Bănci și Asigurări

Cât de mult se va mai întări dolarul în faţa leului şi cu ce costuri pentru România

Cât de mult se va mai întări dolarul în faţa leului şi cu ce costuri pentru România

Autor: Ciprian Botea

05.06.2012, 00:08 5873

Amplificarea crizei elene pune România sub o dublă ame­nin­ţare din perspectiva cursurilor valutare: în primă instanţă orice deterioare suplimentară a situaţiei Gre­ciei provoacă deprecierea leului în raport cu euro, însă în subsidiar antrenează o slăbire şi mai mare a monedei naţionale faţă de dolar ca o consecinţă a şubrezirii euro în faţa monedei SUA.

Dolarul american s-a apreciat cu 10% în faţa leului doar în ultimele două luni, în timp ce ritmul de creştere al euro a fost de trei ori mai mic. Încă şi mai rău, de la începutul crizei în septembrie 2008 leul a pierdut nu mai puţin de 60% din valoare în faţa monedei americane, deprecierea faţă de euro fiind de 15% în aceeaşi perioadă. Cursul de schimb calculat de BNR a depăşit la sfârşitul săptă­mânii trecute pentru prima dată pragul de 3,6 lei/dolar. BNR calculează cursul leu/dolar în mod indirect, pe baza parităţii euro/dolar. Aşa­dar, depreciindu-se în faţa euro, leul scade şi mai mult în faţa dolarului în condiţiile în care acesta tinde să se aprecieze în raport cu euro din cauza înrăutăţirii percepţiilor privind şansele de supravieţuire ale uniunii monetare.

"Nu trebuie uitate implicaţiile asupra cotaţiei leu/dolar: impactul deprecierii leului faţă de euro cu 10%, de exemplu, ar fi şi mai mare prin prisma poziţiei leului în raport cu dolarul având în vedere aşteptările ca paritatea euro/dolar să continue să scadă", spune Cătălina Molnar, economistul-şef al RBS România.

Chiar dacă impactul aprecierii dolarului asupra economiei este mult mai redus decât cel al creşterii euro, efecte există şi în acest caz având în vedere că circa o cincime din exporturile şi importurile româneşti se fac în dolari. Companiile care îşi exportă producţia în ţări ca Rusia sau China sunt avantajate de creşterea cursului, dar pe de altă parte există şi un impact negativ ca urmare a scumpirii importurilor provenite din aceste zone. România îşi plăteşte în dolari importurile de ţiţei - aceasta fiind moneda tradiţională în care este exprimat preţul barilului de petrol - şi din această cauză orice întărire a monedei americane poate însemna creşterea facturilor. Numai că în ultima perioadă aprecierea dolarului s-a suprapus cu o tendinţă de ieftinire a petrolului.

Ieri, preţul petrolului Brent a scăzut sub 97 de dolari pe baril, atingând cel mai coborât nivel înregistrat în mai mult de un an.

Preţul ţiţeiului este dictat de una dintre pieţele cele mai sensibile la ori­ce semnal de modificare a cererii, iar amenin­ţa­rea recesiunii care continuă să bântuie cel puţin zona euro temperează potenţialul de creştere.

În ultimii ani preţul nu a fost însă influenţat atât de cerere, cât de capacitatea de ofertă, conflictele din Africa de Nord şi tensiunile din relaţia Occidentului cu Iranul accentuând periodic temerile privind resursele de alimentare a pieţei cu petrol şi astfel provocând episoade de scumpire a ţiţeiului.

România plăteşte în dolari şi importurile de gaze din Rusia - aşadar încă o sursă de costuri suplimentare din cauza întăririi dolarului. De ani de zile Bucureştiul încearcă să obţină preţuri mai bune la gazele ruseşti, inclusiv prin eliminarea intermediarilor din relaţia cu Gazprom, însă fără prea mult succes, în contrast cu condiţiile foarte bune de care beneficiază Bulgaria.

Dolarul redevine un plasament atractiv prin câştigurile aduse

Întărirea dolarului nu a avut un efect vizibil asupra economiilor populaţiei, având în vedere că depozitele exprimate în moneda americană reprezintă echivalentul a 900 mil. euro, adică 4% din total. Românii preferă economiile în lei sau euro datorită dobânzilor mai mari, dar perioadele de instabilitate demonstrează că nu doar dobânzile sunt importante.

