Bancherii au redus cu o cincime numărul sucursalelor şi al angajaţilor în perioada de criză pentru a-şi reduce costurile, dar în continuare se pune întrebarea dacă ajustarea a fost suficientă.
Fiecare dintre cele peste 5.300 de sucursale bancare rămase după restructurarea din perioada de criză trebuie să deservească (la nivel teoretic) aproape 3.800 de români. Practic, numărul clienţilor deserviţi în medie de o sucursală este de aproximativ 2.000, având în vedere că doar jumătate din populaţie are un cont curent, un card sau un credit.
Diferenţele sunt însă foarte mari de la un judeţ la altul. De exemplu, bancherii au deschis peste 900 de sucursale şi agenţii în Bucureşti, fiecare deservind în medie un număr de 2.000 de locuitori. La polul opus, în Giurgiu, Botoşani, Vaslui, Galaţi, Călăraşi şi Dâmboviţa fiecare unitate bancară existentă acoperă în medie peste 6.000 de locuitori.
Nu este de mirare că bancherii şi-au concentrat activitatea în Bucureşti în condiţiile în care aici se realizează 30% din Produsul Intern Brut (PIB). Creditele acordate de bănci clienţilor din Capitală însumează
83 miliarde de lei (40% din total), în timp ce depozitele atrase depăşesc 100 miliarde de lei, adică 45% din total.
Au mai atras atenţia bancherilor judeţe precum Timiş, Cluj sau Constanţa, care beneficiază de prezenţa unor oraşe mari şi unde există peste 200 de sucursale bancare. Aproape 200 de sucursale sunt şi în Braşov, Iaşi şi Prahova. Niciun judeţ nu egalează însă Capitala în ceea ce priveşte raportul locuitori/unitate bancară. Cel mai aproape se află Cluj (2.800 de locuitor la fiecare sucursală) şi Sibiu şi Timiş, cu câte 3.000 locuitori/sucursală. Un număr de 26 de judeţe au peste 4.000 locuitori/sucursală.
La nivel agregat, băncile mai au circa 5.300 de sucursale şi agenţii după ce în ultimii şase ani din sistem au dispărut peste 1.000 de unităţi. Bancherii au fost reticenţi la începutul crizei şi au evitat să-şi restructureze operaţiunile prin tăieri de sucursale şi reducerea personalului. Ei sperau că economia îşi va reveni rapid din recesiune şi nu doreau să fie prinşi pe picior greşit, respectiv cu o reţea subdimensionată, de noul boom al creditării.
După ce a devenit clar că perioada de exuberanţă dintre 2005 şi 2008, când creditarea creştea cu două cifre, nu se va întoarce, băncile au început să accelereze ritmul restructurării. Astfel, dacă între 2008 şi 2011 au dispărut circa 500 de sucursale, în 2012, 2013 şi în primele nouă luni de anul trecut au fost închise peste 700 de unităţi.
Doar în primele nouă luni de anul trecut băncile au închis circa 150 de unităţi şi au şi au dat afară 630 de oameni. Cea mai mare restructurare bancară a avut loc în 2012, când s-au închis 300 de sucursale. Infrastructura sistemului bancar atinsese un nivel record în 2008, când aproape 72.000 de salariaţi lucrau în 6.550 de sucursale. După şase ani de la începutul crizei financiare o cincime din posturi şi din unităţi au dispărut. Aceasta înseamnă că aproape 14.000 de persoane au plecat din sistem şi peste 1.200 de unităţi au fost închise.
Băncile nu au reuşit să digere impactul declinului economic, fiind mai mult pe pierdere decât pe profit, în condiţiile în care unu din cinci credite a ajuns să fie neperformant. Provizioanele de risc au şters complet profiturile operaţionale ale multor bănci. Criza din sectorul bancar nu a rămas fără urmări nici la nivel de top management, doar patru dintre cele mai mari zece bănci locale trecând prin anii de criză cu acelaşi director executiv, în timp ce restul au schimbat doi, trei şefi sau chiar cinci şefi în această perioadă.
Bancherii nu au scăpat nicio ocazie să amintească de eforturile realizate pentru scăderea costurilor, dar în ce măsură sistemul bancar s-a ajustat suficient (pe măsura scăderii businessului) rămâne o temă încă dezbătută. Chiar oficiali din BNR au susţinut de mai multe ori în ultimii ani că restructurarea băncilor nu a fost suficient de intensă, banca centrală fiind nevoită chiar să solicite anumitor bănci închiderea acelor unităţi care le aduceau pierderi.
