Bănci și Asigurări

Cum a crescut Banca Transilvania de la active de 250 mil. euro la 27 mld. euro şi de la o valoare bursieră de 50 mil. euro la 2,8 mld. euro. O discuţie cu Horia Ciorcilă, preşedintele băncii de 20 de ani

"Să ştiţi că noi nu ne-am propus să ajungem numărul unu în piaţă, aş fi preferat să fim numărul doi, să nu fim în atenţia tuturor, dar să avem volumul de business pe care îl avem astăzi."

Horia Ciorcilă (59 de ani), preşedintele Consiliului de Administraţie timp de 20 de ani.

Autor: Cristian Hostiuc

07.09.2022, 00:07 2717

În toamna anului 2002 am fost la Cluj, un oraş cenuşiu, pentru o discuţie cu noua conducere a Băncii Transilvania. BERD, o bancă din Londra creată pentru a susţine tranziţia ţărilor foste comuniste, devenise principalul acţionar al băncii prin achiziţia a 15% din acţiuni pentru 6 milioane de dolari, la o evaluare a băncii de 32 de milioane de dolari.

Roberto Marzanati, reprezentantul BERD şi noul preşedinte al Consiliului de Administraţie, împreună cu Horia Ciorcilă, unul dintre fondatorii băncii şi vicepreşedinte al boardului, l-au recrutat pe olandezul Robert Rekkers pentru poziţia de CEO (au fost 5 CV-uri) şi pentru a pune în aplicare un plan de creştere agresivă, prin care banca din Cluj să iasă din zona ei şi să se extindă la nivel naţional.

Atunci, Banca Transilvania avea o cotă de piaţă de 1,8% şi active de 250 de milioane de euro, primul loc în piaţă fiind dominat de BCR, care avea o cotă de piaţă de 31% şi active de 4,3 miliarde de euro. La Bursă Banca Transilvania avea o capitalizare de 51 de milioane de euro.

La vremea respectivă, PIB-ul României era de 44 de miliarde de euro, activele sistemului bancar erau de 13,8 miliarde de euro, iar salariul mediu era de 120 de euro. Economia încerca să se refacă după criza bancară şi după perioada extrem de tulbure de la finalul anilor ‘90, cu toate schimbările politice şi multele semne de întrebare legate de viitorul României. Inflaţia era de 25%, iar dobânzile bancare la credite erau de 25-30%.

 

Nimeni nu a previzionat creşterea

În august 2022 m-am întors la Cluj, într-un oraş extrem de occidental şi de colorat unde festivalul UNTOLD adunase peste 350 de mii de oameni din toată ţara şi din toată lumea, pentru un interviu cu Horia Ciorcilă, preşedintele Consiliului de Administraţie despre cei 20 de ani de zile în fruntea băncii (el preluase preşedinţia Consiliului de Administraţie la 1 noiembrie 2002, iar Roberto Marzanati devenise vicepreşedinte).

Acum, România are un PIB (estimat pentru 2022) de 280 de miliarde de euro, activele bancare ale sistemului au ajuns la 130 de miliarde de euro, iar Banca Transilvania este numărul unu în România, cu active de 27 de miliarde de euro şi o capitalizare bursieră de 2,8 miliarde de euro. 

Banca Transilvania tocmai s-a mutat într-un nou sediu, iar Horia Ciorcilă, 59 de ani,  un personaj în continuare extrem de discret dar extrem de influent, încearcă să vadă cum va ieşi banca din această criză şi încotro se va duce banca. Dând timpul înapoi în urmă cu 20 de ani, el spune că nu s-a gândit niciodată la această evoluţie a Băncii Transilvania, nu a avut-o în plan.

În 2002, când am atras BERD în acţionariat, când am adus un nou CEO, ideea era să creştem accelerat, să ieşim din zona noastră, să ne extindem la nivel naţional, spune el.

