„Oricât de mică ar fi datoria, dacă nu ai credibilitate, investitorii îţi vor spune că ea este mare. Şi vei fi penalizat de pieţe prin dobânzi mai mari. Optimul datoriei externe a României este de 35% din PIB. Or, noi am depăşit acest prag. Datoria externă se duce spre 50% din PIB.“
Datoria externă, publică şi privată, a sărit din nou, în aprilie, de 100 de miliarde de euro (până la 103 mld. euro), situaţie care nu se mai întâlnise din anii imediat de după criză. Două treimi din această datorie externă este deţinută de mediul privat.
Statul s-a împrumutat în ultimele patru luni de 2,3 miliarde de euro, în vreme ce datoria pe termen scurt, care este în cea mai mare parte a multinaţionalelor, a avansat cu 1,8 miliarde de euro.
Nu este o datorie mare, dar nu este nici mică pentru o ţară cu nivelul României, spun economiştii. Există diferenţe faţă de trecut, ceea ce aduce un strop de linişte. Spre deosebire de 2013, de pildă, când se întâmpla ca, în unele luni, datoria externă să sară de 100 de miliarde de euro, acum ponderea în PIB a acestei datorii este mult mai mică: 70% din PIB în 2013 şi sub 50% din PIB astăzi.
Există un optim al datoriei externe? Este mică sau mare datoria externă de 103 mld. euro?
„Nu există un standard, depinde de credibilitate şi de nivelul de îndatorare externă (publică şi privată) al unei ţări şi de contextul fiecărei ţări“, spune Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.
„Nu este o datorie mare, dar nici mică. Sunt ţări care suportă o datorie externă mult mai mare şi ţări care nu suportă nici măcar datoria noastră. Depinde de sentimentul pieţelor.“
Potrivit lui Dumitru, creşterea datoriei externe este o expresie a majorării deficitelor gemene – deficitul bugetar şi deficitul comercial. Pentru că pe pieţele externe nu se împrumută doar statul pentru a-şi acoperi deficitul bugetar, ci şi companiile pentru a face importuri (credite comerciale) atunci când cererea internă este mare şi nesatisfăcută de producţia locală. Şi totul merge la datoria externă.
Dumitru arată că datoria publică de 35% din PIB este mică, dacă privim la alţii, dar lucrurile trebuie puse în context, din nou. România are o datorie mică, dar o imagine nu tocmai bună în faţa pieţelor financiare. Nu are un rating foarte bun, are prima treaptă din investment grade. Are un cost de finanţare nu foarte mare, dar mult mai mare ca alţii care au datorii foarte mari. Şi mediul privat se împrumută mai scump ca alţii.
Deficitul de cont curent creşte pentru că în România intră fonduri generatoare de datorie externă, spune Dumitru. Sunt împrumuturile comerciale ale celor care fac importuri, împrumuturi ale băncilor. Nu sunt generatoare de datorie fondurile UE şi investiţiile străine cu excepţia creditelor intragrup. Aproape orice altfel de intrare de capital generează datorie. Importurile dau peste cap deficitul comercial şi generază datorie. Totul se varsă în deficitul de cont curent care trebuie finanţat şi generează datorie.
Deficitul comercial a ajuns la patru luni din an la 5 miliarde de euro (plus 35%, an/an), antrenând creşterea deficitului de cont curent curent (intrările şi ieşirile de valută) cu 38%, până la 2,3 miliarde de euro. Astfel deficitul de cont va depăşi şi anul acesta pragul considerat acceptabil, de 4% din PIB.
Raportată la PIB, datoria externă de 103 miliarde de euro (sub 50% din PIB) este mică comparativ cu cea a Italiei, a Olandei sau a Franţei.
Pentru economistul Dragoş Cabat nu este important cât de mică e datoria externă, ci cât de mare este credibilitatea ţării: „Oricât de mică ar fi datoria, dacă nu ai credibilitate, investitorii îţi vor spune că ea este mare. Şi vei fi penalizat de pieţe prin dobânzi mai mari“.
Cabat arată că România are puţină credibilitate pentru investitori, care se uită la ce faci cu banii. Or, România se împrumută pentru consum, ceea ce nu dă bine în ochii investitorilor. Dar, cum datoria externă este generată şi de mediul privat, nu prea ai ce să faci.
Optimul datoriei? Pentru unii este de 60% din PIB - s-a văzut că sunt probleme peste acest prag în cazul unei crize. Pentru că aici este problema: în vremuri liniştite poţi finanţa un deficit de cont curent şi la peste 60% din PIB. Dificultăţile intervin când pieţele se tulbură, spune Cabat. Pentru România un prag maxim al datoriei externe ar fi 35% din PIB, iar acest prag este depăşit, arată Dragoş Cabat.
Pentru Andrei Rădulescu, directorul de analiză macroeconomică al Băncii Transilvania, lucrul bun este că raportul datorie externă totală/PIB va continua tendinţa descendentă pe termen mediu, până la 43,5% în 2021 (minimul din 2006).
iulian.anghel@zf.ro
