Orice deplasare de accent al politicii de curs către o stabilitate mai mare decât cea din ultimii ani ar conduce la abandonarea strategiei de ţintire a inflaţiei, este de părere Cezar Boţel, Consilier guvernator, Cancelaria BNR, în contextul discuţiile recente privind menţinerea unui curs stabil, indiferent de rezerva valutară cheltuită în acest sens, şi chiar posibilitatea adoptării unui consiliu monetar.
”Este imposibil ca política monetară să mentină stabile, dincolo de orizonturi foarte scurte, atât rata dobânzii cât şi cursul de schimb. Pentru stabilitatea cursului, este necesar ca rata dobânzii să se ajusteze la orice modificări ale dobânzilor străine şi ale sentimentului de obicei fluid al pietelor, reflectat în prima de risc”, a spus Cezar Boţel într-o opinie publicată pe siteul BNR.
De la începutul anului 2013 până la finele lui 2018, leul s-a depreciat faţă de euro cu doar 5,6% (i.e. sub 1 la sută pe an), iar ecartul dintre nivelul minim şi cel maxim al cursului a fost de numai 8,4%. Chiar prelungind intervalul pentru a include deprecierea de la începutul acestui an, ecartul creşte numai până la 10,6%. Comparativ cu monedele Cehiei, Ungariei şi Poloniei, ţări care, asemeni României, aplică ţintirea directă a inflaţiei (TDI), leul a fost, în perioada 1 ianuarie 2013 - 6 februarie 2018, cel mai puţin volatile.
”Această evidenţă reflectă fidel politica BNR de flotare controlată a leului, care, pe de o parte, urmăreşte să protejeze economia de fluctuaţii excesive ale cursului. Pe de altă parte, şi de fapt crucial pentru succesul strategiei, cursul a fost menţinut suficient de flexibil pentru a-şi îndeplini funcţiile esenţiale de canal de transmisie a politicii monetare şi de amortizor al şocurilor externe”.
În opinia consilierului BNR, o limitare a flexibilităţii cursului dincolo de aceste limite ar diminua serios eficacitatea strategiei de ţintire directă a inflaţiei. Iar orice deplasare de accent al politicii de curs către o stabilitate mai mare decât cea manifestată în perioada ultimilor ani ar conduce de facto la abandonarea strategiei de ţintire a inflaţiei.
”Clar, adoptarea unui consiliu monetar ar marca explicit o astfel de schimbare de strategie”.
Potvit lui Cezar Boţel, într-un regim de curs flotant, política monetară este liberă să folosească instrumentul dobânzii pentru ajustarea cererii agregate la şocuri interne.
În acelaşi timp, cursul se ajustează pentru a atenua impactul şocurilor externe, care este absorbit treptat în economie, evitând acumularea dezechilibrelor şi a tensiunilor care mai devreme sau mai târziu ar conduce la ajustări abrupte.
În schimb, un curs menţinut stabil sau fix pe o perioadă mai lungă de timp generează riscuri legate tocmai de aceste potenţiale acumulări de dezechilibre cauzate de faptul că factorii macroeconomici fundamentali devin inconsistenţi cu nivelul fix al cursului nominal
