cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piaţa secundară, în contextul unui deficit considerabil de lichiditate pe piaţa monetară. Astfel, principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare şi-au consolidat scăderea şi apoi nivelurile mai joase astfel atinse, un parcurs relativ similar caracterizând şi randamentele titlurilor de stat pe termen mai lung. La rândul ei, rata medie a dobânzii la creditele noi a avut o tendinţă evidentă de scădere în trimestrul II, în timp ce descreşterea ratei medii a dobânzii la depozitele noi la termen a fost relativ minoră – cu impact favorabil asupra atractivităţii depozitelor în lei - ecartul dintre ele reducându-se astfel considerabil. Au fost reliefate şi decalajele temporale mari de transmitere a impulsurilor ratei dobânzii de politică monetară, mai ales în contextul IRCC, care a scăzut doar marginal la începutul trimestrului III.

Cursul de schimb leu/euro a rămas totuşi cvasi-stabil, leul manifestând chiar o uşoară tendinţă de apreciere faţă de euro în luna iulie, şi mai vizibilă în raport cu dolarul, pe fondul lichidităţii globale abundente provenind din injecţiile băncilor centrale majore, dar mai ales ca efect al optimismului generat de planul major de relansare economică agreat la nivelul UE, care a antrenat şi o întărire a monedei europene în raport cu dolarul SUA. În raport cu regiunea, ajustările au fost însă mai estompate, chiar şi în contextul diferenţialului ratei dobânzii, au semnalat unii membri ai Consiliului, atenţionând că o deteriorare peste aşteptări a poziţiei fiscale şi a perspectivei acesteia sau o tensionare a mediului politic intern ar fi de natură să mărească suplimentar prima de risc suveran, cu consecinţe asupra volatilităţii cursului de schimb al leului, implicit asupra inflaţiei şi încrederii în moneda naţională, iar în final asupra costurilor de finanţare şi ritmului redresării economiei ulterior fazei de contracţie.

S-a arătat, totodată, că stocul creditului acordat sectorului privat a cunoscut o creştere notabilă în iunie – după scăderile succesive din aprilie şi mai –, temperându-şi astfel considerabil decelerarea în termeni anuali. Uşorul reviriment s-a datorat integral componentei în lei, care şi-a stopat practic pierderea de ritm, pe seama evoluţiilor de pe ambele segmente majore de clienţi – populaţie şi societăţi nefinanciare. S-a apreciat că acestea reflectă inclusiv efectele programului IMM Invest România şi ale facilităţilor acordate unor debitori în contextul crizei pandemice, precum şi influenţa stimulativă a tendinţei descendente a ratelor dobânzilor. Prin urmare, ponderea în total a componentei în lei a urcat la 67,8 la sută, un vârf al perioadei post-mai 1996. La rândul ei, creşterea masei monetare a rămas deosebit de alertă, deşi s-a temperat uşor, în corelaţie cu relativa ameliorare a execuţiei bugetare în această lună.

În ceea ce priveşte evoluţiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au remarcat că noile evaluări reconfirmă traiectoria ratei anuale a inflaţiei anticipată anterior, în condiţiile unei uşoare revizuiri în sens descendent a acesteia pe orizontul scurt de timp. Astfel, rata anuală a inflaţiei este aşteptată să mai urce uşor în luna iulie şi să rămână relativ constantă până în decembrie a.c., dar să tindă ulterior să coboare şi să conveargă pe orizontul relevant pentru politica monetară la punctul central al ţintei de inflaţie.

Totodată, uşoara ajustare ascendentă a ratei anuale a inflaţiei din semestrul II 2020 este atribuibilă acţiunii factorilor pe partea ofertei, reflectând mai ales efecte de bază şi corecţia ascendentă a cotaţiei petrolului. Acţiunea se anticipează a fi mai temperată decât în evaluările anterioare, dată fiind ieftinirea începând cu 1 iulie 2020 a energiei electrice, dar şi a gazelor naturale, în contextul liberalizării pieţei acestora, care ar putea fi chiar mai pronunţată decât cea previzionată, au observat unii membri ai Consiliului. În schimb, influenţe peste aşteptări de sens opus s-a considerat că pot veni din perturbaţii în lanţuri de producţie/aprovizionare, precum şi din costuri asociate măsurilor de prevenire a infecţiilor, dar şi din performanţe mai slabe ale unor culturi agricole şi din comportamentul de stabilire a preţurilor al unor agenţi economici – toate de natură a afecta evoluţia inflaţiei de bază.

În aceste condiţii, presiunile dezinflaţioniste ale factorilor fundamentali se vor evidenţia probabil cu claritate doar în a doua parte a orizontului prognozei, au convenit membrii Consiliului, pe măsura epuizării treptate a acţiunii inflaţioniste a factorilor relevanţi pe partea ofertei. Responsabile de întârziere au fost considerate şi decalajul temporal necesar manifestării efectelor dezinflaţioniste ale deficitului de cerere agregată deschis probabil în trimestrul II, dar şi persistenţa inflaţiei de bază, precum şi creşterea amplă a costurilor salariale în acest an, anticipată a se corecta în 2021. Lor li se alătură influenţe temporare decurgând din transferarea imediată asupra preţurilor de consum a unor pierderi suferite recent de unii agenţi economici, precum şi din slăbirea concurenţei în anumite sectoare, ca urmare a închiderii temporare/falimentării unor firme.

S-a arătat că în 2021, influenţe dezinflaţioniste pregnante sunt anticipate să vină şi din evoluţia preţurilor importurilor, precum şi din efectele de bază asociate scumpirii cărnii de porc şi majorării cotaţiilor altor materii prime agroalimentare în primele luni ale anului curent.

Pe acest fond, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat este aşteptată să se menţină în semestrul II sensibil deasupra dinamicii inflaţiei headline şi la valori uşor mai înalte decât cele anticipate anterior, dar să cunoască ulterior o corecţie descendentă ceva mai abruptă, coborând la mijlocul anului viitor şi stabilizându-se apoi la 2,2 la sută, similar evaluărilor anterioare. Inflaţia de bază ar putea dovedi totuşi o persistenţă relativ mai accentuată pe orizontul proiecţiei, implicit o senzitivitate mai redusă la deviaţia negativă a PIB, au opinat unii membri ai Consiliului.

Referitor la viitorul poziţiei ciclice a economiei, s-a arătat că noile evaluări reconfirmă amplitudinea declinului economic anticipat pentru anul curent, evidenţiind şi o redresare relativ mai viguroasă a economiei în 2021, pe fondul relaxării treptate a restricţiilor de mobilitate fizică, dar şi al influenţelor venite din programele guvernamentale de sprijin şi din condiţiile monetare, alături de efectele refacerii treptate a cererii externe. Perspectiva face probabilă închiderea ceva mai alertă a deficitului consistent de cerere agregată deschis brusc în trimestrul II şi revenirea gap-ului PIB în teritoriul pozitiv chiar de la începutul anului 2022, uşor mai devreme decât s-a anticipat anterior.

Viteza şi traiectoria redresării economiei sunt totuşi incerte, depinzând de evoluţia pandemiei şi a măsurilor restrictive asociate, precum şi de reacţia economiei la stimulii fiscali şi cei monetari, au conchis membrii Consiliului. Reimpunerea generalizată a unor măsuri drastice de distanţare socială este totuşi puţin probabilă, au apreciat unii membri ai Consiliului, iar gradul de adaptare a comportamentului agenţilor economici la criza de sănătate ar putea creşte.

S-a observat că reacutizarea recentă a pandemiei este de natură să sporească pe termen scurt incertitudinile asociate consumului gospodăriilor – anticipat să recupereze în trimestrul III aproape jumătate din contracţia suferită în precedentele trei luni, dar să crească gradual ulterior, pentru a reveni în 2021 în teritoriul pozitiv, ca dinamică anuală. Determinantă este evoluţia venitului disponibil real, care ar putea resimţi impactul majorării peste aşteptări a unor transferuri sociale, dar şi efectele unei deteriorări relativ mai pronunţate a condiţiilor de pe piaţa muncii, mai cu seamă ulterior retragerii/restrângerii schemelor de sprijin guvernamental. Influenţele în dublu sens ar fi receptate şi de sentimentul de încredere a populaţiei, care se prezumă că se reface treptat, dată fiind probabila persistenţă a temerilor legate de pandemie şi a celor privind perspectiva locurilor de muncă şi a veniturilor, de natură să întreţină, pe termen scurt, modificările survenite la nivelul comportamentului de consum în contextul crizei pandemice, precum şi schimbările produse în structura coşului de consum.

Situaţia epidemiologică curentă amplifică şi incertitudinile privind evoluţia viitoare a investiţiilor, a căror redresare se anticipează a fi ceva mai alertă decât se prezuma anterior, atât în semestrul II, după contracţia masivă din trimestrul II, cât şi pe parcursul anului viitor, inclusiv în contextul programelor guvernamentale iniţiate sau aprobate în ultima perioadă. S-a arătat că dinamica revenirii este însă condiţionată de evoluţia cererii de consum şi a celei externe, implicit de refacerea lanţurilor internaţionale de producţie, dar şi de situaţia veniturilor/profiturilor firmelor şi de încrederea investitorilor, precum şi de viteza de recuperare a ţărilor de origine a investiţiilor străine – toate potenţial afectate mai durabil de recrudescenţa pandemiei. Totodată, s-a observat că în condiţiile spaţiului fiscal foarte restrâns, creşterea susţinută a investiţiilor publice în perspectivă mai îndepărtată depinde de absorbţia fondurilor europene, caracterizată însă printr-o performanţă istorică modestă.

