BCE a creat, prin coborârea dobânzilor şi a yieldurilor la minime istorice şi chiar adânc în teritoriul negativ, condiţii optime pentru guverne să se finanţeze foarte ieftin de pe pieţele internaţionale.
Italianul Mario Draghi a făcut din Banca Centrală Europeană salvatorul zonei euro în cele mai dramatice momente din istoria uniunii monetare. Euro nu mai este în pericol, dar Draghi lasă urmaşului său, franţuzoaica Christine Lagarde, o moştenire poate la fel de grea: perspectiva unei quantitative easing la infinit, dobânzi negative persistente, recalibrarea instrumentelor de luptă cu recesiunea şi reformarea unei strategii care se dovedeşte din ce în ce mai ineficientă: urmărirea unei ţinte de inflaţie.
Fost ministru, pe rând, al comerţului, agriculturii şi finanţelor în Franţa, apoi director general al Fondului Monetar Internaţional timp de nouă ani - căruia i-a dat o faţă umană, vindecându-i obsesia pentru austeritate -, Lagarde este considerată un om cu un sistem de idei asemănător cu cel al lui Draghi. Săptămâna trecută, când a anunţat o nouă reducere de dobânzi şi pornirea unui nou program de achiziţii de active (quantitative easing, QE, ajustare cantitativă) de 20 de miliarde de euro pe lună pe termen nelimitat, şeful BCE a cerut guvernelor să-i ajute instituţia să lupte cu pericolul inflaţiei prin ajustări fiscale acolo unde se poate. Lagarde, care va prelua conducerea BCE în noiembrie, a îndemnat şi ea liderii europeni să reformeze regulile bugetare ale Uniunii Europene şi a cerut schimbări care să creeze economiilor spaţiu suplimentar pentru folosirea politicilor fiscale în vremuri grele. Regulile, a explicat Lagarde, ar trebui făcute în aşa fel încât să încurajeze ţările să-şi construiască în vremuri bune rezerve-tampon, scrie Financial Times.
Probabilitatea unor stimulente bugetare (investiţii în infrastructură, reduceri de taxe) creşte clar, inclusiv în Germania, cea mai mare economie din UE, care este pe cale să intre în recesiune, dacă nu este deja. Însă guvernul german, aşa cum a obişnuit, va amâna o decizie de acţiune până când situaţia se va înrăutăţi şi mai mult, după cum a remarcat Bloomberg.
BCE a creat, prin coborârea dobânzilor şi a yieldurilor la minime istorice şi chiar adânc în teritoriul negativ, condiţii optime pentru guverne să se finanţeze foarte ieftin de pe pieţele internaţionale. Presiunile cresc pentru ca guvernele să acţioneze în sensul unui stimul economic coordonat şi pentru rebalansarea economiilor, acolo unde este cazul (Germania), spre cererea internă, notează Bloomberg. Supravegherea condiţiilor pentru un astfel de plan îi va reveni lui Lagarde. Ea a promis că va acţiona cu „agilitate“ pentru combaterea anemiei inflaţiei şi a spus că se justifică „o politică foarte acomodativă pentru o perioadă prelungită de timp“, sugerând astfel continuitatea politicilor lui Draghi în timpul mandatului ei. Poate de aceea italianul a stabilit cantitatea de obligaţiuni achiziţionate lunar de BCE la 20 de miliarde de euro, o sumă mică în comparaţie cu aşteptările pieţelor, dar care i-ar da moştenitorului său mai mult spaţiu de manevră.
Lagarde pare că va merge şi mai departe, sugerând posibilitatea aplicării de către BCE a unor noi măsuri neconvenţionale ca răspuns la înrăutăţirea climatului economic. Deşi a asigurat că stabilitatea preţurilor este „principalul reper al BCE“, ea a atins chestiunea discuţiilor din interiorul consiliului guvernator al instituţiei privind reevaluarea ţintei prioritare, adică atingerea unei inflaţii de sub, dar foarte aproape de 2%. Fosta şefă a FMI a explicat că ţinta de 2% poate fi atinsă nu doar de dedesubt, ci şi de deasupra. Acest obiectiv se dovedeşte foarte alunecos, cu tot arsenalul neconvenţional de politică monetară - achiziţii masive de obligaţiuni şi dobânzi la minime istorice - aruncat în luptă de BCE de la declanşarea crizei datoriilor suverane.
Consiliul guvernator al BCE a vehiculat ideea schimbării obiectivului de inflaţie la reuniunea din iulie, un semn al frustrării în creştere în legătură cu eşecul repetat al instituţiei în a atinge ţinta de creştere a preţurilor în zona euro. FT scrie că cel puţin un membru al consiliului a pus problema în discuţie, potrivit minutelor şedinţei. Unii dintre colegii lui Draghi cred că BCE ar trebui să examineze posibilitatea schimbării ţintei de inflaţie. Criticii spun că actualul obiectiv poate fi interpretat ca asimetric, sugerând că BCE nu vrea să depăşească nivelul de 2%.
Rezerva federala americană efectuează deja o revizuire cuprinzătoare a strategiei de politică monetară, a arsenalului său şi a comunicării, rezultatele urmând să fie anunţate la începutul anului viitor. Fed are ca ţintă pe lângă stabilitatea preţurilor şi o rată de angajare maximă a forţei de muncă.
Lagarde crede că nu doar BCE, ci şi celelalte bănci centrale din întreaga lume trebuie să-şi clarifice mandatele monetare în condiţiile în care lupta cu inflaţia slabă - lowflation, termen inventat de ea ñ a devenit o prioritate de la izbucnirea crizei financiare globale în 2008. De la criză, balanţa de active a BCE a crescut de la 12% din PIB-ul zonei euro la 40% din PIB - 4.700 de miliarde de euro.