Eu veneam din telecom (a deţinut Astral, compania de cablu cumpărată de UPC - n.red.) şi acolo, dacă un ai volum, dacă nu ai milioane de clienţi, nu ai cum să supravieţuieşti. Aceasta era şi ideea pe care trebuia să meargă Banca Transilvania, mie nu mi-a plăcut să rămânem o bancă regională, eu voiam să fim, o bancă naţională, a menţionat el.

Acesta a fost şi unul dintre motivele pentru care Iosif Pop, cel care condusese banca de la înfiinţare, în 1994, până în 2002, a fost schimbat.

„Echipa domnului Pop a evitat falimentele bancare pe care alte bănci nu le-au evitat în acei ani, dar am realizat că ne trebuie altceva.“

Recrutarea lui Robert Rekkers, un bancher olandez care conducea ABN Amro Bank România, o bancă aflată pe locul 5 în piaţă, a fost o surpriză. El lăsa Bucureştiul pentru Cluj, pentru o bancă aflată pe locul 12. 

ZF din 1 noiembrie 2002 când Horia Ciorcilă a preluat poziţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie. Horia Ciorcilă (59 de ani), preşedintele Consiliului de Administraţie timp de 20 de ani. Alături de el este Roberto Marzanati, bankerul italian care a stat în spatele celor mai importante decizii strategice ale băncii din Cluj.


Cum a venit BERD la Banca Transilvania?

Banca Transilvania s-a înfiinţat la Cluj în 1994 cu un capital de 4 milioane de dolari, din care la început s-au vărsat 2 milioane de dolari, din iniţiativa unor oameni de afaceri locali. Numele celor 46 de fondatori pot fi găsiţi căutând pe Google.

Primul sediu al băncii a fost în birourile compania Compexit din Cluj, iar Dan Pălăgheanu de la această firmă a fost unul dintre iniţiatorii acestui proiect de constituire a  acestei bănci.

La început, Banca Transilvania, avea capital cât valora parcul de maşini al Băncii Dacia Felix, conform glumelor istorice. Banca Dacia Felix s-a prăbuşit în câţiva ani, dar Banca Transilvania a supravieţuit timpurilor.

„În 1999 noi primisem o ofertă indicativă de la NBG - National Bank of Greece, care voia să cumpere 51%. Oferta era foarte mică şi atunci am discutat între noi: ce să vindem, că nu aveam ce. Cineva a zis să mergem să discutăm cu BERD, cu Banca Mondială, pentru că simţeam că avem nevoie de un partener extern, aveam nevoie să ne facem cunoscuţi. Aşa am început un proces de negociere cu BERD, care a durat doi ani, dar în final a fost unul dintre cele mai solide şi profitabile parteneriate pe care le-am făcut“, a menţionat Ciorcilă.

Ivo Gueorguiev a fost cel care a negociat şi a semnat achiziţia din partea BERD, iar peste ani a devenit membru în Consiliul de Administraţie al Băncii Transilvania. Experienţa lui bancară a fost extraordinară, a menţionat Ciorcilă.

După ce BERD a devenit principalul acţionar, trebuia să urmeze o schimbare în management, la nivel de Consiliu de Administraţie şi astfel şi-a făcut apariţia, la recomandarea, lui Ivo Gueorguiev, un bancher italian, Roberto Marzanati, care a avut una dintre cele mai mari contribuţii în creşterea ulterioară a băncii din Cluj. În noul sediu de acum la băncii, sala Consilului de Administraţie poartă numele lui. A fost vicepreşedinte al Consiliului de Administratie timp de 15 ani, el murind în 2016.

„Cu Roberto am avut o chimie extraordinară“, a menţionat Ciorcilă.

După ce Robert Rekkers a preluat conducerea executivă, banca trebuia să pună în aplicare noul plan de creştere, prin care trebuia să se extindă la nivel naţional.

„Dacă nu făceam o explozie de creştere, făceam implozie. Aveam presiuni să creştem atât de la acţionari, cât şi de la BERD. Noi am făcut un plan pentru o creştere agresivă, dar nu aşa cum s-a întâmplat. Am ajuns să deschidem câte o sucursală pe săptămână, ceea ce a necesitat un efort financiar mare şi o logistică extraordinară. Nu mai voiam sucursale pe străzi lăturalnice, voiam să fim în faţă, pe străzile principale, să fim vizibili atât pentru clienţi, cât şi pentru angajaţi. Noi trebuia să recrutăm mii de oameni.“

Pe lângă faptul că devenise acţionar, BERD a venit şi cu împrumuturi pentru finanţarea creditării, ceea ce a contribuit la creşterea accelerată.

De la câteva sucursale, la finalul lui 2008 banca ajunsese la 500 de sucursale.

Ciorcilă spune că nu a anticipat dezvoltarea României aşa cum s-a întâmplat din 2002 încolo. PIB-ul s-a triplat în cinci ani, iar creditarea pur şi simplu a explodat.

Pe fondul scăderii  inflaţiei şi stabilizării şi ulterior scăderii cursului valutar leu/euro, dar şi pe fondul creşterii salariilor, milioane de români au putut să-şi ia credite de toate felurile. Dobânzile la euro erau mult mai mici decât la lei, iar băncile din România, în marea lor majoritate străine, puteau acorda credite în euro datorită liniilor de finanţare de miliarde de euro pe care le primeau de la băncile mamă. Era o exuberanţă totală în economie şi în piaţa bancară, iar toată lumea punea acest lucru pe seama intrării României în Uniunea Europeană, în 2007.

Banca Transilvania crescuse în cinci ani de 12 ori de la active de 250 de milioane de euro la active de 3,8 miliarde de euro în 2007 şi 4,3 miliarde de euro în 2008. La Bursă, valoarea băncii a explodat, ajungând în 2007 la 1 miliard de euro de la 50 de milioane de euro în 2002.

Nimeni nu a prevăzut ce se va întâmpla începând cu 2008.

 

Nu a văzut deloc criza

Horia Ciorcilă spune că nu a văzut deloc criza: „Nici eu, nici alţii nu am văzut această criză, am văzut şi am prevăzut multe alte lucruri, dar asta nu. Probabil că adrenalina creşterii exponenţiale a făcut să nu vedem acest lucru. Când am văzut-o, a fost prea târziu şi nu prea mai aveam ce face.“

Totuşi, el spune acum că dacă ar fi văzut criza poate că Banca Transilvania nu ar fi ajuns astăzi ceea ce este, în sensul că poate şi-ar fi vândut acţiunile, poate ar fi ieşit din bancă de tot şi nu ar mai fi participat la tot ce s-a întâmplat după criză.

În toamna lui 2008 a început urgia, iar de la o stare de euforie a creşterii, Banca Transilvania a trecut în câteva luni la o încercare de supravieţuire în acea criză. Începând cu septembrie 2008 toate pieţele financiare din întreaga lume au început să se prăbuşească, toţi îşi retrăgeau liniile de finanţare, iar România a intrat într-un ciclon cu o expunere a sistemului bancar pe euro şi pe franci elveţieni pe care nu o putea gestiona de una singură. Pentru stabilizarea situaţiei a fost nevoie de FMI şi de marii creditori internaţionali, care au acordat celebrul împrumut de 20 de miliarde de euro.

Ciorcilă spune că în toamna acelui an angajase celebra bancă de investiţii americană Merryll Lynch să găsească o soluţie, dar „nu ştiam că ei au probleme mai mari decât aveam noi“.

Când au apărut informaţiile legate de criza din America, în România oamenii au început să scoată banii din bănci, iar Banca Transilvania a fost atacată dintr-o dată, peste noapte. Oamenii primeau mesaje pe SMS să-şi scoată banii din Banca Transilvania pentru că va cădea, şi se formaseră cozi la ghişeele băncii. „În timp, am încercat să aflăm de unde au apărut acele mesaje, dar nu am descoperit“, a menţionat Ciorcilă. Pe piaţa interbancară, acolo unde băncile îşi asigură lichiditatea zilnică, Banca Transilvania a început să fie evitată, băncile străine reducând liniile de finanţare, la solicitarea sediilor centrale.

Noi nu aveam o problemă de solvabilitate, de soliditate, dar în schimb aveam o problemă de lichiditate, a adăugat el.

Aşa că Ciorcilă s-a dus la BNR să expună situaţia şi să găsească o soluţie. Peste noapte, BNR a acordat un împrumut de urgenţă, iar Nicolae Cinteză, şeful Supravegherii Bancare, şi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, au ieşit public să spună că nu sunt probleme, ceea ce a detensionat situaţia, în sensul că retragerile s-au redus, iar apoi au început să revină banii în bancă, mai ales când au început să crească dobânzile.

Domnul Cinteză şi domnul guvernator au reuşit să gestioneze situaţia în acea perioadă critică, iar intervenţia lor publică a stabilizat situaţia, a menţionat Ciorcilă.

Banca a avut noroc că în 2007 vânduse compania de asigurări cu 100 de milioane de euro, bani care au fost de ajutor când a venit criza.  BERD şi IFC au acordat împrumuturi băncii, dovedindu-şi încrederea în ea, ceea ce a făcut ca Banca Transilvania să beneficieze de susţinere şi lichiditate când a avut nevoie.

Dar pe Bursă valoarea băncii a scăzut de cinci ori în câteva luni, de la 1 miliard de euro la 200 de milioane de euro, ceea ce i-a afectat pe acţionari,  pe fondatori, în frunte cu Horia Ciorcilă, care era cel mai mare acţionar individual.

„Erau banii familiei în joc, eu aveam tot felul de investiţii care erau afectate, aşa că a fost un moment dramatic şi la nivel personal. Dar eu întotdeauna am avut o încredere nelimitată în Banca Transilvania.“

Printre soluţiile salvării băncii era atragerea unei alte bănci ca acţionar principal, care să aibă o putere financiară mai mare. Au fost discuţii cu Bank of Cyprus, care chiar a cumpărat aproape 10% din bancă, au fost discuţii cu Marfin Bank, iar la un moment dat pe masă se pusese şi varianta ca Banca Transilvania să se asocieze cu BRD.

În acea perioadă critică, când Ciorcilă căuta soluţii pentru supravieţuire, nimeni nu s-a gândit ce va urma în doar câţiva ani.

Împrumutul de la FMI a stabilizat situaţia în sistemul bancar şi în economie.

Banca Transilvania trebuia să facă o alegere - dacă îşi conservă poziţia sau încearcă să crească într-o economie care nu era stabilizată, iar companiile încă sufereau.

„Când alte bănci au decis să se retragă din piaţă, noi ne-am propus să creştem. România este piaţa noastră, noi nu aveam alte pieţe unde să ne ducem şi am pariat foarte mult pe revenire economică. Ne-am axat foare mult pe IMM-uri, am dezvoltat produse de creditare, am început să fim din ce în ce mai mult prezenţi.“

Chiar şi după un deceniu, toată lumea îşi aminteşte de celebra reclamă a Băncii Transilvania cu zânul, care se adresa companiilor mici şi mijlocii din piaţă.

Pe fondul scăderii inflaţiei au scăzut şi dobânzile la lei, ceea ce a îmbunătăţit condiţiile din economie. După căderea economică din 2009 (minus 7%), după ce în 2008 România a avut o creştere economică de 8%, după creşterea TVA de la 20% la 24%, după tăierea cu 25% a salariilor din sectorul bugetar dar şi din cel privat, din 2012 economia a dat semne de revenire. Programul Prima casă de creditare ipotecară câştiga puternic teren, preţurile de pe piaţa imobiliară erau la jumătate faţă de 2008, salariile începuseră să crească, iar lumea căpăta încredere că poată să ia din nou credite.

