Două bănci americane de care n-a auzit prea multă lume au probleme, dar nu perspectiva falimentului este înspăimântătoare, ci viteza cu care se propagă panica

În criza financiară din 2007-2008, in­ves­tiţiile otrăvitoare asupra cărora s-au aruncat cu lacomie băncile din SUA au fost creditele ipotecare subprime, acordate inclusiv persoanelor fără loc de muncă. Când piaţa imobiliară s-a dus în jos, sistemului bancar american s-a prăbuşit. În 2008, anul falimentului băncii de investiţii Lehman Brothers, economia americană era în recesiune, rata şomajului urca accelerat, depă­şind 5%, 6%, apoi 7%, iar inflaţia s-a prăbuşit de la aproape 6% la 0 în nici jumătate de an. În iulie, după o explozie de câteva luni, preţu­rile petrolului atingeau un maxim istoric de 145 de dolari pe baril, din cauza stagnării producţiei, doar pentru a se retrage cu viteze tot record.

În martie 2023, în criză de prea multă in­flaţie, de volatilitate şi incertitudine pe pie­ţele financiare şi cu banca centrală a SUA majo­rând agresiv dobânzile după ani şi ani de credit ultraieftin, două bănci de anvergură locală au probleme mari. Una s-a intoxicat cu investiţii pe piaţa criptomonedelor şi îşi închide opera­ţiunile, iar alta s-a otrăvit cu obligaţiuni de stat americane, care i-au produs pierderi de miliarde de dolari. Ambele au fost luate cu asalt de clienţii care se grăbesc să-şi retragă depozitele. Mulţi se întreabă dacă astfel se redeschide lista fa­li­­mente­lor bancare şi care bancă va urma.

Investitorii de pe bursele de acţiuni din SUA şi Europa s-au panicat şi au fugit din secto­rul bancar, făcând o gaură de propor­ţii într-un timp foarte scurt în capitalizarea băncilor. Vine o nouă criză financiară? Este deja criză? Analiştii sunt încrezători că nu. Economia americană îi uimeşte cu rezis­tenţa ei la recesiune chiar şi pe şefii Rezervei Federale a SUA, care încearcă să o răcească prin majorări de dobânzi pentru a potoli inflaţia ajunsă la 6,4% în ianuarie.

Piaţa imobiliară este în răcire lentă. Rata şomajului din prima lună a anului a fost de 3,4%, cel mai scăzut nivel din ultimii 53 de ani, în pofida valurilor de disponibilizări din sectorul bancar şi de tehnologie. Cei daţi afară îşi găsesc de lucru pe o piaţă a muncii care tinde spre deficit de forţă de muncă. Datele despre piaţa muncii ar încuraja în teorie Fed să salte şi mai sus dobânda de politică monetară, adică să otrăvească şi mai mult titlurile de trezorerie care produc pier­deri în portofoliile băncilor. Silvergate Capital, creditor important al pieţei cripto, îşi închide operaţiunile şi intră în lichidare după ce a raportat pentru trimestrul IV al anului trecut pierderi de aproape un miliard de dolari. Depozitele i s-au micşorat cu 70%.

Unul dintre acţionari este BlackRock, cel mai mare manager de active din lume. Colosul şi-a majorat participaţia chiar luna trecută, deşi Silvergate dădea semne clare de declin. Silicon Valley Bank este specializată pe inves­tiţii în start-up-uri de tehnologie şi a anunţat miercuri că trebuie să strângă 2,25 miliarde de dolari în acţiuni pentru a-şi acoperi pierderi rezultate din vânzarea de obligaţiuni. Vestea i-a panicat pe clienţi, care s-au înghesuit să-şi retragă depozitele. S-au panicat şi investitorii de pe burse, valoarea de piaţă a băncii prăbu­şindu-se de la 17 miliarde dolari săptămâna trecută la 6,3 miliarde dolari joi.

În SUA nu este ceva neobişnuit ca bănci care nu au importanţă pentru sistem să dea fa­li­ment. În anii crizei financiare, astfel de com­panii mureau cu zecile. În 2020, anul pan­demi­ei, au fost consemnate 4 decese bancare, dar cauzele nu au ţinut de problemele pro­vocate de coronavirus. Din 2009 şi până în 2020 peste 500 de bănci s-au prăbuşit în SUA. Ultimii doi ani, însă, au fost fără victime. Colapsul Silver­gate s-a produs pe fondul contracţiei pieţei cripto, de obicei volatilă şi nereglementată, şi a amplificat zvârcolirile acesteia. Problemele Silicon Valley Bank i-au pus pe gânduri pe investitori deoa­rece acestea pot să apară şi la alte bănci.

Este vorba de pierderile cauzate de investiţiile în titluri de trezorerie. Aceste obligaţiuni, după cum scrie CNBC, sunt în vremuri normale o piaţă plictisitoare şi adăpostită. Pe ea vin companii şi oameni care caută investiţii sigure pe termen lung. Dar ce s-a întâmplat în ultimul an pe piaţă poate fi comparat cu un cutremur devastator. După mai bine de un deceniu cu dobânzi aproape de zero, Fed a început să majoreze agresiv dobânzile, lovind astfel în investitorii în obligaţiuni. Preţurile acestor titluri evoluează invers proporţional cu dobânzile.

Aceasta pentru că valoarea obligaţiunilor existente într-un portofoliu se va reduce pe măsură ce alte titluri sunt emise la dobânzi mai mari. Noile obligaţiuni vor oferi randamente mai mari mulţumită yieldurilor mai mari. În a doua jumătate a anului trecut, yieldurile erau la cele mai reduse niveluri din ultimii 150 de ani, ceea ce înseamnă cele mai scumpe obligaţiuni din istorie, potrivit Morningstar. Cei care au cumpărat scump s-au văzut nevoiţi să vândă în pierdere pe măsură ce inflaţia a decolat. 2022 a fost cel mai rău an din istorie pentru investitorii în obligaţiuni americane. Astfel de pierderi pot fi, după cum o dovedeşte Silicon Valley Bank, letale pentru băncile mici. Cele mari sunt mai rezistente, având şi portofoliul mai diversificat. De aceea, scrie Bloomberg, este de aşteptat ca următoarele luni să fie dureroase pentru instituţiile financiare de talie mică şi mijlocie. Dar scăderea acţiunilor bancare din ultimele zile ale săptămânii trecute, atât pe bursele din SUA cât şi pe cele din Europa, arată cât de rapid se poate propaga panica. Iar când panica înlocuieşte raţiunea pot să apară probleme în alte locuri. În Europa, Deutsche Bank, un colos german cu picioare fragile, s-a numărat printre cei care au fost cel mai dur loviţi de furtuna venită din SUA.