Aprecierea euro din ultimele luni este considerată de unii analişti un risc pentru revenirea economică a zonei euro. În presă şi pe pieţe se simt presiuni pentru intervenţii pentru stoparea ascensiunii. Însă există şi presiuni contrare.
Puţini se hazardează să facă prognoze pentru cursul de schimb euro/dolar, mai ales în vremurile actuale caracterizate de incertitudini ridicate. În primul trimestru al acestui an, euro era în cădere, iar în toamna anului trecut, când economiile zonei euro erau captive în spirala unei mari încetiniri sincronizate, iar Brexitul trezea teamă, se vorbea chiar de ajungerea la paritate cu dolarul.
Tot atunci, preşedintele SUA Donald Trump părea că invidiază slăbiciunea euro şi cerea Rezervei Federale americane să acţioneze pentru a deprecia dolarul. Dolarul slab face exporturile americane mai competitive, aşa cum euro slab îi ajută pe exportatorii europeni. Între timp a venit pandemia, iar SUA şi statele din zona euro au adoptat strategii de luptă diferite, inclusiv pe frontul politicii monetare. Euro s-a apreciat cu 12% de la minimele faţă de dolar de circa 1.08 dolari pe unitate atinse în mai.
O idee care pare să prevaleze în SUA este că dolarul va rămâne slab mai mult timp datorită unei schimbări de strategie în politica monetară a Fed. În Europa sunt voci care spun că euro nu este nici de departe prea sus faţă de dolar, mai ales când valoarea monedei europene este ponderată la comerţ. În zona euro, prima care ar trebui să fie îngrijorată de un euro prea puternic ar trebui să fie Banca Centrală Europeană deoarece aprecierea euro face mai greu de atins o ţintă de inflaţie pe care banca nu reuşeşte să o aducă sub control deja de câţiva ani. Însă în discursul său de după cea mai recentă şedinţă de politică monetară, preşedinta BCE Christine Lagarde a dat unora impresia că este doar „moderat îngrijorată“. Ea a spus că BCE urmăreşte cu atenţie ce se întâmplă cu cursul de schimb.
Unii din locotenenţii săi, cum ar fi economistul şef Philip Lane, au spus totuşi că acest curs „chiar contează“ pentru politica monetară a BCE. Lane pare, de asemenea, să fi trasat o limită pentru aprecierea euro: 1,20 de dolari pe unitate, prag atins în urmă cu câteva săptămâni şi de la care euro s-a retras în urma intervenţiei economistului. Pe de altă parte, un articol publicat de Financial Times arată că unii dintre oficialii BCE sunt îngrijoraţi de ascensiunea euro.
Însă, atrage atenţia Marc Chandler, strateg la Bannockburn Global Forex, cine de la BCE ar vorbi cu reporterii riscând un scandal dacă se află cine este? Cei care au câştigat sau sunt pe cale să câştige o luptă internă nu au niciun motiv. Adesea, astfel de surse sau informaţii vin din tabăra pierzătoare.
Nu se pune problema de moralitate, ci de interes. Isabel Schnabel, reprezentantul Germaniei în boardul executiv, a spus recent că „dacă există o depreciere a dolarului, acest lucru tinde să stimuleze comerţul global şi creşterea economiei globale“.
Articolul menţionează că „dacă“ euro continuă să se aprecieze, atunci acest lucru va avea efecte nedorite asupra exporturilor, preţurilor şi „ar intensifica presiunile pentru mai mult stimul“ din partea BCE. Acest ultim aspect, consideră Chandler, este adevărata teamă în tabăra adepţilor banilor forte. Într-un interviu separat, preşedintele băncii centrale a Germaniei Jens Weidmann a cerut retragerea măsurilor de urgenţă de îndată ce situaţia economiilor se ameliorează. Astfel, a spus el, aceste planuri au doar o durată limitată. El şi-a arătat adesea nemulţumirea faţă de programele de achiziţii de active ale BCE, care tind să devină nelimitate, şi ca timp şi ca dimensiuni. Weidmann este liderul „vulturilor“ din BCE, tabăra celor care fac presiuni contra relaxării politicii monetare. Însă în interiorul instituţiei par să domine „porumbeii“, iar preşedinta BCE este unul dintre aceştia. Chandler mai arată că euro este doar la mijlocul intervalului de variaţie din ultimii 20 de ani raportat la un coş valutar şi ponderat la comerţ.