Dolarul american s-a apreciat cu 26% în faţa leului în ultimul an, la care se adaugă o dobândă de 2% pe an plătită de bancă, ceea ce înseamnă că un depozit constituit în iunie anul trecut ar fi adus un randament de aproape patru ori mai mare decât unul în lei.

Deprecierea leului a pus presiune şi pe clienţii cu credite în dolari, sumele restante la aceste împrumuturi dublându-se în ultimul an şi ajungând la echivalentul a 30 milioane de lei la finalul lunii martie, potrivit ultimelor date publicate de BNR.

Mai mult, sunt toate şansele ca dolarul să continue să se aprecieze în faţa euro şi implicit a leului în contextul în care criza din zona euro rămâne deocamdată fără o soluţie clară.

Cele mai multe prognoze indică un curs de 1,2 dolari/euro la începutul anului viitor după ce luna trecută a fost spart pragul de rezistenţă de 1,3 dolari/euro.

"Perspectivele economice globale negative, criza din Grecia şi politica monetară a Băncii Centrale Europene sunt factori care vor pune presiune pe cursul de schimb euro-dolar. Cred că există şanse ca euro să se aprecieze anul viitor dacă perspectivele economice se îmbunătăţesc, dar în acest moment riscul este ca moneda să se deprecieze", afirmă Kasper Kierkegaard, senior analist în cadrul băncii daneze Danske Bank.

Analistul danez afirmă că un factor suplimentar de presiune asupra leului este reprezentat de riscurile politice, amintind de alegerile eşuate din Grecia şi de intenţia noului preşedinte francez de a renegocia pactul fiscal la nivel european în sensul relaxării criteriilor privind deficitul bugetar, ceea ce ar putea transmite un semnal de neîncredere investitorilor.

Danske are o prognoză de curs de 1,25 dolari/euro la jumătatea acestui an, dar se aşteaptă ca paritatea să revină ulterior spre 1,3 dolari/euro.

Cea mai pesimistă prognoză vine de la britanici: 1,15 dolari/euro

Cea mai pesimistă prognoză vine însă de la Barclays, analiştii băncii britanice aşteptându-se la un curs de schimb de 1,15 dolari/euro la jumătatea anului viitor, în condiţiile în care văd o agravare a problemelor din zona euro.

O depreciere a euro sub pragul de 1,2 dolari ar însemna o întărire a monedei americane până la 3,8 lei în situaţia în care cursul de schimb leu-euro ar rămâne stabil. La paritatea de 1,2 dolari/euro, moneda americană ar putea trece însă pragul de 4 lei în scenariul ieşirii Greciei din zona euro având în vedere că estimările analiştilor indică în acest caz un euro de 5 lei. Dolarul s-a apreciat deja cu 60% în faţa leului de la izbucnirea crizei în toamna anului 2008 şi până în prezent.

Erste: Paritatea de 1,25 dolari pentru un euro este justă

Austriecii de la Raiffeisen estimează într-un raport special intitulat "Euro a murit, trăiască euro!" că este probabil ca moneda unică să continue să slăbească până la o paritate de 1,20 dolari/euro în contextul în care tensiunea de pe pieţe va rămâne ridicată până la alegerile din Grecia de pe 17 iunie.

După acest eveniment scenariile pe termen scurt se bifurcă: dacă rezultatul alegerilor va susţine menţinerea Greciei în zona euro, euro va înregistra o revenire puternică, chiar dacă de scurtă durată; dacă dimpotrivă votul popular împinge în direcţia unui exit, euro poate pica brusc până la un raport de 1,10 - 1,15 dolari pentru un euro. "Din punctul nostru de vedere aceasta ar fi însă o reacţie exagerată şi în acelaşi timp un prilej de cumpărare pe euro, din moment ce cursul ar trebui să se întoarcă în lunile următoare spre nivelurile de 1,25-1,30 dolari/euro justificat de fundamentele economice", scriu analiştii Raiffeisen într-un raport.

Ei se aşteaptă ca euro să revină la o paritate de 1,30 dolari/euro în martie 2013, în condiţiile în care Fed va menţine dobânda-cheie la 0,25%, iar BCE păstrează rata sa de referinţă la 1%.

Totuşi, economia zonei euro este ameninţată de riscul intrării în recesiune în 2012, după ce anul trecut a reuşit să se men­ţină pe plus, în timp ce SUA ar urma să-şi consolideze creşterea la 2% anul acesta.

