Bănci și Asigurări

Dmitry Pankin, preşedintele Băncii pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre: Pandemia Covid-19 va determina probabil cea mai mare contracţie economică după Marea Depresiune din 1929, iar recuperarea va fi decisă de durata acestei perioade de blocaj

Dmitry Pankin, preşedintele Băncii pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre: Pandemia Covid-19 va determina probabil cea mai mare contracţie economică după Marea Depresiune din  1929, iar recuperarea va fi decisă de durata acestei perioade de blocaj

Autor: Roxana Rosu

23.03.2020, 10:45 287

Pandemia Covid-19 va determina probabil cea mai mare contracţie economică după Marea Depresiune din  1929, iar recuperarea va fi decisă de durata acestei perioade de blocaj, este de părere Dmitry Pankin, preşedintele Băncii pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre, instituţie înfiinţată de 11 ţări din regiune pentru a susţine dezvoltarea şi cooperarea prin împrumuturi bancare, linii de credit şi alte finanţări.

Membri BSTDB sunt România, Albania, Armenia, Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Grecia, Moldova, Rusia, Turcia şi Ucraina. Cu sediul la Salonic (Grecia), banca sprijină dezvoltarea economică şi cooperarea regională prin acordarea de împrumuturi, linii de credit, capitaluri şi garanţii pentru proiecte şi prin finanţări comerciale în sectoarele publice şi private din ţările membre.

1. Pandemia Covid-19 schimbă modelul de cooperare internaţională. Protecţionismul câştigă teren. Cum interpretaţi această situaţie?

Pandemia în sine nu schimbă natura sau sfera cooperării internaţionale. Afectează temporar şi negativ relaţiile economice internaţionale, fluxurile comerciale şi de investiţii. În schimb, îmbunătăţeşte cooperarea şi coordonarea în domenii care ţin de sănătate şi securitate. Este o problemă globală care necesită o combinaţie de măsuri regionale, naţionale şi internationale, luate în coordonare. Pe de o parte, o criză pandemică ne izolează unii de alţii, dar, în acelasi timp, ne apropie pe toţi, într-o reacţie solidară. 

Răspunsul la o criză pandemică, în special una atât de severă precum noul coronavirus, cu o rată foarte mare de contagiune şi o rată ridicată a mortalităţii, nu trebuie privită în termeni de protecţionism vs. globalizare. Protecţionismul, şi aici avem o mulţime de argumente pro şi contra, este o caracteristică a ultimilor ani şi poate exista o discuţie separată pe acest subiect, însă trebuie să facem o distincţie clară între măsurile de natură politică şi cele medicale.

În contextul actual, vorbim despre măsuri de prevenţie luate pentru a limita transmiterea virusului. Toate ţările iau măsuri de siguranţă pentru a proteja mai întâi sănătatea oamenilor, situaţia economică fiind pe plan secundar. Înregistrăm deja un blocaj din cauza activităţii economice reduse. Producţia se va restrânge atât din cauza măsurilor de distanţare socială impuse cât şi a scăderea cererii pentru bunuri de folosinţă îndelungată, produse industriale, de investiţii şi servicii ne-esenţiale.


2. Cum îşi desfăşoară activitatea instituţiile financiare internaţionale (IFI) în noul context? Care sunt priorităţile?

Dacă mandatul le permite şi în funcţie şi de propriile capacităţi, instituţiile financiare internaţionale (IFI) încearcă în primul rând să îşi servească în continuare clienţii şi, în al doilea rând, să adopte măsuri excepţionale destinate sprijinirii IMM-urilor, autorităţilor medicale, producătorilor de echipamente medicale şi medicamente, companiilor de utilităţi şi altele din aceste domenii pentru a susţine eforturile guvernelor de a-i proteja pe cei mai vulnerabili. Însă trebuie să recunoaştem că un astfel de şoc brusc şi intens afectează pe toată lumea, inclusiv IFI-urile, care trebuie, de asemenea, să pună pe primul plan sănătatea şi siguranţa propriilor angajati, să protejeze interesele acţionarilor şi să asigure continuitatea activităţii în condiţiile financiare globale dificile. Nu suntem de pe altă planetă, imuni şi plini de resurse care pot salva lumea în mod facil. Aceasta este o criză care ne afectează pe toţi.

Pandemia a slăbit deja economia globală şi primul trimestru este afectat. Credeţi că ar putea fi începutul recesiunii globale? La ce fel de criză trebuie să ne aşteptăm?

