♦ În România circa 20-21% dintre companiile active deţin o asigurare pentru bunuri şi proprietăţi sau un alt tip de asigurare pentru acoperirea prejudiciilor pe care le pot cauza terţelor persoane, deşi anul trecut, companiile membre UNSAR au achitat mediului antreprenorial 1 mil. lei în fiecare zi ♦ Dintre companiile care au o formă de asigurare, doar 6% dintre cele care deţin o asigurare de bunuri şi proprietăţi aveau inclusă şi clauza de business interruption, deşi despăgubirile achitate anul trecut în baza acestei clauze au depăşit 21 mil. lei, în creştere cu 33%.
Într-un context caracterizat de o presiune a riscurilor tot mai frecvente, de la dezastre naturale la incertitudini geopolitice, tot mai multe state încep să regândească relaţia dintre antreprenoriat şi protecţia prin asigurare. Italia a făcut deja pasul decisiv, adoptând o lege care obligă toate companiile, indiferent de mărime, să deţină o poliţă de asigurare. În Grecia, autorităţile discută serios despre implementarea unor pârghii fiscale şi legislative care să încurajeze mediul de afaceri să adopte acelaşi comportament preventiv.
Pe acest fundal european al schimbărilor, România rămâne într-o zonă gri, fără o strategie clară, fără politici publice care să stimuleze protejarea companiilor sau un cadru care să cultive cultura riscului. În lipsa unor măsuri concrete, responsabilitatea cade exclusiv pe umerii antreprenorilor, care de multe ori subestimează impactul unor evenimente neprevăzute, iar întrebarea cheie este câte afaceri româneşti sunt cu adevărat pregătite să reziste unui şoc?
