♦ Este pentru prima dată din 2009 încoace când veniturile bugetului (pe datele din august) scad faţă de anul precedent, dar cheltuielile cresc puternic ♦ La cheltuieli situaţia este mai grea însă decât atunci.
De la criza precedentă încoace nu s-a mai întâmplat ca veniturile bugetului consolidat să scadă faţă de rezultatele din anul precedent, dar cheltuielile să crească. În 2016, când veniturile au scăzut, s-au ajustat şi cheltuielile, este adevărat, marginal (venituri în minus de 10 mld. lei faţă de 2015 şi cheltuieli în minus de 1,4 mld. lei).
În 2009, când criza a început să se vadă în încasările statului, bugetul general consolidat a pierdut, faţă de rezultatele din 2008, 8,9 miliarde de lei. În aceeaşi vreme, cheltuielile au fost cu 2,7 miliarde de lei mai mari. Desigur, PIB-ul era la jumătate (în lei) faţă de cel de astăzi.
Dar, păstrând această măsură, veniturile de astăzi au scăzut, la opt luni cu 2,8 mld. lei, iar cheltuielile au crescut (faţă opt luni din 2018) cu 30 mld. lei. Este de observat că atunci problema era la venituri, azi este la cheltuieli.
Dar rezultatul este că „golul bugetar“ este de 3 ori mai mare, la un PIB dublu.
De atunci şi până în 2016, în ciuda continuării crize şi a recuperării dificile, veniturile au crescut faţă de anul precedent şi au fost trei ani (2010 – 2012) în care veniturile noi au crescut peste cheltuieli noi, deşi deficitul a rămas, pentru că structura rigidă a cheltuielilor nu a putut fi modificată dintr-o dată.
Datele se văd în consolidarea fiscală pentru că deficitul bugetar a coborât de la 6,9% din PIB în 2010, la 3,7% din PIB în 2012. Consolidarea fiscală cu venituri suplimentare peste cheltuieli suplimentare a continuat (cu excepţia lui 2013 când acestea au fost aproape la egalitate), până în 2015, când deficitul fiscal a ajuns la 0,6% din PIB, pe ESA.
Odată cu programul de relaxare fiscală şi de stimulare a economiei prin consum, sensul consolidării a fost inversat. În 2016, când veniturile au fost mai mici cu 10 miliarde de lei faţă de anul precedent (în principal, ca urmare a reducerii TVA, unde veniturile au fost mai mici, an/an, cu 5,5 mld. lei) cheltuielile s-au ajustat, chiar dacă marginal, cu 1,4 mld. lei.
Lucrurile au mers din rău în rău, culminând cu 2019.
Anul trecut veniturile au crescut cu 25,9 mld. lei, faţă de 2018, dar cheltuielile au fost cu 47,3 mld. lei mai mari şi, astfel, deficitul, care era deja în 2018 la 2,9% din PIB, s-a dus la 4,3% din PIB (pe ESA).
Aceasta era situaţia când a apărut criza.
În august 2020, veniturile au scăzut cu 2,8 mld. lei faţă de anul precedent, iar cheltuielile au crescut cu 30 mld. lei, această cărămidă a îndatorării suprapunându-se cu deficitul de 22 mld. lei existent deja în august 2019.
Iată, prin urmare, un deficit total de 54,7 mld. lei, în doar primele opt luni din an.
Această evoluţie din ultimul deceniu oferă o imagine despre ce se va întâmpla în anii postcriză. Felul în care este alcătuit un buget depinde fundamental de nivelul veniturilor, chiar dacă astăzi, din datele Finanţelor, se vede că problema este la cheltuieli şi nu la venituri.
Cât va fi creşterea anul viitor şi mai ales creşterea de venituri, nu de PIB? Pentru că, dacă creşterea de PIB nu se vede în creşterea de venituri, atunci consolidarea fiscală nu poate fi realizată decât prin tăierea de cheltuieli.
Să spunem că statul scăpa de cheltuielile vremelnice cu pandemia sau cu şomajul tehnic, dar deja a moştenit un deficit rigid pe care nu-l poate reduce decât printr-o creştere economică robustă şi prin creşteri de venituri.
Pentru consolidare, veniturile va trebui să crească cu mult peste cheltuieli, un lucru ce va fi extram de greu şi pentru unii va fi şi dureros, pentru că mijloacele la îndemână pentru consolidare vor însemna şi reduceri de cheltuieli.
Ministrul finanţelor Florin Câţu rămâne însă optimist. El spune că, datoria publică angajată pentru acoperirea deficitului a crescut cu doar 7 puncte procentuale, în vreme ce în Europa, pe medie, majorarea va fi de 20 de puncte procentuale.
