Inflaţie
► Rata anuală a inflaţiei IPC este prognozată în scădere pe cvasitotalitatea intervalului proiecţiei.
► Inflaţia anuală este prognozată la 6,1% în decembrie 2026 (Ă0,6 pp faţă de prognoza anterioară) şi 3,4% în decembrie 2027 (Ă0,5 pp).
► Depăşirea prognozei anterioare este cauzată de evenimente neprevăzute: criza din Golful Persic, seceta severă, creşterea chiriilor administrate de stat.
► Vedem o scădere rapidă, puternică a inflaţiei până spre sfârşitul anului, cu fluctuaţii mai ales în ultimele luni ale acestui an. Colegii au introdus faţă de prognoza anterioară o uşoara creştere, de la 5,5% la 6,1% pentru decembrie 2026, pentru că s-a introdus ceea ce acum e cert – canicula, seceta şi impactul pe producţia de electricitate şi, în general, impactul pe ceea ce înseamnă energia în România. Dar, chiar cu 0,5 puncte peste, tendinţa e de scădere în continuare şi se intră în intervalul de variaţie din jurul ţintei în T4/2027.
► Proiecţia este strict condiţionată de ipoteza privind normalizarea treptată a situaţiei din Orientul Mijlociu.
► Rata anuală a inflaţiei IPC s-a majorat în T2, sub impactul prelungirii conflictului din Orient, dar a cunoscut o reducere substanţială în iulie.
► Principala contribuţie la creşterea inflaţiei a revenit componentei energetice a coşului de consum.
► Preţurile pentru benzină şi motorină au reflectat direct şi rapid efectele războiului din Golful Persic, iar scumpirea materiilor prime energetice a antrenat şi majorări de preţ pentru alţi combustibili.
► Creşterea cotaţiilor la gaze nu a afectat direct preţurile de consum, măsurile de sprijin fiind menţinute.
► Avem însă şi un efect întârziat, probabil îl vom vedea în T3/2026: canicula, care a determinat scumpiri la electricitate; dinamica anuală pe aceste segmente rămâne marcată de efecte statistice.
► Pe lângă bunurile energetice, conflictul din Golf a perturbat şi pieţele altor materii prime, evoluţie care, alături de criza microcipurilor, a suplimentat presiunile pe lanţurile de valoare adăugată.
► Variaţia anuală a CORE2 ajustat şi-a întrerupt traiectoria descendentă în T2/2026; uşoara majorare a fost determinată de serviciile de piaţă şi de mărfurile nealimentare.
► Avem creşteri salariale moderate, care nu duc la presiuni deosebite în ceea ce priveşte preţurile de consum.
Deciziile agenţiilor de rating Fitch şi Moody’s
► Nu a fost un hatâr, o binefacere dată României. Sau ceea ce s-a spus în presă: faptul ca s-a făcut o concesie. Nu, nu a fost o concesie. Procedura a fost absolut normală. Si noi când negociam înainte cu FMI, treceau pe la toate direcţiile BNR, apoi făceau la sfârşit un raport şi îl discutau cu noi, nu ieşeau niciodată public fără să discute cu noi forma finală a raportului. Ceea ce a făcut România poate fi considerată o contestaţie, se înscrie în procedura normală, iar decizia e cea normală. Se putea ca o ţară care a făcut o corecţie fiscală de peste 2% din PIB să o sancţionezi în aşa fel, era prea mult. Nu poţi nici să spui: băi, au probleme sociale şi politice şi de aia... Când faci o corecţie de peste 2% din PIB e de aşteptat să ai tensiuni sociale şi politice, nu e treabă uşoară, o asemenea corecţie e majoră. Trebuie să ne obişnuim cu mărimea cifrelor. E adevărat că şi echipele de negociere de la Ministerul Finanţelor, de la Consiliul fiscal şi de la BNR s-au dovedit foarte profesioniste şi le adresez felicitări. Este o generaţie care ne urmează.
► Eu lucrez cu agenţiile de rating încă din anii 1992-1993. De această dată nu am mai stat în frunte, am stat şi eu pe lângă ei. Le aprecizez public profesionalismul, au făcut faţă. Ca orice negociere este şi cu suişuri şi cu coborâşuri. Dar, decizia finală de la ambele agenţii de rating - cea de menţinere – e una corectă. Corecţia fiscală făcută în România e majoră şi decizia a fost corectă că nu am fost retrogradaţi, dar e şi meritul colegilor noştri din generaţia imediat următoare.
► Agenţiile de rating se adresează unor investitori şi îşi pun în joc şi credibilitatea lor pentru România, că va fi continuat procesul de ajustare.
► Este vorba nu doar de decizie. Este vorba şi de vorbe ce trebuie mai bine cântărite când sunt în spaţiul public, altfel o să o păţim. Credibilitatea, nu e neapărat pe ce am făcut, ci pe un exces de aprecieri, şi nu toate binevenite în spaţiul public. În situaţii dificile vorbele, mai ales dacă sunt spuse la un anumit nivel, sunt mai mari decât faptele. Deci, atenţie la declaraţii. În aprilie-mai se vorbea de reducerea TVA. Iar cei de la agenţii întreabă: care este perspectiva?
Politica fiscală. Întârzierea formării unui nou guvern...
► Trebuie continuată ajustarea fiscală şi este nevoie de un guvern.
► Procesul de consolidare fiscală din punctul meu de vedere nu necesită majorări de taxe, ci să păstrăm direcţia, ceea ce nu e uşor, pentru că vom avea presiuni şi sociale şi salariale.
