Gradul mare de expunere al României faţă de finanţarea externă devine o vulnerabilitate în vremuri tensionate, având în vedere atât contextul internaţional, creşterea tensiunilor geopolitice, conflictele armate, cât şi intensificarea protecţionismului şi a naţionalismului economic.
Îngrijorarea s-a accentuat în România după anunţarea rezultatelor din primul tur al alegerilor prezidenţiale, dar şi după anunţarea rezultatelor alegerilor parlamentare, suveraniştii câştigând teren. Iar termeni ca „suveranism” şi „naţionalism”, inclusiv în sfera financiară şi economică, sunt tot mai vehiculaţi şi pe piaţa locală. În acest context, apar tot mai multe semne de întrebare legate inclusiv de cât de plauzibil ar fi un scenariu de suveranitate bancară, financiară şi economică a României.
Sectorul bancar are o suveranitate, depozitele bancare depăşind cu 40 mld. euro (200 mld. lei) creditele, dar sectorul public nu.
Principala preocupare este refinanţarea datoriei publice, de peste 50% din PIB, şi finanţarea deficitului bugetar, care poate ajunge la 8% din PIB în acest an Cine finanţează statul? Băncile, fondurile de pensii, alţi investitori rezidenţi, inclusiv populaţia, precum şi investitorii străini. Într-un fel sectorul privat strânge cureaua, nu se întinde mai mult decât are posibilitatea, dar el compensează „lăbărţarea” sectorului public în planul îndatorării.
