Bănci și Asigurări

De ce nu există încă o decizie privind momentul trecerii României la moneda unică europeană

ADRIAN VASILESCU

ADRIAN VASILESCU

Autor: Adrian Vasilescu

01.11.2017, 00:05 556

Dacă vom învăţa să privim înapoi, într-un efort de a analiza momentele tensionate de acum zece ani, când tema numărul unu a vieţii noastre interne era aderarea la Uniunea Europeană, ne vom da şansa de a vedea mai bine înainte. Iar înainte, în contextul numărului mare de întrebări, de speranţe, de suspiciuni, de cerinţe şi de proiecte, ce fac agenda acestor zile, o temă le subsumează pe toate celelalte: aderarea ţării la Zona Euro. Două ipoteze se conturează în prim-plan.

Una e simplistă, şi în consecinţă falsă, pentru că nu se încurcă în analize. Începe direct cu concluzia: “nu avem încă o decizie legată de un moment viitor al trecerii la euro din cauza Băncii Naţionale”. Cu ce păcătuieşte Banca Naţională? „Trage de timp”; „pune piedici”; „încurcă lucrurile”!... Ipoteza nu stă însă în picioare. Pentru că, în procesul aderării la Zona Euro, rolul BNR este doar tehnic. Iar o astfel de decizie nu poate fi decât politică.

A doua ipoteză, bazată pe analize complexe, plecând de la experienţele ţărilor care au trecut deja la euro şi ajungând la actualele cerinţe, stă cu faţa la realitate. Ce luăm în calcul? Întâi şi întâi baza Zonei Euro: unsprezece ţări (Belgia, Germania, Finlanda, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria, Portugalia, Spania) care au format, în 1999, Zona monedei unice a Uniunii Europene. În 2001 – după o pauză pentru un surplus de pregătire –, a fost admisă şi Grecia. Urmată, în 2008, de Cipru şi de Malta. Din fostul contingent comunist, gheaţa a fost spartă de Slovenia, în 2007. Urmată de  Slovacia în 2009, de Estonia în 2011, de Letonia în 2014 şi de Lituania în 2015. Deloc întâmplător, toate cinci sunt ţări mici. Unele foarte mici. Aşa că nu au pus în joc mari probleme de adaptare la un regim de înaltă competitivitate.

Probleme complexe, grele chiar, au ţările cu pieţe mari sau ceva mai mari. Polonia, bunăoară, unica ţară europeană care n-a avut recesiune, nu şi-a făcut încă publică data aderării la euro. România, ţara cu a doua cea mai mare piaţă din regiune, a anunţat că a renunţat la fixarea unei date de aderare.  Nici Cehia, cu economia ei competitivă, nu se grăbeşte să adopte euro. Marea Britanie (încă membră a UE) şi Danemarca au dispensă. Suedia a făcut un referendum şi aderarea a fost respinsă. Dar Bulgaria, Ungaria şi Croaţia, ţări având fiecare o populaţie ce adună în jur de jumătate sau un sfert din populaţia României, nu au avansat încă nicio certitudine privind trecerea la euro. Iar dificultatea nu constă doar în îndeplinirea a două serii de criterii, de convergenţă nominală şi de convergenţă reală, ci şi de sustenabilitatea lor. În ce ne priveşte, chiar dacă îndeplinim acum criteriile de convergenţă nominală, ar urma să dovedim sustenabilitatea lor în cei doi ani de „anticameră” la Zona Euro. Plus criteriul de convergenţă reală, exprimat cu deosebire de PIB pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare, de îndeplinirea căruia suntem încă departe.

Privind înapoi, în anul 2000, când negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană au atins punctul culminant, o problemă de primă importanţă a Guvernului României în dialogul cu Comisia Europeană a fost momentul aderării. Voci din ţară, într-un număr relativ mare, susţineau data de 1 ianuarie 2010. Preşedintele de atunci al Comisiei Europene, Romano Prodi, a venit la Bucureşti cu aceeaşi propunere: 1 ianuarie 2010. Guvernul Isărescu însă a susţinut cu înverşunare ca aderarea să aibă loc cu trei ani mai devreme: la 1 ianuarie 2007. Punct de vedere câştigător.

Fixarea datei aderării la 1 ianuarie 2007, departe de a fi fost un simplu fapt calendaristic, a rămas în istorie ca un eveniment de importanţă strategică. Astăzi, când avem de răspuns la o întrebare de asemenea cardinală – când va adera România la Zona Euro? – experienţa de atunci merită să fie evocată. Iar data aderării a depins fundamental de Strategia de dezvoltare pe termen mediu a României, document la care mă voi referi în comentariul viitor.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO