Dobânzile au început să scadă la noi în ţară de ceva vreme, adică de mai bine de un an, în sensul în care vedem un exces foarte mare de lichiditate care a adus practic dobânzile din zona de peste 8% undeva în momentul de faţă uşor peste 5%, a spus Ionuţ Lianu, CFA, Ofiţer Şef Management Active şi pasive, CEC Bank, în cadrul Conferinţei ZF Investiţi în România, organizată de Ziarul Financiar în parteneriat cu CEC Bank, la Constanţa.
“S-a putut vedea şi în ceea ce priveşte depozitele şi în ceea ce priveşte indicii, în special ROBOR-ul, o scădere semnificativă care s-a întâmplat deja cu multe luni înainte ca BNR să înceapă efectiv scăderea dobânzii de politică monetară. Între timp a început şi scăderea de dobândă de politică monetară, noi ne aşteptăm să mai continue”, a mai adăugat Ionuţ Lianu.
Ce a mai spus Ionuţ Lianu, CFA, Ofiţer Şef Management Active şi Pasive, CEC Bank:
♦ Scenariul de bază pe care îl avem noi este să mai vedem încă o scădere, cel puţin de 0,25 puncte procentuale. Dar de aici încolo totul depinde în primul rând de evoluţia inflaţiei, care noi ne aşteptăm să ajungă pe sfârşitul de an şi începutul anului viitor undeva în zona de 4%. Probabil vor mai fi fluctuaţii anul viitor, dar uitându-ne la evoluţia inflaţiei din salarii, servicii, aceste preţuri care nu sunt aşa volatile cum este preţul petrolului, de exemplu, aici lucrurile arată destul de stabil şi stabil la un nivel mai ridicat decât în perioada de înaintea războiului, deci înainte de 2022. Prin urmare, ne aşteptăm ca dobânzile să rămână încă la un nivel destul de ridicat, adică în zona 4% - 5% în anii următori, adică în 1-2 ani.
♦ Băncile centrale se uită în primul rând la stabilitatea preţurilor, dar depinde foarte mult cum merge şi economia, pentru că o economie în scădere, adică un PIB în scădere, aşa cum se prefigurează în Uniunea Europeană în momentul de faţă, evident că va amplifica efortul Băncii Centrale Europene de a reduce dobânzile. Au început deja cu reducerile, a început şi Fed în Statele Unite. Peste tot ceea ce vedem este o tendinţă de decelerare a produsului intern brut, deci a activităţii economice şi atunci evident că şi dobânzile merg în jos, odată cu inflaţia.
♦ Din punctul nostru de vedere, anul acesta am văzut-o o contribuţie bună la PIB din partea consumului şi din partea infrastructurii, în special din proiectele de infrastructură mare, care sunt finanţate şi din programe europene. Deci aici sunt intrări mari de de capital care au amplificat elanul acestui segment din produsul intern brut. Pe de altă parte, industria suferă şi aici ne uităm în special la legătura cu Germania.
♦ Noi ne aşteptăm ca în anul viitor economia României să mai crească, dar nu la potenţial, adică procentele probabil vor fi mai mici decât ce am văzut în ultimii doi - trei ani. Şi aici, în cazul nostru special, va mai contribui şi faptul că de la nivelele actuale ale deficitului bugetar noi trebuie să reducem, adică impulsul fiscal, contribuţia politicii fiscale la creştere economică nu va mai putea fi una pozitivă, aşa cum a fost în anii de până acum.
♦ Aici cheltuielile bugetare au un efect de multiplicare mai mare sau mai mic, adică inclusiv salariile în sectorul bugetar au un efect de antrenare în PIB, dar mai ales investiţiile au un efect mai mare. Însă atunci când vorbim de reducerea deficitului bugetar, indiferent dacă ajustăm partea de venituri sau partea de cheltuieli, până la urmă reducerea deficitului în sine înseamnă o contribuţie, un impuls negativ în produsul intern brut. Deci din acest motiv politica fiscală nu va mai putea fi una expansivă, pentru că noi suntem deja în procedură de deficit excesiv şi în anii următori va trebui să avem un program de reducere a deficitului bugetar, deci asta va acţiona mai degrabă ca o frână pentru creşterea economică în anii următori.
♦ Pe de altă parte, vedem rezilienţă destul de bună în consum, vedem un impact în continuare pozitiv şi semnificativ din proiectele de infrastructură mare, deci, per ansamblu, cred că vom avea în continuare creştere economică şi rămâne de văzut pe partea de investiţii şi pe partea de industrie în ce măsură vor apărea noutăţi, mai ales dinspre zona euro şi Uniuniunea Europeană, pentru că se discută diverse alternative.
♦ Fostul guvernator al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a propus chiar un pachet destul de semnificativ de investiţii pe care Uniunea Europeană ar urma să le facă pentru a redeveni competitivă pe anumite sau pentru a-şi asigura, măcar în anumite zone strategice, producţia autohtonă. Rămâne de văzut ce se întâmplă aici. De aici ar putea să vină un impuls major în anii următori mari în zona euro, adică probabil aceste programe de investiţii ar fi finanţate din datorii. Practic, un astfel de program ar însemna şi un impuls inflaţionist, adică de creştere economică la pachet cu inflaţie şi, deci, dobânzi care vor rămâne mari.
♦ Atâta timp cât inflaţia va rămâne la la un nivel semnificativ, probabil că cursul de schimb va avea o traiectorie relativ stabilă, chiar dacă vom vedea o depreciere în anul următori ea va fi una relativ mică. Noi aici ne uităm foarte mult la diferenţialul de dobândă şi de inflaţie între economii, adică între România şi zona euro poate să fie un procent, pot să fie două procente, adică sunt evoluţii care, din punctul nostru de vedere, sunt relativ mici, pentru că este nevoie în continuare decurs ca ancoră anti-inflaţionistă.
♦ Cred că din punct de vedere macroeconomic, cel mai important va fi modul în care se va începe această ajustare, respectiv reducerea deficitului bugetar. Asta ca factori interni, iar ca factori externi cred că cel mai important lucru este ce se va întâmpla în Uniunea Europeană şi cu precădere în Germania, în primul rând cu industriile cheie, precum industria auto. Aici ne uităm foarte atent. În rest, evident, ne uităm şi la factori generali, precum mişcările de capital.
♦ Vom avea probabil şi anul următor intrări care vor fi de aşa natură încât vor putea susţine deficitul balanţei comerciale, pentru că practic deficitul balanţei comerciale pe care îl vedem este susţinut în primul rând de intrări de capital şi în special fonduri europene. Atâta timp cât acest trend continuă, deficitul este finanţabil. Ce va fi începând cu 2026-2027 şi cum vom susţine la momentul respectiv proiecte de investiţii şi de infrastructură, aici este un alt capitol, aici depinde foarte mult ce o să se întâmple şi în Europa, nu numai noi în relaţie cu Europa, dar şi Europa ca strategie pentru anii următori.