► Mizăm pe finalizarea programului PNRR, este esenţial, cu suişurile şi coborâşiurile de rigoare, pe care le vedem pe scena politică.
► Legat de situaţia actuală cu Coaliţia: Coaliţia a dus lucrurile până la acest nivel. Practic, prin deciziile Coaliţiei s-a meţinut ratingul, cu toate fricţiunile existente. Sigur, partidele reprezintă constituenţa lor. Nu toţi agreează măsurile în acelaşi fel: dacă eşti de dreapta majorarea TVA e decizia cea mai bună, iar cei de stânga spun că majorarea TVA e măsură regresivă şi nu e bună şi apar fricţiuni.
► Cred că partidele Coaliţiei trebuie să se aşeze la masă, cât le-ar fi de greu. Politica este arta compromisului, fiecare trebuie să faca concesiile necesare şi să ducă ţara mai departe. Nu neapărat avem o problemă de credibilitate ca ţară, decizia a fost corectă, dar investitorii, agenţiile de rating, instituţiile internaţionale nu văd foarte clar ce vom face în viitor. Se aşează la masă, negociază, fac concesii reciproce, în interiorul sălii de negociere se pot părui, e absolut normal, dar în public trebuie închise toate discuţiile acestea care sunt şi inutile, pentru că nu folosesc niciunui partid. Intrarea într-o zonă de normalitate în ceea ce priveşte guvernarea şi depăşirea impasului actual sunt cele care ne creează probleme de credibilitate, nu decizia ca atare.
Trecerea la euro
► Noi suntem pregătiţi să o facem, când societatea e pregătită. Mă întrebaţi dacă ţara e pregatită. Nu avem niciun criteriu îndeplinit. Ţara nu îndeplineşte criteriile. Prioritatea e să facem corecţia fiscală şi să o păstrăm. Trebuie să îndeplineşti criteriile de performanţă şi pe urmă să stai drepţi în mecanismul cursulului de schimb (ERM2 – mecanismul european al ratelor de schimb sau antecamera zonei euro-n.red.). Nu te apuci să schimbi TVA. Rezişti. Şi cursul de schimb e şi el stabil. Nu e vorba: hai să ating acum ţintele, şi apoi mai vedem noi! Şi mai periculos, nu se poate discuta în termenii următori: hai repede să intrăm în zona euro, că ne disciplinează aia acolo! Nu merge.
► Noi, nu numai că sprijinim în continuare, dar suntem gata să „scoatem de la naftalină“ toată structura organizatorică. Însă, trecerea la euro nu e un schimb facil de monede, ci e un proces politic, complicat, are şi implicaţii sociale, se duce în toată societatea, nu putem să o facem noi singuri. Noi avem un rol important, dar Guvernul, Parlamentul, ei vor decide.
► Noi putem contribui la formularea unui parcurs. Nu avem o altă alternativă. Când am semnat tratatul de aderare la UE am spus că vom trece la euro atunci când vom îndeplini toate condiţiile.
► În mod realist, în cât timp ar putea intra România în zona euro, în câţi ani? “Nu pot să spun. Trebuie să ajungem la sub 3% din PIB cu deficitul bugetar, pentru că de acolo ni se trag toate, şi deficitul extern (unii spun că mai trebuie umblat şi la competitivitate), şi o parte din inflaţie. Când ai deficit bugetar de 9% din PIB, nu poţi spune că e uşor să combaţi inflaţia doar cu politica monetară. În plus, avem o instabilitate legislativă în domeniu fiscal «remarcabilă». De câte ori am dus TVA în sus şi în jos ia să ne aducem aminte. În 2014 când se spunea că intrăm în zona euro, în anul următor s-a redus TVA. Cam seamănă cu ce se spune acum: în primăvară auzeam la fel - cum ajungem la putere, reducem TVA. Trebuie mult mai multă seriozitate. Probabil câţiva ani buni ne trebuie ca să ajungem cu fiscalitatea unde trebuie, oricum după alegerile din 2028. Am văzut şi prognoze: în 10 ani sau în 5 ani, nu mi se pare serioasă o discuţie de asta acum. Dar să începem cu o decizie politică, să stabilim un calendar politic, cu angajamente politice la nivelul Parlamentului României, cu o dezbatere serioasă. Noi suntem gata să participăm din nou la acest proces.
► BNR a sprijinit şi în trecut proiectul trecerii la euro, existând şi un comitet pentru trecerea la euro. În 2011-2012 noi am ajuns şi la detaliul pe unde să intre maşinile cu numerar în ţară, unde să aşezăm stocul de numerar. În 2018 s-a întrerupt acest proces, când altele au devenit priorităţile. Atunci s-au îndeplinit criteriile şi noi am contribuit. Florin Georgescu, care era atunci prim-viceguvernantor al BNR, a fost «exportat» şi a devenit ministru de finanţe, contribuind la reducerea deficitului bugetar în 2014. Dar în 2013-2014, contextul extern nu era favorabil, a apărut criza din Grecia, criza zonei euro, a fost o perioadă când se vorbea chiar de dispariţia zonei euro. Şi nu se punea problema să mai intre o altă ţară în zona euro. Pe plan intern, însă, în 2014, într-adevăr s-au îndeplinit criteriile şi apoi în 2015 a început cursa: care reduce mai mult. S-a redus şi TVA, a fost o cursă care reduce mai multe impozite şi care creşte mai mult cheltuielile şi a fost iar deficit mare. Apoi a intervenit pandemia, războiul şi s-au creat alte priorităţi.
