În anul 2015, în Marea Britanie a fost introdus un plafon asupra dobânzilor la creditele cu cost ridicat ce sunt acordate pe termen scurt. Măsura a privit doar un segment relativ marginal al pieţei creditului, ea fiind luată cu respectarea următoarelor principii: prudenţă în reglementare, studii de impact cuprinzătoare şi verificări periodice privind eficienţa soluţiilor adoptate, principii ce nu strică a fi aplicate şi în România. În esenţă, plafonarea dobânzilor de către autorităţile britanice rămâne mai curând o excepţie decât o regulă.
De ce o abordare prudentă?
Abordarea precaută a autorităţilor relevante din Marea Britanie în domeniul plafonării dobânzilor se explică prin aceea că acestea sunt conştiente că o astfel de măsură poate avea consecinţe neintenţionate serioase. În absenţa unui diagnostic corect pus şi a unei bune calibrări, aşa cum subliniază adesea reprezentanţii autorităţii de supraveghere comportamentală Financial Conduct Authority (FCA), stabilirea de limite de dobânzi la credite poate crea mai mulţi perdanţi decât câştigători şi, în loc să ajute persoanele vulnerabile, poate conduce la un efect invers. Mai mult, experienţa istorică din domeniul controlului preţurilor, negativă pe ansamblu, face ca aplicarea de plafoane de dobânzide către autorităţile competente britanice să fie făcută numai în mod excepţional.
Pe fundalul descris mai sus, măsura de limitare a dobânzilor din anul 2015 a avut în vedere doar un segment limitat din categoria creditelor de consum cu risc înalt (credite subprime), aşa numitele credite pe termen scurt cu costuri ridicate (High Cost Short-Term Credit – HCSTC). Aceste credite sunt definite de FCA drept credite negarantate cu o scadenţă de sub un an şi cu o rată a dobânzii anuale efective (DAE) de peste 100%.
Studii, studii şi iar studii de impact
Piaţa creditelor HCSTC s-a dezvoltat puternic în Marea Britanie în ultimul deceniu şi jumătate. Ea se compune din credite rapide (“payday loans”), care sunt rambursate într-o singură tranşă şi au o scadenţă de o lună sau mai mică, şi credite în rate, din ce în ce mai folosite, în cazul cărora rambursările sunt distribuite de-a lungul mai multor luni. Costurile ridicate ale creditelor rapide şi reînnoirea lor frecventă au făcut ca mulţi debitori să se confrunte cu datorii în spirală şi cu probleme de rambursare a acestora. În consecinţă, asociaţiile de consumatori au propus plafonarea dobânzilor la creditele respective, inclusiv prin înaintarea de amendamente în acest scop cu ocazia discutării unei noi legi privind serviciile financiare în anul 2010. Amendamentele nu au fost agreate, dar guvernul britanic a însărcinat Office of Fair Trading să studieze problematica plafoanelor de dobânzi ca parte a unei analize mai largi privind pieţele de credit cu costuri înalte. Un raport final a fost publicat în 2010. În anul 2011, guvernul a solicitat un raport Universităţii din Bristolşiţ în privinţa impactului costului total al introducerii unei limite de dobândă pe piaţa creditului cu cost înalt.
Concluziile celor două rapoarte au convins guvernul britanic că, la acel moment, impunerea unui plafon variabil asupra costului total al creditului nu era soluţia de rezolvare a problemelor ce afectau consumatorii pe pieţele de credit pe termen scurt. Totuşi, guvernul nu a vrut să închidă calea unei soluţii de acest tip în viitor. În consecinţă, guvernul a introdus în legea pentru serviciile financiare din 2012 atribuţii în domeniul stabilirii plafoanelor de dobândă pentru creditele HCSTC pentru noua autoritate de protecţie a consumatorilor din sectorul financiar, Financial Conduct Authority - FCA, programată a-şi începe activitatea în aprilie 2014.
