♦ Producţia industrială a scăzut în februarie cu 1,8%, an/an. Cele care suferă sunt, în principal, micile companii, nu cele puternice.
Pe comparaţia anuală, declinul de 1,8% al producţiei industriale a fost determinat de scăderile din industria prelucrătoare (minus 2,8%) şi industria extractivă (minus 3,5%).
Producţia şi furnizarea de energie au crescut cu 4,5%, fiind singurul sector major pe plus. Criza din piaţa mondială a energiei a ajutat această industrie.
La nivelul primelor două luni din an, industria a rămas pe contracţie: producţia industrială a scăzut cu 2,6% din cauza declinului industriei prelucrătoare (minus 4,4%) şi al celei extractive (minus 2,7%). Sectorul producţiei şi furnizării de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat a avut însă o evoluţie pozitivă, cu un avans de 7,6%.
Industria cade de câţiva ani consecutiv. De la 24% pondere în economie acum zece ani, a ajuns la sub 17% anul trecut, iar în ritmul din primele două luni va ajunge la sub 15% la final de an. Ar fi o pondere aflată în media UE, dar ambiţia Uniunii este reindustrializarea, nu restrângerea industriei. Planul UE este ca industria să însemne 20% din PIB până în 2035.
La nivelul marilor companii din România, căderea nu se observă. Cifra de afaceri a principalelor zece companii din România a crescut cu peste 50% din anii pandemiei până în 2024 (ultimele date disponibile la Registrul Comerţului), chiar dacă un colos ca Liberty Galaţi, de pildă, a ieşit din scenă sau altele au ieşit din top zece.
Cum se face ca industria, pe ansamblu, să scadă în statistici, dar cifra de afaceri să crească? Inflaţia cosmetizează o parte din registrul contabil. Asta nu înseamnă că cineva este fericit, spune Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). Cifra de afaceri a marilor companii creşte, statistic, pentru că ele au puterea de negociere. Clasic, creşterile de preţuri – inflaţia generală a ajuns în martie la 10%, iar inflaţia industrială a fost de 3% în februarie – sunt transferate cumpărătorului.
“Marile companii au puterea de a negocia, nu şi cele mici”, spune Pogonaru. Ce se întâmplă atunci? Atunci companiile care nu au puterea de negociere trebuie să umble la marja de profit. În România profitul (după EBIDA) este între cinci şi zece la sută. Companiile profitabile (cele listate, de pildă) pot împinge această marjă şi până la 15%. Problema este a micilor companii, care au mai puţină forţă de a transfera costurile de producţie către consumatorul final, întăreşte Pogonaru.
Urmează atunci închideri de fabrici? Disponibilizări de personal?
Nu chiar, spune Pogonaru. Încă există o rezilienţă a pieţei. Câştigi mai puţin, dar rămâi în picioare, cât poţi.
Scăderea industriei nu are cum să fie însă un lucru bun. Companiile din energie câştigă de pe urma situaţiei de faţă. Dar în top zece companii din România după cifra de afaceri, doar una este în domeniul energiei. Nouă din zece sunt din industria auto (opt din zece în 2020, nouă din zece în 2024, ultimele date disponibile).
Industria angajeză 1,3 milioane de oameni, adică 20% din întreaga forţă de muncă din România. Aşa că orice scădere a ei influenţează întreaga economie. Chiar dacă participarea la PIB este mai scăzută, în ultimii ani, contribuţia industriei la creşterea economică este fundamentală şi se vede în creşterea economică. Când, într-un an bun, PIB-ul a crescut, contribuţia industriei a fost mare. În 2018, de pildă, un an bun, industria a contribuit cu 1% la creşterea economică de 4,5%. În anii mai slabi – 2023 sau 2024 -, contribuţia industriei a fost zero sau chiar cu minus.
Dacă priveşti economia în ansamblu, trebuie să vezi şi afacerile mici, nu doar pe cele mari. Scăderile înregistrate de statistici acolo se văd. Marile companii, de bine, de rău, o scot la capăt şi în vremurile tulburi. Nu şi companiile mici, nu întotdeauna, spune Florin Pogonaru.