În schimb, o sporire a eficienţei absorbţiei şi utilizării fondurilor europene ar fi de natură să impulsioneze chiar peste aşteptări dinamica investiţiilor începând cu anul viitor, au apreciat membrii Consiliului, date fiind resursele considerabile alocate ţării noastre prin instrumentul Next Generation EU, alături de cele aferente noului Cadru financiar multianual 2021-2027, ale căror coordonate au fost agreate la Consiliul European din iulie. Pe orizontul mai îndepărtat, o asemenea perspectivă ar putea fi consolidată de eventuale relocări în România a unor capacităţi de producţie retrase de companii europene de pe alte continente - în contextul planurilor de scurtare a lanţurilor de producţie sub presiunea tensiunilor comerciale şi a pandemiei –, condiţionată însă de ameliorări interne în planul infrastructurii, al predictibilităţii cadrului legislativ şi al digitalizării economiei.

S-a arătat că fondurile europene recent alocate României ar putea contrabalansa, cel puţin parţial, impactul economic al consolidării fiscale ce va fi probabil iniţiată în perspectivă apropiată, corespunzător cerinţei decurgând din procedura de deficit excesiv declanşată de Comisia Europeană. Incertitudinile şi riscurile induse astfel de conduita viitoare a politicii fiscale şi a celei de venituri sunt amplificate de potenţiale caracteristici şi etapizări ale măsurilor de corecţie bugetară, argumentându-se din nou în favoarea concentrării acestora la nivelul cheltuielilor curente, în vederea minimizării efectelor adverse asupra redresării şi potenţialului de creştere a economiei pe termen mediu, precum şi pentru prevenirea unei agravări a dezechilibrului extern. Au fost discutate şi evoluţiile bugetare recente – generatoare, la rândul lor, de incertitudini şi riscuri –, dată fiind posibila creştere mai accentuată a cheltuielilor bugetare în acest an, sub impactul crizei pandemice şi al măsurilor de sprijin adoptate, precum şi ca efect al majorării peste aşteptări a transferurilor sociale, în contextul anului electoral, cu consecinţe asupra necesarului şi costului finanţării, dar şi a execuţiei bugetare din anii viitori.

S-au exprimat îngrijorări şi în legătură cu posibila prelungire în acest an a tendinţei de deteriorare a deficitului de cont curent ca pondere în PIB, precum şi a structurii finanţării acestuia, fiind evocate declinul economic al principalilor parteneri comerciali – furnizori şi de importante investiţii directe, dar şi noile pierderi de competitivitate prin preţ înregistrate de companiile autohtone, pe fondul majorării puternice a dinamicii costurilor salariale şi al evoluţiei cursului de schimb al leului. Au fost remarcate şi semnalele ceva mai favorabile privind evoluţia recentă a economiei europene şi a celei globale, evidenţiindu-se însă, concomitent, riscurile considerabile la adresa redresării acestora şi a comerţului internaţional induse de reacutizarea pandemiei, precum şi de o eventuală escaladare a protecţionismului şi de Brexit.

Având în vedere măsurile de politică monetară adoptate în lunile martie şi mai, precum şi decalajele de transmitere a impulsurilor scăderii ratei dobânzii de politică monetară, membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că perspectiva evoluţiilor macroeconomice şi financiare, împreună cu incertitudinile şi riscurile asociate justifică încă o reducere prudentă a ratei dobânzii de politică monetară. Astfel calibrată, conduita politicii monetare este de natură să susţină redresarea activităţii economice pe orizontul prognozei, în vederea aducerii şi consolidării pe termen mediu a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta de inflaţie de 2,5 la sută ±1 punct procentual, în condiţii de protejare a stabilităţii financiare.

În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,50 la sută, de la 1,75 la sută; totodată, a hotărât reducerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,00 la sută, de la 1,25 la sută, şi scăderea ratei dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) la 2,00 la sută, de la 2,25 la sută. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit. În condiţiile unui deficit de lichiditate pe piaţa monetară, Consiliul de administraţie al BNR a hotărât în unanimitate continuarea efectuării de operaţiuni repo şi a cumpărării de titluri de stat în lei de pe piaţa secundară.”

 
 
AFACERI DE LA ZERO