În urmă cu 166 de ani, când Moldova se unea cu Ţara Românescă, PIB-ul ţării nou formate era de 862 mil. lei, conform datelor adunate de economistul Victor Asenciuc.
Deficitul bugetar al ţării era 1-2% din PIB în 1859 şi anii următori: circa 17 mil. lei la un PIB de 862 mil lei. Veniturile ţării erau de aproximativ 3,5% din PIB, iar cheltuielile din primul an de domnie al lui Alexandru Ioan Cuza au fost de 42 mil. lei, adică 5% din PIB.
Din cauza deficitului, a început practica apelurilor la împrumuturile externe şi primul împrumut a fost făcut la Londra, la banca Stern Brothers. Deficitul bugetar era acoperit prin împrumut. Atunci dominau impozitele directe. De departe pe primul loc, cu o pondere în venituri de peste 70%, era capitaţia, deci impozitul pe persoană. Mai erau impozite legate de patente, permise de a vinde băuturi, dar erau mult mai mici ca pondere. Accizele, taxele de piaţă erau mici şi aveau să crească mai târziu.
