După votul pentru Brexit economia britanică ar fi trebuit să se păbuşească sau cel puţin să încetinească, potrivit scenariilor celor mai mulţi analişti. Aceste scenarii se dovedesc acum a fi greşte, iar economiştii s-au înşelat pentru că nu înţeleg reacţiile oamenilor în situaţiile de nesiguranţă cum ar fi ieşirea Marii Britanii din UE, scrie The Guardian. La începutul lunii trecute, Andy Haldane, economistul şef al Băncii Angliei (BoA), a dat vina pe „comportamentul iraţional” pentru eşecul modelelor recente de prognoză ale BoA. Eşecul în a observa această iraţionalitate i-a făcut pe economişti să prognozeze că economia britanică va încetini după referendumul pentru Brexit din iunie. În schimb, consumatorii britanici au fost cuprinşi de frenezia cheltuielilor. La fel de ilogic, sectorul construcţiilor, cel manufacturier şi cel al serviciilor şi-au revenit.
Haldane nu oferă nicio explicaţie pentru comportamentul iraţional, şi nici n-ar putea: pentru el, iraţionalitatea înseamnă comportament care nu se potriveşte cu estimările la care se ajunge prin modelele BoE. Această problemă n-o au doar Haldane şi banca sa centrală, ci în general economiştii mainstream. Pentru ei, comportamentul raţional nu are aceeaşi semnificaţie ca pentru omul de rând. În limbaj comun, comportament raţional este acela rezonabil în circumstanţele date. Însă în lumea rarefiată a modelelor neoclasice de prognoză înseamnă că oamenii, posesori ai unor cunoştinţe detaliate despre ei, despre mediul înconjurător sau despre perspectivele pe care le au în faţă, acţionează în manieră optimă pentru atingerea ţintelor. Altfel spus, a acţiona raţional înseamnă a acţiona într-o manieră conformă cu modelele de comportament raţional ale economiştilor.
Confruntaţi cu un comportamentul contrar, economiştii reacţionează precum croitorul care dă vină pe client că nu este pe măsura noului costum. Curios este că a prognoza pe premise şi presupuneri nerealiste poate avea succes în multe situaţii, aceasta deoarece cei mai mulţi oameni sunt fiinţe ale obiceiului. Preferinţele lor nu se schimbă de la o zi la alta. Ei nu încearcă să obţină cea mai bună afacere când pornesc la cumpărături. Comportamentul lor prezintă un oarecare grad de repetitivitate. Acestea îi fac pe oameni predictibili. Nu este niciun secret că dacă pasta de dinţi preferată se scumpeşte, omul de rând se va îndrepta spre altceva mai ieftin. Modelele de prognoză ale băncilor centrale folosesc în mare aceeaşi logică. Spre exemplu, BoE a prezis corect că lira sterlină se va deprecia după referendumul pentru Brexit. Deprecierea va împinge în sus preţurile şi va determina reducerea cheltuielilor consumatorilor. Haldane încă mai crede că acest lucru se va întâmpla. Greşeala BoE este mai mult o problemă de timp decât de logică. Este ca şi cum ai spune că votul pentru Brexit nu a schimbat nimic în mod fundamental. Oamenii se vor comporta exact cum a presupus modelul, doar că cu un alt set de preţuri. Dar orice predicţie bazată pe modele recurente de comportament va da greş când ceva cu adevărat nou se întâmplă. Când schimbările nu sunt de rutină, nici comportamentul nu va fi unul de rutină. Însă ieşirea din rutină nu înseamnă iraţionalitate. Aceasta înseamnă, în limbaj economic, că s-au schimbat parametrii. Siguranţa că mâine va fi la fel ca astăzi a dispărut. Modelele de risc cuantificabil dau greş în condiţii de incertitudine radicală.
BoE a luat în considerare faptul că Brexitul va crea o perioadă de incertitudine, care ar fi proastă pe afaceri. Însă noua situaţie creată de Brexit a fost foarte diferită faţă de ce au anticipat strategii băncii centrale, care auzeau doar ce ţipau bancherii din City-ul londonez. În loc să se simtă presaţi, cei care au votat pentru Brexit au crezut că o să le fie mai bine. Cel mai important lucru despre acest sentiment este că el există. În 1940, imediat după căderea Franţei sub ocupaţie germană, economistul John Maynard Keynes îi scria unui corespondent: „Pentru prima dată mă simt pe deplin încrezător că vom câştiga războiul”. Ca şi atunci, mulţi britanici au acum mai multă încredere în viitor.
Şi aceasta este problema, pe care Haldane a intuit-o, dar nu a recunoscut-o, cu modelele de prognoză ale BoE. Lucrurile importante care afectează economiile se întâmplă în afara limitelor modelelor economice. De aceea estimările macroeconomice sfârşesc pe stânci când marea nu este complet calmă.
