Bănci și Asigurări

Cazul Poloniei: Băncile ar trebui să-i ajute pe datornicii în franci elvetieni

Cazul Poloniei: Băncile ar trebui să-i ajute pe...
18.01.2015, 23:19 2487

"Chiar la un curs al francului de 5,15 zloti, bancile vor fi în siguranta" – a anuntat vineri Autoritatea de Supraveghere Financiară. Economistii dau din umeri. Dacă cineva a luat un astfel de credit, e greu, dar trebuie să strângă cureaua. Deci: "Polonezi, nu s-a întâmplat nimic"? Consider că nu-i chiar asa.  

Desigur, au dreptate cei care consideră că majoritatea celor care au luat credite în franci este reprezentată de persoane cu o situatie materiala buna, care sunt în stare să plătească rate mai mari. În cel mai rău caz, în loc să plece în Maldive îsi vor petrece vacanta în Carpati!

Au dreptate si cei care aduc ca argument faptul că debitorii în franci au beneficiat ani buni de dobânzi mici, plătind rate la jumatate fata de persoanele care au hotărât să nu-si asume riscuri valutare si s-au împrumutat în zloti. Iar dacă azi cei împrumutati în franci ar primi niste sume drept compensatie, motivate de cresterea cursului valutar, atunci de ce n-ar primi si cei cu credite în zloti ca si compensatie pentru anii îndelungaţi în care au plătit rate mai mari ?  

Totusi, medalia aceasta are două feţe. Nu toti cei cu credite în franci sunt niste potentati financiari. E adevărat, unele bănci au oferit astfel de credite numai unor persoane cu venituri mari, dar au existat si bănci care ofereau credite în franci oricui nu avea suficiente venituri ca sa ia creditul în zloti. Nu stim cât de numeroasă este această grupă, dar este sigur că în cazul unor astfel de persoane, băncile au greşit foarte tare oferindu-le un produs riscant, care în nici un caz nu le era destinat!

Merită, de asemenea,  să tinem cont si de faptul că nu toate băncile au dat curs modei de a credita în franci. Bank Pekao, condusa de Jan Krzysztofa Bielecki si Luigi Lovaglio, nu a avut nici o dată oferte în franci elvetieni. Azi, ambii presedinti accepta că datorită principialitătii lor, banca nu a câstigat sute de milioane de zloti. Insa aceste profituri au fost câstigate de acele bănci fără scrupule care au oferit credite în franci si unor persoane care nu ar fi trebuit să se împrumute astfel.

Oare ar fi scandalos dacă acum, acele bănci – ai căror presedinti au primit prime de milioane pentru realizarea unui bogat portofoliu de credite în franci – să ia asupra lor o parte din costurile rezultate din acest scenariu negru al francilor, care tocmai s-a materializat? De  ce oare numai clientii trebuie să suporte, în exclusivitate, costurile păcatelor bancare? 

 "Poate deoarece creditul este un contract în care cel care face împrumutul trebuie să suporte riscurile legate de acel împrumut, nu acela care a dat banii" – vor spune cei care sunt adversarii ideii de a te ocupa de soarta celor care s-au împrumutat în franci. Este un argument puternic, dar poate fi usor contrazis. Deoarece un astfel de risc care s-a produs cu aportul creditelor în franci nu a fost  prevăzut de nimeni – nici de bancheri, nici de clienti.

Este o situatie absolut anormala ca in doar cateva ore valoarea debitului fata de banca  sa creasca in zloti cu 25%.

Deci, ce ar fi de facut?

Pot lua in calcul solutia că băncile sa accepte propuneri de reconversie  valutară a creditului în zloti la un curs semnificativ mai mic decât cel actual. De asemenea, se poate lua in calcul ca banca sa permita clientului să achite în avans o parte din principal la un curs mai bun, de exemplu să plătească dintr-o dată 10% din valoarea creditului.

Sau poate ar trebui – este vorba despre o solutie pe care o promovez de multe luni – să se stabilească un curs limită peste care banca să ia asupra sa "răspunderea" pentru creşterea în continuare a valorii francului. Clientul plăteste regulat ratele, confom programului, dar are si siguranta că peste o anumită valoare a francului, mărimea creditului său  nu va creste.

Dacă băncile nu vor inventa o cale specială de solutionare a problemei celor care s-au împrumutat în franci – poate nu pentru toti clientii, ci doar pentru aceia care cu ochiul liber se vede că e vorba de "un păcat greu" din partea băncilor , căci  pur si simplu nu mai fac fată cu plata ratelor – o vor face pentru ei tribunalele. Sau – ceea ce ar fi mult mai rău – politicienii.

Deja astăzi, în cadrul jocului preelectoral,  Partidul Lege si Ordine a cerut reconversia creditelor la cursul din joia dinaintea cataclismului de pe pietele financiare. Iar specialistii in drept aduc ca argument faptul că ultimile variatii nebunesti ale cursului francului pot constitui un bun motiv pentru ca aceste contracte sa fie modificate pur si simplu pe baza Codului civil.

" Art. 1.271. – (1) Părţile sunt ţinute să-şi execute obligaţiile, chiar dacă

executarea lor a devenit mai oneroasă. (2) Cu toate acestea, părţile sunt obligate să negocieze în vederea adaptării

contractului sau încetării acestuia dacă executarea devine excesiv de oneroasă

pentru una dintre părţi din cauza unei schimbări a împrejurărilor: a) care a survenit după încheierea contractului; b) care nu putea fi avută în vedere în mod rezonabil în momentul

încheierii contractului; şi c) cu privire la care partea lezată nu trebuie să suporte riscul producerii.

 (3) Dacă într-un termen rezonabil, părţile nu ajung la un acord, instanţa poate să dispună: a) adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părţi

pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor; b) încetarea contractului la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte*" – asa sună exact prevederile Codului Civil, care ar putea permite, de exemplu eliberarea clientului de credit. Cine stie cum ar interpreta această prevedere tribunalul căruia i s-ar adresa clientul care doreste să-si desfacă contractul pentru creditul în franci?

Nutresc speranta că băncile se vor comporta "fair"cel putin fată de acei clienti cărora nu ar fi trebuit să le vândă credite în franci si că vor încerca să faciliteze iesirea din această situatie "disperată" celor care la pretul actual al francului au devenit faliti.

La urma urmei cuvântul "credit" are la origine cuvântul "încredere".

 

Preluare cu acordul conducerii Gazeta Wyborcza. Gazeta Wyborcza este cel mai mare ziar polonez

Traducere de Eugenia Duta

*Nota ZF: Citat din Noul Cod Civil din Romania, impreviziunea contractelor.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels