Operaţiunile de leasing de orice fel sunt reglementate de Codul drept prestări de servicii în scopul aplicării TVA, pentru care TVA se datorează la scadenţa fiecărei rate. Acest lucru a făcut ca aceste contracte să fie preferate faţă de contractele de vânzare cu plata în rate, pentru care TVA se datorează la predarea bunului. În cadrul contractului de leasing financiar, bunul se consideră livrat doar pentru valoarea reziduală, la momentul exercitării opţiunii de cumpărare.
În luna octombrie a anului 2017, CEJ s-a pronunţat în cazul C-164/16 Mercedes-Benz Financial Services („Mercedes”) cu privire la încadrarea operaţiunilor de leasing financiar ca livrări de bunuri, ceea ce ar schimba complet modul de abordare şi de implementare al contractelor de leasing financiar pe piaţa de leasing din România.
CEJ a concluzionat în cazul C-164/16 Mercedes Benz că un contract de leasing financiar se califică drept livrare de bunuri atunci când din condiţiile financiare ale contractului se poate deduce că exercitarea opţiunii de cumpărare se dovedeşte a fi singura alegere raţională din punct de vedere economic pe care locatarul o va putea face la momentul potrivit dacă contractul este executat până la expirarea sa. Din dispozitiv mai reţinem că acest lucru se poate întâmpla în special dacă din contract rezultă că atunci când apare momentul exercitării opţiunii, suma ratelor contractuale va corespunde valorii de piaţă a bunului, inclusiv costul finanţării, iar exercitarea opţiunii nu impune locatarului să achite o sumă suplimentară semnificativă.