De altfel, şi FT într-un articol separat scrie că aprecierea euro nu mai este aşa de evidentă dacă este raportată la un coş valutar. De asemenea, indicele Big Mac al The Economist spune că euro era subevaluat cu 14% în iulie. Iar potrivit unui indicator al OCDE bazat pe paritatea puterii de cumpărare, la 1,185 dolari pe unitate, euro este subevaluat cu aproape 20%. Euro s-a depreciat faţă de dolar în cinci ani din ultimii şase. Astfel, problema ar fi doar două luni de apreciere.
Factorul declanşator, spun cei mai mulţi analişti, este adoptarea de către Fed a unei ţinte de inflaţie medie. Aceasta înseamnă că cea mai puternică bancă centrală a lumii va tolera dobânzile mici mai mult timp pentru a stimula creşterea preţurilor. În aceste condiţii, moneda americană va fi predispusă la deprecieri. Strategii de la ING spun că un element de presiune negativă pentru dolar este intenţia Fed de a permite inflaţiei să depă?ească „moderat“ ţinta de 2%. Această schimbare de cadru înseamnă că banca centrală a SUA va insista pe dobânzi zero mai mult timp decât se credea iniţial. „Este uşor să pierzi socoteala capitolelor din războiul monetar global, dar orientarea Fed spre noi ţinte de inflaţie pare unul dinte ele“, se arată într-o analiză a ING. Dobânzi mici pentru mai mult timp înseamnă fluxuri de capital în investiţii denominate în dolari mai mici. Înainte ca pandemia de COVID-19 să lovească economia, Fed avea dobânzi semnificativ mai mari decât BCE sau Banca Japoniei, care orbecăie în teritoriul negativ. Morgan Stanley, una din marile bănci de pe Wall Street, crede că dolarul slab reprezintă un efect „subapreciat“ al schimbărilor de politică ale Fed şi că dolarul slab poate fi un instrument pentru întărirea inflaţiei. „Dolarul mai slab accelerează inflaţia doarece duce mai sus preţurile importurilor, în special pe cele de materii prime şi bunuri de consum.“ Tot analiştii de la ING spun că aprecierea euro este un lucru bun deoarece va forţa zona euro să acţioneze cu şi mai mult stimul. După cum spun unii analişti, noile prognoze de creştere economică ale BCE sugerează că tendinţa de apreciere reduce deja perspectivele de revenire din următorii doi ani.
Cât despre perspectivele pentru euro, Poundsterlinglive.com, un site de analiză a pieţei valutare, scrie că ascensiunea euro s-ar putea să se fi apropiat de final „ capitularea de toamnă - şi că nu poate fi exclus un curs de schimb de 1,15 dolari pentru un euro în condiţiile în care discuţiile privind Brexitul vor creşte incertitudinile politice din zona euro, iar BCE se va arăta îngrijorată. În schimb, BNP Paribas rămâne pesimistă în privinţa dolarului deoarece moneda americană este supraevaluată, iar concentrarea investitorilor pe activele americane face mare riscul unor vânzări masive dacă Wall Street-ul dezamăgeşte. Iar Goldman Sachs crede că euro poate depăşi pragul de 1,20 de dolari pe unitate fără ca BCE să facă vreun gest de furie. De altfel, după cum arată Bloomberg, nu ascensiunea euro este cea mai mare problemă a BCE şi cea mai mare ameninţare pentru revenirea zonei euro, ci o nouă explozie a pandemiei de COVID-19. Este adevărat şi faptul că aprecierea euro vine să erodeze exporturile când economiile sunt lovite de cele mai severe recesiuni de decenii. Dar la fel de adevărat este şi faptul că revenirea nu se bazează acum pe exporturi, ci pe stimuli interi, după cum au remarcat analiştii de la ING.
