Cele mai importante organizaţii patronale din România au adresa o scrisoare deschisă guvernanţilor, solicitând să nu se introducă impozitare progresivă, directă sau mascată, şi să se menţină cota unică.
”Implementarea unui sistem de taxare progresivă nu garantează automat nici creşterea sustenabilă a veniturilor fiscale, nici reducerea inegalităţii economice. Acestea nu sunt induse de cota unică şi nici de veniturile de natură salarială. O impozitare crescută va duce la scăderea competitivităţii României”.
În discuţii, PSD a susţinut introducerea cotei progresive de impozitare, fie direct, fie prin taxa de solidaritate.
Citiţi mai jos toată scrisoarea:
Din anul 2019, România se confruntă cu procedura de deficit excesiv. Soluţiile reale au fost amânate de prea mult timp şi ne aflăm într-o situaţie dificilă pentru sustenabilitatea bugetară. În aceste condiţii, formarea cât mai curând a unui nou guvern şi adoptarea unui plan realist de măsuri sunt esenţiale pentru a păstra economia pe o traiectorie de stabilitate.
Într-o scrisoare publică anterioară, am evidenţiat principiile care, în opinia noastră, ar trebui să susţină planul de reformă structurală a sistemului bugetar. Astfel, considerăm că deficitul bugetar ar trebui corectat prin eforturi de reducere a cheltuielilor bugetare şi de îmbunătăţire a colectării veniturilor, fără o creştere suplimentară a fiscalităţii. Pe termen lung, considerăm că este nevoie de o perspectivă strategică pentru reducerea deficitelor fiscale, care să se bazeze pe valorificarea potenţialului de creştere economică al României, iar reformele fiscale să sprijine relansarea capacităţii sectorului privat de a investi în economia naţională.
Ca răspuns la apariţia în spaţiul public a unor propuneri de introducere a unui sistem de impozitare progresivă asupra veniturilor persoanelor fizice, ca măsură de diminuare a deficitului bugetar, reiterăm poziţia noastră exprimată anterior. Mediul de afaceri consideră că această măsură nu ar aduce veniturile bugetare necesare pe termen scurt, iar pe termen lung, ar trebui analizată din perspectiva tuturor efectelor economice asupra forţei de muncă şi a investitorilor, cu o consultare largă a tuturor părţilor interesate.
Păstrarea competitivităţii din perspectiva fiscalităţii muncii şi capitalurilor este prioritară pentru economia României, pentru susţinerea reducerii decalajelor de dezvoltare. Majorarea fiscalităţii ar însemna, în acest moment, o colectare mai mare de la aceeaşi buni contribuabili, în detrimentul colectării de impozite de la firmele rău platnice sau al lărgirii bazei de impozitare pentru a include o categorie mai mare de contribuabili, care în prezent nu plătesc deloc taxe sau contribuţii sociale.
Un sistem fiscal stabil şi predictibil este crucial pentru orice economie care doreşte să atragă investiţii pe termen lung, precum şi să atragă şi să păstreze talentele. Tinerii profesionişti au astăzi acces la numeroase oportunităţi, iar un mediu fiscal previzibil şi stimulativ poate face diferenţa în decizia lor de a rămâne şi a contribui la dezvoltarea României. Cota unică oferă această stabilitate şi a contribuit semnificativ la simplificarea sistemului fiscal, reducerea evaziunii, creşterea participării forţei de muncă la activitatea economică, creşterea conformării voluntare şi atragerea investiţiilor.
Stabilitatea şi predictibilitatea oferite de acest regim au fost esenţiale pentru dezvoltarea mediului de afaceri şi pentru consolidarea clasei de mijloc şi a dus la convergenţa României cu statele din vestul Europei. Studiile econometrice arată că un sistem simplificat de impozitare reduce stimulentele pentru evaziune şi îmbunătăţeşte colectarea veniturilor pe termen scurt şi mediu.
Datele arată că România are deja una dintre cele mai ridicate şi uniforme rate efective de impozitare a veniturilor salariale din Uniunea Europeană – 37,2% în 2021, faţă de media UE de 31,9% şi media OECD de 34,5%, România fiind a 5-a ţară în UE ca mărime a sarcinii fiscale.
Scenariul introducerii taxării progresive trebuie evaluat ţinând cont de stadiul de dezvoltare economică al unei ţări, de momentul din ciclul economic traversat de respectiva ţară, de capacitatea sistemului fiscal de a colecta, respectiv de a implementa schimbări majore de politici fiscale. Orice modificare a taxării/impozitării trebuie să cuantifice efectul acesteia atât asupra veniturilor bugetare totale, cât şi asupra economiei.
Implementarea unui sistem progresiv ar presupune o creştere a poverii administrative, atât pentru contribuabili, cât şi pentru autorităţile fiscale. Ar fi necesare investiţii suplimentare în formarea personalului şi campanii de educare fiscală, precum şi acordarea unui sistem de deduceri aplicat corespunzător, la pachet cu o reformă a pensiilor şi a sistemului de sănătate, care ar trebui să se bazeze pe limitarea maximală a contribuţiilor cetăţenilor la aceste sisteme. Mai mult, o schimbare către impozitarea progresivă poate stimula reorientarea veniturilor salariale către forme mai puţin transparente de remunerare, în încercarea de a beneficia de regimuri fiscale mai favorabile. În loc să consolidăm tendinţa de conformare fiscală şi tranziţia către zone economice complet fiscalizate, riscăm să accentuăm fenomenul de migrare către practici informale sau semi-formale.
Implementarea unui sistem de impozitare progresivă nu garantează, în mod automat, nici creşterea sustenabilă a veniturilor fiscale, nici reducerea inegalităţilor economice. Acestea nu sunt induse de cota unică, şi nici de veniturile de natură salarială.
România se confruntă cu problema reputaţională de a avea un sistem fiscal lipsit de predictibilitate şi stabilitate. Această percepţie este influenţată si de schimbările frecvente ale legislaţiei fiscale, lipsa de claritate şi interpretări diferite, birocraţie şi proceduri complicate. Astfel, trecerea la o impozitare progresivă crescută sau insuficient pregătită nu va face decât să accentueze această percepţie. Cu o impozitare crescută, scădem direct proporţional competitivitatea României. Una dintre priorităţile politicii fiscale, pe lângă efectul de distribuţie, este acela de a susţine creşterea economică pe termen lung.
Având în vedere cele menţionate mai sus, facem apel la responsabilitate politică, atât prin asumarea guvernării, cât şi a unui pachet de măsuri care să menţină România pe o traiectorie pozitivă în raport cu mediul investiţional, fără impozitare progresivă (directă sau mascată), cu menţinerea cotei unice.
Organizaţii semnatare:
Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană – AHK
Camera de Comerţ Americană în România – AMCHAM ROMANIA
Asociaţia Oamenilor de Afaceri din România – AOAR
Camera de Comerţ Belgia Luxemburg – Romania Moldova – BEROCC
Camera de Comerţ Britanico-Română – BRCC
Camera Franceză de Comerţ, Industrie şi Agricultură în România – CCIFER
Camera de Comerţ Bilaterală România-Portugalia – CCBRP
Camera de Comerţ Italiană în România – CCIPR
Camera de Comerţ Elveţia-România – CCE-R
Camera de Comerţ Olandeză în România – NRCC
Confederaţia Patronală CONCORDIA
Consiliul Investitorilor Străini – FIC
Fundaţia Romanian Business Leaders – RBL
