Cazul Nordis pune reflectorul pe o practică generalizată în construcţiile rezidenţiale: de ce unii dezvoltatori construiesc blocuri cu banii clienţilor?

Cazul Nordis pune reflectorul pe practica dezvoltatorilor imobiliari de a se baza pe banii clienţilor finali sau ai altor investitori care la rândul lor participă la proiect încă de pe planşă pentru a finanţa investiţia. Cât de periculoasă este această practică şi când apar primele semne că poate eşua o astfel de schemă, cum s-a întamplat la Nordis? Ce trebuie făcut pentru a păstra o dinamică a dezvoltarilor imobiliare dar cu protecţia clienţilor

Când se face un bloc, oamenii au impresia că dezvoltatorul ia un credit şi face blocul res­pectiv cu banii de la bancă, dar în realitate nu se întâm­plă aşa. Multe dintre blocurile noi se fac cu banii investitorilor care urmăresc plasa­mente foarte bune, iar dezvoltatorul are un teren şi atât. El caută să atragă alături de el alţi investitori mai mici care cumpără de pe machetă 10-20 de apartamente, iar când proiectul prinde contur încep să le vândă clientului final.

Dacă dezvoltatorul este unul cu expe­rienţă şi securizează din timp materialele de construcţie şi forţa de muncă necesară, „afa­cerea“ poate fi una profitabilă de am­bele părţi, însă în cazul în care dezvolta­to­rul are probleme financiare, nu se orga­nizea­ză şi nu securizează achiziţiile, recupe­rarea banilor poate fi greoaie.