În timp ce alte bănci se retrăseseră din economie, Banca Transilvania câştigase 3% cotă de piaţă între 2009 şi 2012, ceea ce însemna o creştere a activelor de 2 miliarde de euro, până la 6,6 miliarde de euro.

În 2013, după plecarea lui Robert Rekkers din poziţia de CEO, Horia Ciorcilă a făcut o nouă mişcare surprinzătoare de management, aducându-l în fruntea băncii pe Omer Tetik, un bancher turc crescut în Germania, dar care îşi făcuse o carieră în România, la Credit Europe, o bancă mult mai mică decât Transilvania. După aproape un deceniu, Ciorcilă poate spune că a câştigat pariul făcut pe Omer Tetik.

În 2014 a apărut o oportunitate unică, posibilitatea achiziţiei Volksbank, o bancă care la un moment dat ajunsese numărul trei pe piaţă, dar care se prăbuşise sub povara creditelor imobiliare acordate în Români, cui a vrut şi cui nu a vrut. Cei de la Viena încercau să scape de operaţiunile din România, aşa că oferta a ajuns şi la Banca Transilvania, după ce alte bănci de pe piaţă o refuzaseră.

Fiind o bancă cu spirit antreprenorial, Horia Ciorcilă, Omer Tetik şi boardul băncii au analizat situaţia, iar într-o lună de zile au dat răspunsul că vor să intre în negocieri.

„Nu am avut temeri legate de achiziţie, nu ne-a fost frică, era o oportunitate unică, am luat decizia foarte repede, iar integrarea a durat foarte puţin.“

Banca Transilvania a plătit pentru capitalul Volksbank 70 de milioane de euro, dar şi-a asumat preluarea activelor, creditelor şi clienţilor. Achiziţia Volksbank a fost o surpriză pentru piaţa bancară, dar a adus Băncii Transilvania o creştere a activelor de aproape 3 miliarde de euro într-un an (2015).

La finalul lui 2015, banca din Cluj ajunsese la active de 10,4 miliarde de euro şi o cotă de piaţă de 12,6%.

Imediat, pe piaţă a apărut la vânzare Bancpost, iar Banca Transilvania a reuşit să o cumpere, bazându-se pe resursele financiare acumulate şi pe creşterea organică a pieţei.

Ciorcilă spune că integrarea Bancpost a fost mai grea, dar până la urmă le-a adus o creştere a activităţii, ceea ce a permis un nou salt. De la active de 12,7 miliarde de euro, a ajuns la active de 18,3 miliarde de euro în doi ani şi locul întâi pe piaţa bancară.

După achiziţia Bancpost, într-o discuţie pe care am avut-o cu Horia Ciorcilă şi Omer Tetik, ei au spus că ţinta este ca Banca Transilvania să ajungă la o cotă de piaţă de 25%, cu un profit anual de peste 250 de milioane de euro, ceea ce le-ar asigura o masă suficientă pentru a face faţă fie creşterilor, fie crizelor care ar fi putut să apară.

De nicăieri, în 2020 a apărut criza Covid, pe care băncile au gestionat-o foarte bine, înregistrând creşteri spectaculoase. Scăderea dobânzilor, creşterea creditării imobiliare, creditele IMM invest din garanţia statului, creşterea salariilor au susţinut economia şi băncile.

„Criza Covid a fost o ciudăţenie, dar care ne-a permis să vedem cât de rezilienţi putem fi. De fapt, toată economia a fost supusă unui test, pe care l-a trecut.“

După Covid, acum toată lumea a intrat într-o altă criză, care este de fapt formată din mai multe crize -  explozia preţurilor la energie, creşterea inflaţiei peste aşteptări, atacarea Ucrainei de către Rusia şi izbucnirea unui război în toată regula în Europa, şi acum scăderea economică. Vor urma tensiuni sociale şi crize politice.