La rândul lor, analiştii Erste nu sunt de acord cu teza că o eventuală eliminare a Greciei din zona euro ar întări încrederea în uniunea monetară şi consideră că moneda unică ar continua să fie afectată de incertitudine, fiind vulnerabilă la propagarea unui efect de contagiune la nivelul celor mai slabi membri ai zonei euro.

Totuşi, şi Erste crede că 1,25 dolari/euro este o paritate justă. "Ne aşteptăm ca euro să rămână sub presiune în viitorul apropiat", scriu analiştii grupului care controlează BCR. Ei cred că euro se poate consolida la 1,25 dolari/euro pe perioada rămasă din acest an, însă iau în calcul şi riscul unor cotaţii mai slabe.

Din 2002 - 2003 euro a început să se întărească peste paritatea de 1 dolar, chiar dacă la început proiectul monedei unice a fost privit cu multă suspiciune, iar Banca Centrală Europeană trebuia să-şi câştige credibilitatea.

Apoi, din 2004 până în 2007 tendinţa de apreciere a continuat, însă pe fondul unei volatilităţi ridicate, cursul mişcându-se în fiecare an pe un palier larg care mergea de la 1,16/1,18 până la 1,36/1,48 dolari pentru un euro. În fine, în perioada 2008 - 2009 euro a ajuns să atingă vârfuri de peste 1,5 dolari în condiţiile în care criza financiară internaţională a explodat iniţial peste ocean. Din 2010 a coborât sub acest prag.

De la începutul acestui an cursul a oscilat între un maxim de 1,346 dolari şi un minim de 1,239 dolari. Ieri, Banca Centrală Europeană a calculat un curs de referinţă de 1,2437 dolari pentru un euro.

Ieri euro s-a apreciat în faţa dolarului pe fondul unor noi speculaţii că liderii europeni vor face cumva să ţină intact blocul uniunii monetare. În particular au apărut unele aşteptări ca BCE să taie dobânda de referinţă pe fondul semnalelor că presiunea asupra preţurilor din zona euro s-au disipat. De obicei o dobândă mai mică poate aduce scăderea monedei respective, însă de această dată o eventuală reducere în­seamnă ameliorarea costurilor de finanţare care sugrumă multe state europene şi bănci din zona euro.

Un sfert din comerţul României se face în dolari americani

În cei cinci ani de la aderarea României la Uniunea Europeană ponderea în total a exporturilor care se îndreaptă spre Uniunea Europeană, deci sunt denominate majoritar în euro, a rămas constantă, la 72%.

Restul de 28%, adică echivalentul a 13 miliarde de euro exporturi în 2011, sunt exporturi extracomunitare, din care cea mai mare parte sunt denominate în dolari americani.

În top 10 al celor mai mari ţări în funcţie de volumul exporturilor trimise de companiile româneşti în străinătate din afara zonei euro este doar Turcia, unde au mers exporturi de 2,8 miliarde de euro în 2011, cu 33% mai mult decât în 2007.

Însă la importuri în top 10 sunt trei ţări spre care plăţile nu se fac în euro, ci în dolari: China, de unde au provenit importuri de 2,6 miliarde de euro în echivalent în 2011, cu 62% mai mult decât în 2007, Kazahstan, cu 2,3 miliarde de euro importuri în 2007 şi Rusia, cu importuri de 2,1 miliarde de euro în echivalent în 2011, în scădere cu 30% faţă de 2007.

Exporturile României au crescut în perioada 2007-2011 cu 55%, până la 45 de miliarde de euro, iar importurile au stagnat la circa 50 de miliarde de euro. Aderarea la UE nu a favorizat exporturile în ţările membre de vreme ce ponderea a rămas la fel în această perioadă, ci doar importurile, dar într-o măsură marginală. Ponderea importurilor din UE a ajuns la 72% din total în 2011, faţă de 70% în 2007.

Ca urmare a creşterii exporturilor cu 55% şi a stagnării importurilor, balanţa comercială a României s-a îmbunătăţit vizibil în perioada 2007-2011. Ajustarea s-a făcut însă mai mult ca urmare a crizei care a stopat importurile de consum decât prin schimbarea structurii economiei. Piaţa auto a scăzut de exemplu de la 300.000 de unităţi în 2007 la mai puţin de 100.000 în 2011, ceea ce a însemnat o scădere corespunzătoare a importurilor.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO