"Dilema majoră este cum realizează (România) procesul de consolidare fiscală fără să afecteze creşterea economică şi să creeze locuri de muncă. (...) aşa cum ţintim inflaţia ar trebui să ţintim locurile de muncă."
El va merge cu această întrebare şi la banca Uniunii Europene - Banca Europeană de Investiţii (BEI) -, unde trebuie să preia un post de vicepreşedinte, cea mai înaltă poziţie atinsă de un oficial român într-o instituţie financiară publică.
BEI are ca acţionari cele 27 de state ale Uniunii Europene şi este responsabilă cu finanţarea unor proiecte publice, unde sectorul privat nu ar risca să intre.
După un stagiu de cinci ani în fosta ICRAL (Întreprinderea de Construcţii, Reparaţii şi Administrare Locativă, pentru cei care nu au prins acele vremuri) între 1978 şi 1983, cariera lui Tănăsescu se leagă de Ministerul de Finanţe, unde a intrat în 1983, pentru a ajunge la finalul lui 2000 ministru. Înainte de a intra în guvernul Năstase, el a fost trimis ca reprezentant al României la Banca Mondială (1997 - 2000) de guvernul Ciorbea, probabil de ministrul de atunci Mircea Ciumara.
După revenirea PSD la putere în urma alegerilor de la finalul lui 2000, Năstase l-a chemat la Bucureşti şi i-a pus în braţe Ministerul Finanţelor pe care Tănăsescu l-a condus timp de patru ani. Numai el şi Florin Georgescu, actualul prim-viceguvernator al BNR, au reuşit să ocupe timp de patru ani fără întrerupere biroul de ministru.
În perioada lui economia a început să se mişte, iar prudenţa finanţelor publice era la ordinea zilei. Năstase nu risca o dispută cu FMI şi Banca Mondială - organizaţiile care finanţau şi atunci România - pe această temă, şi de aceea erau excluse derapaje precum cele de pe vremea premierului Călin Popescu-Tăriceanu. Când a predat mandatul, după alegerile din 2004, Tănăsescu a lăsat datoria publică la mai puţin de 18% din PIB, faţă de 40% cât este acum.
Totuşi de numele lui se leagă una dintre cele mai controversate afaceri - transformarea datoriilor Rompetrol în obligaţiuni, o tranzacţie de 600 mil. euro. Sub semnătura lui Tănăsescu, dar şi a premierului Năstase, s-a dat ordonanţa de transformare, prin care, inexplicabil, Ministerul Finanţelor i-a predat lui Dinu Patriciu, cel care controla atunci Rompetrol, decizia de a transforma ulterior obligaţiunile în acţiuni, în cazul în care grupul nu mai voia să plătească cash.
Această operaţiune nu s-a încheiat nici până astăzi, tot sunt procese în instanţă, şi este un subiect de care Tănăsescu vrea să uite.
La alegerile din 2004 el a intrat în Parlament şi l-a sprijinit pe Mircea Geoană să preia conducerea PSD în 2005. Tănăsescu şi Geoană şi-au petrecut multe zile împreună la Washington, având în vedere că unul era reprezentantul României la Banca Mondială, iar celălalt era ambasador în Statele Unite.
Dar alunecarea lui Geoană către lideri gen Vanghelie l-a îndepărtat pe Tănăsescu de politica dâmboviţeană şi dintr-odată în 2007 Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, l-a numit reprezentantul României la FMI, decizie care aparţine conform cutumei Băncii Naţionale. Decizia a fost surprinzătoare având în vedere că de obicei această poziţie era încredinţată unor oameni din BNR. Tănăsescu îl înlocuia pe Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului, iar înaintea lui Croitoru fuseseră Adriana Marinescu şi George Mucibabici, ambii foşti directori în BNR.
La FMI Tănăsescu a fost o prezenţă destul de discretă până când a izbucnit criza, iar la începutul lui 2009 a revenit în prim-plan odată ce România a fost nevoită să ia cel mai mare împrumut din istoria sa, de aproape 20 mld. euro. Istoric, el a avut o relaţie bună cu preşedintele Băsescu, având în vedere că în perioada mandatului de la Banca Mondială Ministerul Transporturilor, condus atunci de actualul preşedinte, avea acorduri de finanţare cu acest organism.
Atunci când se discuta în toiul nopţii luarea acelui împrumut imens de la FMI, Banca Mondială şi Uniunea Europeană, Mihai Tănăsescu avea linie directă cu preşedintele Băsescu şi cu guvernatorul BNR. Mai mult, el era pe toate listele când se discuta despre un nou premier sau un nou ministru al finanţelor. La finalul lui 2009, atunci când trebuia să se aleagă noul consiliu de administraţie al BNR, Tănăsescu figura pe liste ca posibil viceguvernator, având în vedere că postul lui Isărescu era bătut în cuie.
Dacă de obicei un reprezentant al României la FMI avea un singur mandat, lui Tănăsescu i s-a reînnoit mandatul în 2011 de către Isărescu.
Relaţia bună dintre Isărescu şi Tănăsescu s-a văzut ulterior, când guvernatorul BNR l-a sprijinit să intre în Comisia Trilaterală, o organizaţie de reflecţie extrem de influentă la nivel mondial, din care fac parte mari finanţişti ai lumii, industriaşi şi foşti lideri politici.
De asemenea, Isărescu l-a sprijinit şi pe Răsvan Radu, preşedintele executiv al UniCredit Ţiriac Bank, să intre în această organizaţie. Şerban Tănăsescu, fiul lui Mihai Tănăsescu, este director pe sectorul public în UniCredit Ţiriac Bank.
Preluarea poziţiei de vicepreşedinte al BEI înseamnă un mare pas înainte în cariera lui Tănăsescu având în vedere că până în prezent niciun român nu a ajuns într-un post de management într-o organizaţie financiară guvernamentală de talie mondială.
El preia un mandat de şase ani în această organizaţie care are sediul central în Luxemburg şi care este ferită de atenţia zilnică a pieţelor financiare. Din liniştitorul sediu central aflat în mijlocul unei păduri Tănăsescu are tot timpul la dispoziţie să găsească şi o rezolvare la dilema care preocupă toată lumea: cum să ai creştere economică cu austeritatea lângă tine şi cum să creezi în acelaşi timp şi locuri de muncă. Asta era şi întrebarea lui Ceauşescu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