Aş vrea să cred că vom găsi o soluţie curând, însă, în mod evident, nimeni nu ştie când şi cum se va termina această situaţie. Sperăm cu toţii ca măsurile de izolare severe adoptate la scară atât de largă vor fi eficiente pentru a stopa răspândirea virusului şi că numărul infecţiilor va fi menţinut în capacitatea sistemelor naţionale de sănătate, până când fie se utilizează eficient un vaccin, fie coronavirusul dispare.

Ne aflăm la începutul unei recesiuni globale. Este clar faptul că scăderea activităţii economice, închiderea magazinelor şi fabricilor, eliminarea aproape completă a serviciilor de turism, ospitalitate şi transport vor avea un impact puternic asupra economiei şi vor deteriora atât finanţele publice, cât şi starea financiară corporativă. Ca urmare, este posibil să ne confruntăm, în a doua jumătate a acestui an sau anul viitor, cu o criză financiară. Activitatea economică este mai uşor de oprit decât de reconfigurat şi repornit. Va fi nevoie de timp.

În SUA, Deutsche Bank estimează o scădere a PIB-ului în trimestrul 2 de aproximativ 13%, iar secretarul Trezoreriei, domnul Mnuchin, se aşteaptă la o creştere a ratei şomajului de până la 20%. În UE, situaţia este chiar mai accentuată, având în vedere anunţurile de închidere ale fabricilor Fiat şi Volkswagen, ceea ce afectează mii de furnizori. Aceste închideri se adaugă unei economii a serviciilor deja prăbuşită.

Aceasta este probabil cea mai puternică contracţie economică din istorie, de la Marea Depresiune (1929 – 1933). Recuperarea depinde de cât va dura perioada de blocaj, de ce daune va provoca lanţurilor de aprovizionare şi finanţelor publice şi de efectul pe termen scurt sau lung a reducerii cererii consumatorilor. Dacă pandemia se va retrage până la finalul lunii iunie, sunt şanse bune pentu o recuperare rapidă, însemnând ca activitatea economică şi financiară să revină la normal în următoarele 12 luni.
Toate băncile centrale majore au scăzut deja ratele de bază. Deci, mai au foarte puţine instrumente la dispoziţie pentru a gestiona criza. Cât de periculoasă este această situaţie a ratelor scăzute la nivel global? Care sunt provocările cheie cu care ne confruntăm?

Ratele sunt scăzute de o perioadă lungă de timp, iar curbele de randament s-au inversat de mai multe ori. Graba pentru randament a scăzut nivelul de distribuire între instrumentele financiare fără riscuri şi cele riscante, în favoarea celor din urmă, şi cu un randament scontat, cel mai probabil, sub riscul asumat la momentul investiţiei. Aceasta este o strategie periculoasă în sine.

Dacă pandemia coronavirusului se va rezolva rapid cu minimum de suferinţă umană, partea pozitivă este că tot excesul de lichiditate de pe piaţă va fi eliminat. Aşadar, vom putea vorbi despre un nou început, fără povara dezechilibrelor care au ameninţat sectorul financiar. Acesta poate fi începutul unui ciclu nou de reconstrucţie, creştere şi dezvoltare.

Principalele riscuri în contextul pandemiei: · măsurile actuale de distanţare socială nu vor fi suficient de eficiente pentru a împiedica răspândirea virusului;
· virusul îşi menţine virulenţa când vremea se încălzeşte;
· autorităţile medicale vor fi copleşite şi capacitatea va fi extinsă până la limita critică;
· un nou vaccin, eficient, s-ar putea să nu fie descoperit, testat şi pus la dispoziţie la scară globală în următoarele 6 - 9 luni;
· guvernele nu vor mai avea bani pentru a susţine amânarea fiscală care menţine IMM-urile pe linia de plutire, pentru a subvenţiona cele mai afectate industrii şi a oferi sprijin vital locuitorilor;
· sectorul financiar se prăbuşeşte sub greutatea creditelor neperformante şi a lipsei de lichidităţi.

Dar să nu anticipăm ce este mai rău şi să sperăm că: · măsurile luate de guvernele de pe glob sunt eficiente; · comunitatea medicală şi mecanismele de stat funcţionează cu rezultate bune; · un vaccin va fi găsit şi livrat înainte de a avea loc scenariul cel mai negativ.

Să sperăm că înainte ca recesiunea să se transforme în depresie, aşa cum am menţionat, fiecare ţară şi economia mondială revin la normalitate, angajându-se în acest nou ciclu de reconstrucţie, creştere şi dezvoltare, lăsând în urmă daunele provocate de pandemie.

Dmitry Pankin, preşedintele Băncii pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre: 

AFACERI DE LA ZERO