În loc să creştem salariul minim, nu mai bine dăm un bonus echivalent cu creşterea dacă se ating parametrii de performanţă?

Nu incape nici o indoiala ca cresterea salariului minim din Romania in cu 15% nu are nici o baza economica, iar conceptul ca munca este prost platita in Romania fata de UE, este la fel, o argumentatie anti-economica, impotriva careia trebuiau sa se ridice toti expertii.

Deschidem “manualul de economie pentru incepatori”. De exemplu luam datele din arhicunoscutul tabel Eurostat si verificam corelatia dintre salariul minim din Romania de 1.050 Ron si productivitatea muncii, care este de 6 ori mai mica decat in UE. Daca mergem pe o corelatie simpla, matematica, media salariului nimim in UE nu este de sase ori mai mare decat 1.050 Ron, iar in tarile puternic industrializate nici vorba sa fie de 9 – 10 ori mai mare decat 1.050 Ron. Deci, cu atat mai putin in cazul a 1.200 Ron. De fapt, din nou pentru amatorii de statistici, tot Eurostat-ul arata ca si in tari bine industrializate ponderea lucratorilor salarizati cu pana la 105% din salariul minim este mai mare decat in Romania, indiferent de domeniul public sau privat de munca. Si nu in ultimul rand, daca ne uitam la paritatea puterii de cumparare (ajustate), tot Eurostat-ul arata ca Romania nu sta mai rau decat alte circa 15-20 de tari din UE si non-UE din regiune.

Nu exista nici o sansa ca in urmatorii 5 ani productivitatea muncii sa se dubleze in Romania, (ajungandu-se de exemplu la nivelul Tarilor Baltice – unde salariul minim nu este echivalentul a 2.400 Ron, ci mult mai mic), daca ne luam dupa evolutia medie ponderata statistica din UE in perioada 2008-2013 – decat eventual daca se muta aici toti colosii industriali din industria auto si IT, ca tot sunt 2 domenii de performanta in Romania. Dar nu ne ducem in utopic, ramanem la scenarii realiste.

Este un truism faptul ca in Romania nu poti trai cu 1.200 Ron salariul brut lunar, cu atat mai putin cu 1.050 Ron (desi, asa cum s-a aratat mai sus, suntem in aceeasi situatie cu alte 15-20 de tari). Si asta chiar daca datele economiei releva ca a crescut consumul dupa scaderea TVA-ului la alimente (principalul motor al cresterii economice din 2015) iar asteptatele facilitati fiscale din 2016 vor corela si mai bine puterea de cumparare a salariilor cu pretul de consum (apropos, de deflatie nu spune nimeni nimic in continuare, nu?). Dar este la fel de adevarat ca marea majoritate a celor care sunt remunerati cu salariul minim vin din companii din zona industriala care inregistreaza pierderi sau profituri marginale, vadit slab administrate si lipsite de competitivitate. Asa ca, oricat de urat suna spus, si fara sa fie din vina lor, sunt platiti sa stea, neavand nici un criteriu sau standard de performanta. Sau, in cazurile in care lucreaza in privat, beneficiarii salariului minim primesc suplimentar sume de bani nefiscalizate sabotand insasi conceptul salariului minim.

Ii las la acest punct pe alti specalisti sa continue dezbaterea privind corelarea drepturilor salariale cu productivitatea muncii (amintind doar ca este un termen propriu intreprinderilor, adica legat de binomul dezindustrializare – reindustrializare) remarcand in fapt ca din punct de vedere pur economic Guvernul nu are 3 optiuni ci doar una singura cu privire la salariul minim, si anume NU in 2016. Alte optiuni sunt electorale, si merita notat totusi cu admiratie ca pomana electorala a trecut la un nou nivel.

Si desigur, exista si varianta din titlu. In cazul in care angajatorii isi ating indicatorii de performanta (trimestrial, semestrial, anual – cum se crede de cuviinta), beneficiarii salariului minim sa primeasca echivalentul cresterii sub forma de bonus (450 Ron, 900 Ron, 1.800 Ron, in exemplul de adineaori). Si nu va fi nici o problema ca angajatorul sa plateasca taxele aferente bonsului, pentru ca nu-i asa, indicatorii au fost atinsi.