„La iarnă vom vedea cum stăm, sunt probleme care încă nu se văd. Trebuie să fim atenţi la creşterea dobânzilor, trebuie să stăm aproape de clienţi fie că sunt persoane fizice, fie că sunt IMM-uri, fie că sunt companii mari româneşti. Noi nu ne vom retrage din finanţări.“

Ciorcilă spune că în acest moment nu se află în nicio discuţie activă pentru achiziţia unei alte bănci.

„Pentru noi nu mai are sens să cumpărăm o bancă mică, pentru că în acest moment câştigăm organic într-un trimestru o cotă de piaţă cât are o bancă mică. Dar vrem să adăugăm şi altceva în portofoliu, şi pe fiecare linie de business vrem să fim lideri, iar aici mă refer la leasing, la asset management.“

Piaţa bancară din România este formată din 34 de bănci, dar primele 10 bănci deţin peste 80% din piaţă. Ciorcilă spune că piaţa bancară nu este suficientă pentru toate băncile iar cele care nu au o cotă de piaţă de minimum 5% le va fi greu să reziste în condiţiile reglementărilor de astăzi şi ale necesarului de capital.

Consolidarea bancară din Europa care va veni după această criză va ajunge şi în România, iar pe piaţă pot rezista numai 6-7 bănci, menţionează el.

În vara acestui an, Ciorcilă a primit un nou mandat, al şaselea, de preşedinte al Consiliului de Administraţie. Dacă în urmă cu 20 de ani BERD era principalul acţionar, cu 15%, acum principalul acţionar al băncii din Cluj este Pilonul II de Pensii, unde 7,6 milioane de români au banii pentru viitoarea pensie. Ciorcilă este principalul acţionaar individual, deţinând 4,5% din acţiuni, ceea ce înseamnă o valoare a potofoliului de 127 de milioane de euro.

Ce vă propuneţi pentru următorii patru ani?

Vrem să ne consolidăm organic, vom ajunge la o cotă de piaţă de 25%, nu avem o problemă de dimensiune. Trebuie să investim în tehnologie şi să consolidăm intern ceea ce avem. Nu vrem să renunţăm la sucursalele fizice, nu cred în acest model, dar vom veni cu produse şi aplicaţii digitale. În calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, eu trebuie să asigur liniştea din bancă, să vorbesc cu clienţii şi să mă gândesc la strategia de dezvoltare. Nu sunt implicat în deciziile executive de zi cu zi, care aparţin managementului băncii.

 

Vreţi să vă extindeţi extern?

Tot timpul primim oferte de a cumpăra bănci din afară, dar nu avem suficientă putere ca să ne extindem în afară. Avem banca din Moldova, dar nu avem niciun plan strategic de extindere pe alte pieţe.

 

Ce greşeli aţi făcut în cei 20 de ani?

Nu ştiu dacă am făcut greşeli majore care să impacteze banca, cred că am luat decizii strategice bune.

Ciorcilă spune că este un antreprenor, „gândesc ca un antreprenor, am ajuns bancher din întâmplare, prima dată când m-a sunat Dan Pălăngheanu să fiu în Consiliul de Administraţie nici nu eram aici, întindeam cabluri pe blocuri în Buzău, dar am ajuns să fiu contaminat de banking, am primit expunere la atât de multe businessuri pe care altfel  nu aş fi putut să le văd şi să le înţeleg. Vreau să mergem înainte, bineînţeles nu putem avea creşterea irepetabilă anterioară, dar vrem să fim mai puternici după această criză, cu mai mulţi clienţi şi mai mult business.“

În 2002, când a preluat poziţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie mai mult de nevoie, nu s-a gândit ce carieră bancară va avea. Aşa cum nu s-a gândit că Banca Transilvania va ajunge numărul unu în piaţă.

„Să ştiţi că noi nu ne-am propus să fim numărul unu, aş fi preferat să fim numărul doi, să nu fim în faţă,  să nu fim aşa expuşi, dar să avem dimensiunea şi volumul de business de astăzi. Dar pentru că am ajuns aici, ne vom îndeplini obligaţia de principal finanţator al economiei României.“

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO