Plasamentele in aur sau alte titluri legate de metalul pretios vor continua sa aduca randamente bune in perioada urmatoare, considera analistii Erste Bank.
"Noi am profita de ocazia actuala de obtinere a unui profit general, pentru a cumpara imediat ce trendul descendent pe termen scurt se incheie. Consideram actuala consolidare drept o oportunitate solida de cumparare si estimam ca pretul aurului va creste din nou, pe termen mediu spre lung", considera Ronald-Peter St?ferle, analist al pietelor internationale de capital in cadrul Erste Bank.
In prezent, uncia de aur se tranzactioneaza pe pietele internationale la niveluri de circa 880 de dolari, dupa ce in martie atinsese un maxim istoric de 1.034 de dolari pentru o uncie.
Pragul de 1.000 USD pe uncie ar trebui in mod clar sa fie din nou depasit in 2008, iar nivelurile pozitive sezoniere ar trebui sa sustina in continuare preturile din trimestrul al treilea si al patrulea, arata un raport al analistilor Erste privind evolutia aurului.
"Consideram ca investitorii in aur se vor confrunta cu un profil oportunitati-riscuri extrem de atragator pentru 2008 si dupa aceea. Depasirea pragului de 1.200 dolari pentru o uncie este prima tinta, iar pe termen lung pretul ar putea foarte bine sa depaseasca nivelul record al tuturor timpurilor, ajustat cu inflatia, de 2.300 dolari pentru o uncie", mai spune Ronald-Peter St?ferle.
Fata de nivelurile de 620-630 de dolari pentru o uncie la care se tranzactiona la inceputul anului 2007, aurul marcheaza acum o scumpire cu circa 40%.
Pe plan local nu exista o piata functionala pentru tranzactionarea aurului. BNR a renuntat de mai multi ani sa mai cumpere aur de la populatie. Doar o singura banca din sistem - BCR- ofera in prezent un serviciu de cumparare de aur.
Actuala goana dupa aur se bazeaza pe mai multi factori, considera analistii austriecei. Unul dintre cei mai importanti dintre acestia este increderea tot mai scazuta in economia americana. Slabirea cronica a dolarului, criza creditelor, generata in Statele Unite ale Americii si motivele de ingrijorare referitoare la majorarea puternica a inflatiei si cresterea masei monetare au determinat investitorii sa se simta nesiguri si sa canalizeze miliarde din fondurile lor catre plasamente in metale pretioase.
"In plus, cresterea puternica inregistrata de cererea de bijuterii din India si Orientul Mijlociu, volumele in scadere vandute de bancile centrale si scaderea continua a productiei miniere - ca sa enumeram doar cateva aspecte - sunt factorii raspunzatori pentru optimismul de pe piata aurului", arata Ronald-Peter St?ferle.
Cererea anuala pentru aur se situeaza in jur de 3.600 tone, dar productia miniera anuala ajunge abia la aproape 2.450 tone (acesta fiind cel mai scazut volum inregistrat din 1996). Diferenta este compensata de vanzarile bancilor centrale si reciclare (asa-numitele "rebuturi din aur").
Bancile centrale au folosit pretul ridicat al aurului din a doua jumatate a lui 2007 ca sa isi vanda o parte din proprietati, dar oferta in crestere a fost inghitita de scaderea continua a productiilor miniere si oferta scazuta de aur reciclat. Cererea a fost mai puternica decat in anul anterior, ceea ce inseamna ca diferenta dintre cerere si oferta a crescut in 2007. In ceea ce priveste cererea, cererea speculativa a crescut puternic anul trecut.
"Desi cererea puternica de bijuterii si cererea industriala ar putea sa scada putin in 2008, bancile centrale din Rusia, China si tarile arabe vor dori sa isi diminueze dependenta de dolar. Chiar daca numai un procent scazut din (petro)dolari va fi investit in aur, va fi suficient pentru a determina un nou salt al preturilor. 2007 a fost si primul an in care persoanele particulare au detinut mai mult aur decat bancile centrale, per total. In ansamblu, ne asteptam ca pretul aurului sa continue sa creasca", afirma St?ferle.
Imaginea de ansamblu pozitiva nu se va schimba probabil foarte mult in restul anului 2008 si dupa aceea. In prezent, numai cresterile masive ale ratelor dobanzilor ar putea slabi pretul aurului pe termen lung. Dar in contrast cu situatia din 1980, este putin probabil sa se intample acest lucru. La sfarsitul anilor 1970, perioada de inflatie ridicata din SUA a putut fi remediata numai prin intermediul unor cresteri masive ale ratelor dobanzilor, decizie luata de presedintele de atunci al bancii centrale a SUA, Paul Volcker. Ratele dobanzilor nominale se situau la 20%, in timp ce ratele reale se situau la 8%. SUA era creditor net si avea o balanta comerciala excedentara in 1980, dar situatia s-a schimbat dramatic intre timp. Datoria privata si datoria publica au atins niveluri alarmante. Ca urmare, o crestere iminenta a ratei, sub actualul presedinte, pare putin probabila - un scenariu care ar trebui sa astearna o fundatie solida pentru viitoarele cresteri ale pretului aurului, concluzioneaza analistii Erste.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
