În 1937, John Maynard Keynes ţinea o prelegere privitoare la consecinţele unui declin al populaţiei, scopul acesteia fiind de a emite un avertisment: declinul populaţiilor vine cu efecte secundare majore. Astăzi, avertismentul lui Keynes arată ca o profeţie, scrie Robin Harding, editorialist la Financial Times.
Ca şi în anii ’30, mulţi salută această perspectivă, în mare măsură din motive de mediu, dar impactul economic ar putea fi mai sever chiar şi decât a anticipat Keynes, avertizează Harding. Populaţiile viitoare vor reflecta o scădere cu adevărat remarcabilă a fertilităţii la nivel mondial. În secolul 21, populaţiile în declin vor deveni ceva normal. Unele dintre consecinţele economice sunt evidente: mai puţini oameni vor produce mai puţine lucruri, astfel că o populaţie în declin înseamnă o creştere economică mai lentă sau chiar stagnare.
Dar mai puţini oameni vor consuma de asemenea mai puţine lucruri: ceea ce contează pentru nivelul de trai este producţia per persoană, iar întrebarea crucială este dacă o populaţie în declin o poate afecta. Există cel puţin motive teoretice pentru a considera că răspunsul este unul afirmativ.
Principala îngrijorare a lui Keynes privea cererea slabă pentru investiţii într-o lume în care companiile se aşteaptă la un număr în scădere de consumatori. Aceasta, se temea Keynes, ar duce la o cerere deficitară şi astfel la un şomaj ridicat.
Soluţia propusă de Keynes a fost una surprinzător de similară cu dezbaterile moderne. „Cu o populaţie staţionară, vom fi absolut depedenţi pentru menţinerea prosperităţii şi păcii civile pe politici de creştere a consumului printr-o distribuţie mai egală a veniturilor şi împingerea în jos a dobânzilor“. Ultima parte s-a materializat.
Pentru Keynes, riscul generat de o populaţie în scădere era legat de şomaj, acesta nevăzând niciun motiv pentru care ar fi fost afectate nivelul de trai sau avansul de noi tehnologii. Economia modernă este mai puţin optimistă, scrie editorialistul FT.
Într-un nou studiu, intitulat „The End of Economic Growth?“, Charles Jones, profesor de economie la Stanford University, creează un scenariu a ceea ce s-ar putea întâmpla într-o lume cu populaţii în scădere. Acesta argumentează că nivelul de trai ar stagna.
Posibilitatea şi mai alarmantă însă este cea a unui ciclu vicios în care fertilitatea scăzută dintr-o generaţie provoacă o fertilitate asemănătoare în următoarea, ducând la o scădere vertiginoasă a populaţiei.
Acesta este scenariul pe care demograful Wolfgang Lutz şi colegii săi îl supranumesc „Ipoteza capcanei fertilităţii scăzute“. Aceştia propun un set de mecanisme prin care fertilitatea scăzută poate trece din generaţie în generaţie. Ei sugerează în special că disponibilitatea de a te căsători şi a avea copii depinde parţial de capacitatea cuplului de a-şi realiza aspiraţiile materiale.
Dar fertilitatea scăzută merge mână în mână cu populaţiile în curs de îmbătrânire şi o povară fiscală în creştere.
Există motive să bănuim că aceste mecanisme sunt deja active în a pune presiune pe fertilitate, scrie editorialistul Financial Times.
