Tensiunea politică de pe piaţa locală în contextul surprizei-şoc aduse de rezultatele primului tur al alegerilor prezidenţiale a readus în prim-plan şi discuţiile legate de ponderea capitalului românesc versus capitalul străin în economia României, inclusiv în bănci.
Ponderea mare a activelor băncilor cu capital străin a fost văzută în perioadele turbulente, de criză, ca o vulnerabilitate, în contextul dependenţei de deciziile grupurilor din alte ţări, iar în ultimii ani unele state, inclusiv din regiune, au aplicat strategii de creştere a capitalului naţional în raport cu capitalul străin.
Una dintre schimbările vizibile în ultimii ani şi pe piaţa bancară românească a fost cea de reducere a ponderii capitalului străin şi de creştere a ponderii capitalului românesc. Tendinţă care cel mai probabil va continua. România a ajuns să controleze aproape 40% din activele totale ale sistemului bancar autohton. Ponderea activelor băncilor cu capital străin a scăzut în septembrie la un minim de 62,4%, în timp ce ponderea activelor băncilor cu capital majoritar românesc, public şi privat, a urcat la 37,6%, potrivit datelor BNR de la final de 9 luni/2024.
Activele totale ale sistemului bancar românesc au urcat la 843,2 mld. lei.
Cea mai mare parte a sistemului bancar românesc (de circa 60%) este deţinută în continuare de capitalul străin, iar din această categorie cele mai mari deţineri, de circa 50% cumulat, sunt înregistrate de grupurile financiare din patru ţări, respectiv Austria, Italia, Franţa şi Olanda.
