♦ Rata anuală a inflaţiei în România a coborât în iulie, la 8,2%, de la 10,4% în iunie ♦ Scăderea este semnificativă, dar sub cea anticipată de economişti, care aşteptau o inflaţie de sub 8% ♦ Prin urmare, prognozele pentru inflaţia pentru finalul acestui an au început să crească, iar stagflaţia se prelungeşte ♦ Imediat după anunţul INS privind inflaţia la iulie, ING Bank şi-a revizuit în sus prognoza privind inflaţia din România la finalul acestui an, de la 6% la 6,5% ♦ Datele furnizate de Statistică indică, totuşi, că vârful inflaţiei, în acest impas economic autoprovocat, a fost depăşit şi revenirea începe.
„Efectul de bază” favorabil (determinat acum de eliminarea schemei de compensare şi plafonare a preţurilor la energia electrică, de 1 iulie 2025) a împins în jos rata anuală a inflaţiei cu peste două puncte procentuale, dar nu la nivelul la care sperau economiştii. Efectul de bază pe inflaţie se va accentua în august curent, când preţurile nu vor mai înregistra saltul din august 2025 provocat de majorarea TVA.
Inflaţia a scăzut semnificativ, dar nu la nivelul aşteptat. Analiştii Erste Bank (proprietarul BCR) anticipau o scădere a inflaţiei, în iulie, la 7,8%, scădere urmată de încă o reducere de două puncte procentuale, în august.
Inflaţia raportată de INS a fost de 8,2%.
„La 8,2%, inflaţia IPC din România s-a temperat mai puţin decât am anticipat în iulie, preţurile ridicate la energie şi inflaţia persistentă din sectorul serviciilor continuând să frâneze procesul de dezinflaţie. Revizuim, în consecinţă, prognoza de inflaţie pentru finalul anului, de la 6% la 6,5%”, arată ING Bank, într- analiză semnată de economistul-şef al băncii, Valentin Tătaru. ING Bank se aşteaptă la o inflaţie de 6,5% în august, urmată de câteva luni de stagnare.
Cu două zile înainte de anunţul INS, Banca Naţională a României (BNR) decisese menţinerea ratei dobânzii de politică monetară la 6,5% pe an, semn al prudenţei legate de nivelul evoluţiei preţurilor de consum.
Inerţia inflaţiei a fost determinată, în iulie, de componenta „produse nealimentare” (preţuri în creştere cu 7,9%) şi de servicii (preţuri mai mari cu 13,7%). Alimentele s-au scumpit cu 5%.
Dezinflaţia va fi un proces de durată, anticipează BNR. Iar riscurile sunt legate de evoluţia viitoare a preţurilor energiei electrice şi ale alimentelor. În primăvară, a fost povestea legată de costul carburanţilor şi al fertilizatorilor şi este posibil ca acest lucru să se vadă în preţurile recoltei de toamnă. Traiectoria cotaţiei ţiţeiului rămâne imprevizibilă, cu implicaţii asupra cotaţiilor altor materii prime şi asupra preţurilor internaţionale ale unor bunuri.
Influenţa pe economie
Sunt de luat în seamă ipotezele ca economia să repornească odată cu reducerea inflaţiei, dar o inflaţie mai mică nu cântăreşte, singură, mare lucru. Deocamdată BNR menţine dobânda-cheie, iar economiştii cred că o eventuală reducere a dobânzii se poate produce, cel mai devreme, pe undeva prin primăvara viitoare. Aşa că băncile comerciale vor menţine şi ele dobânzile sus, iar o creştere economică având la bază credite atractive nu este aşteptată curând.
Unii economişti aşteaptă măsuri de la guvern – cum ar fi o relaxare fiscală, măcar ţintită, cară să impulsioneze creşterea. Alţii, dimpotrivă, se tem de această posibilă relaxare, care ar putea, cred ei, să pună în gardă agenţiile de evaluare financiară şi investitorii, cu privire la seriozitatea ţării de a păstra traiectoria consolidării fiscale, care face posibil un deficit de sub 6% din PIB, în acest an.
Dar măsurile de consolidare fiscală, inevitabile, potrivit majorităţii economiştilor români, au accentuat starea de epuizare a economiei. Iar aceste măsuri îşi conservă efectele şi în lunile ce vin, având drept consecinţă frânarea relensării economice, chiar la o inflaţie mai mică.
Indiferent ce va decide viitorul guvern (actualul guvern nu poate lua măsuri fiscal pentru că, demis fiind, are atribuţii reduse), asupra unui lucru nu-şi poate extinde autoritate: nu poate controla preţurile cum îl taie capul (măsuri de limitare punctuală a adausului comercial sau acciza dinamică, sunt paliative). Iar pentru preţurile internaţionale nu are niciun control. Iar BNR nu mişcă un deget, deocamdată, pentru că inflaţia rămâne încă foarte mare.
Totuşi, datele furnizate ieri de INS confirmă că România a depăşit vârful inflaţiei înregistrat în această criză autoprovocată. Esenţial este ca, dacă nu ia măsuri de relaxare fiscală, să nu ia nici măsuri cu semn invers – de pildă să crească taxele pe proprietate, o măsură vehiculată în mediul politic – pentru a compensa majorările salariale care vor apărea odată cu noua legea a salarizării.
