La un deceniu după criza financiară mondială, multe ţări sunt încă pe politici monetare de urgenţă, scrie The Guardian.
Băncile centrale încep să se frământe. În medie, recesiunile au lovit o dată pe deceniu de la mijlocul anilor ‘70, iar ultima criză a avut loc cu aproape un deceniu în urmă. Economistul Paul Krugman, câştigător al Premiului Nobel, crede că America va intra în recesiune până la sfârşitul anului viitor.
În Europa, cea mai mare economie, a Germaniei, încetineşte dramatic, ultimul semn de slăbiciune fiind erodarea încrederii companiilor până la cel mai scăzut nivel din 2014. Economia Franţei însă, a doua din Europa ca mărime, dă uşoare semne de revigorare, încrederea şefilor de companii înregistrând o uşoară creştere în februarie.
Datele privitoare la creşterea economiei americane pe T4 sunt aşteptate să indice faptul că cea mai mare economie a lumii a intrat pe tendinţa de încetinire care afectează Europa, China şi alte ţări de importanţă strategică. Fed-ul estimează că economia americană a încheiat 2018 cu o creştere solidă, dar în scădere, potrivit Reuters.
Dacă a doua jumătate a anului trecut a adus dovezi izolate că la nivel mondial creşterea şi-a atins vârful, datele din acest început de an sunt clare: toate marile economii ale lumii arată mai slăbite decât cu 12 luni în urmă.
Globalizarea a întărit tendinţa ca o economie să fie sincronizată cu toate celelalte, dar partea proastă a acestui model este că toată lumea suferă când vin vremurile grele.
În acest context, ce măsuri sunt luate? În SUA, Fed-ul a majorat dobânzile în decembrie, posibil pentru ultima dată în acest deceniu. În ianuarie, Fed-ul şi-a modificat însă total abordarea. Nu vor mai fi majorări similare în acest an, iar banca şi-ar putea menţine intact programul de stimulare adoptat după criză.
În Europa, şeful BCE Mario Draghi a adoptat un ton similar: ca om care a fost mai puţin optimist în vremurile bune, am mai puţine motive de a mă panica astăzi, a transmis acesta. Tonul a fost mai pesimist, dar Draghi nu s-a arătat pregătit să-şi schimbe abordarea.
Băncile centrale şi ministerele de finanţe speraseră că măsurile luate până acum vor fi suficiente pentru evitarea unei recesiuni pentru că acestea vor rămâne în curând fără opţiuni de politică convenţională.
Astăzi, dobânzile sunt fie încă zero sau apropiate de zero în cea mai mare parte a lumii dezvoltate; QE este supusă legii randamentelor în scădere; apetitul public pentru o nouă rundă de bailouturi este nonexistent; nivelurile datoriilor guvernamentale sunt mult mai ridicate decât cu un deceniu în urmă, iar naţionalismul economic este în creştere.
Băncile centrale şi ministerele de finanţe ar avea unele opţiuni în cazul unei noi crize. Vicky Redwood, consultant economic la Capital Economics, spune că dobânzile ar putea fi reduse sub zero, QE ar putea fi extinsă, iar guvernele ar putea avea deficite mai mari decât în prezent. O altă opţiune ar putea fi cea a „banilor din elicopter“.
Totuşi, „dacă criza ar fi una mai severă, credem că strategii ar ezita în a lua măsurile mai radicale care ar fi necesare, iar o reacţie de politică mai slabă ar creşte riscul unei crize prelungite“, avertizează Redwood.
