„Avem o realitate: 3 milioane din populaţia dinamică, cu capacitate de muncă din România, este în afara ţării şi nu plăteşte niciun leu la sistemul social. (…) Închipuiţi-vă: dacă cei 3 milioane ar cotiza cu 10 euro pe lună la bugetul social al României, ar fi o contribuţie pe care am simţi-o”, spunea premierul Victor Ponta pe 29 ianuarie la o dezbatere a Fundaţiei Friedrich Ebert România.
Ceea ce era avansat public ca o ipoteză, o contribuţie obligatorie de 10 euro lunar pentru românii din afara ţării, avea deja corespondent în realitate în cazurile celor care, deşi nu mai iau salariile din România, au păstrat un cont bancar de economiii pentru care primesc dobândă sau au obţinut, în urma cuponiadei din anii ´90, sume infime, pe care nici nu le-au ridicat.
Acestora, statul le-a calculat deja, trimiţându-le pe adresele ultimului domiciliu în România, obligaţii de 105 euro pe an aferente lui 2012, adică de 8,82 de euro pe lună. Este cazul lui DanToader, stabilit în Franţa, care a detaliat pentru Gândul demersurile pe care le face de mai bine de o lună pentru a convinge ANAF că nu are motive să cheltuiască chiar şi 250 de euro pentru un venit de 2,5 euro din 2012 din moment ce nu beneficiază de sistemul de asigurări românesc. Este însă şi situaţia altor mii de români cu domiciliul în ţară, cei mai mulţi pensionari, care îşi pierd asigurarea gratuită dacă în urma cuponiadei le revin 2, 12 sau 30 de lei într-un an.
