După ani de relaxare monetară şi sute de miliarde de dolari cheltuiţi pe active ca obligaţiuni de stat şi acţiuni, cele mai importante bănci centrale ale lumii încă nu reuşesc să ţină inflaţia sub control.
De aceea, pe măsură ce marile bănci centrale reiau achiziţiile de active, se încinge dezbaterea cu privire la eficacitatea relaxării monetare (quantitative easing, QE). Un motiv: strategii băncilor centrale nu au reuşit să închidă decalajele mari dintre inflaţia medie şi ţintele lor. Banca Centrală Europeană este la doar câteva zile de reînnoirea programului său de achiziţii de obligaţiuni - şi de data aceasta fără nicio limită în timp. Rezerva Federală a SUA a revenit la un program al achiziţiilor de titluri de trezorerie pentru a preveni repetarea epuizării lichidităţii din septembrie pe piaţa repo. Investitorii cântăresc posibilitatea ca Australia să adopte şi ea relaxarea cantitativă. Dobânda de politică monetară a băncii centrale australiene este la 0,75% după trei reduceri în ultimele luni, ceea ce lasă prea puţin loc pentru noi tăieri. Banca de Rezervă a Australiei a recunoscut că măsurile neconvenţionale „ar trebui puse pe masă“ pentru cazul în care economia va încasa un şoc cu adevărat puternic. Cu toate acestea, o asemănare între banca centrală a Australiei şi colegele sale de QE este persistenţa ratărilor privind ţinta de inflaţie. Inflaţia medie australiană din ultimul deceniu este de 2%, sub obiectivul de 2,5%.
Amploarea decalajelor dintre inflaţie şi ţinta de inflaţie în întreaga lume este proporţională cu dimensiunea extinderii bilanţurilor băncilor centrale. Elveţia are cel mai mare decalaj de inflaţie din ultimul deceniu, de 2 puncte procentuale. Nici Japonia nu se descurcă mai bine. Ambele bănci centrale au acum active care depăşesc PIB-ul naţional, cu mult peste alte bănci centrale majore. Decalajul de inflaţie din zona euro este mai mic, de 0,7 puncte procentuale, iar extinderea bilanţului este mai moderată.
Bilanţul BCE este echivalent cu 40% din Produsul Intern Brut al blocului euro, o proporţie care s-a dublat de la lansarea ajustării cantitative în 2015. Christine Lagarde, noul preşedinte al BCE, va trebui să navigheze prin acest nou peisaj în timp ce încearcă să găsească consens într-un consiliu de politică monetară divizat. Cu inflaţia din zona euro decelerând aproape de un nivel minim pe trei ani, analiştii se aşteaptă ca achiziţiile de obligaţiuni să continue încă c‚ţiva ani.
