Pentru noi, cursul de schimb a reprezentat ani la rând o ancoră antiinflaţionistă. A existat o corecţie, iar dacă ne uităm la deficitul comercial, aceasta era aşteptată cel puţin de către exportatori şi transportatori, a spus Ionuţ Lianu, CFA, Ofiţer Şef Management Active şi Pasive, CEC Bank, în cadrul ZF Bankers Summit 2026, ziua 2.
„Pentru noi, cursul de schimb a reprezentat ani la rând o ancoră antiinflaţionistă. A existat o corecţie, iar dacă ne uităm la deficitul comercial, aceasta era aşteptată cel puţin de către exportatori şi transportatori. Totuşi, cursul a rămas în permanenţă un factor important de stabilitate pentru inflaţie, în special în perioadele în care presiunile inflaţioniste puteau accelera. Acum vedem o încetinire semnificativă a activităţii economice, iar mişcarea cursului din ultimele săptămâni şi luni nu are acelaşi potenţial de a se transforma în inflaţie. Din acest punct de vedere, este probabil mai bine că această ajustare s-a produs acum şi nu în urmă cu doi ani, de exemplu”, a spus Ionuţ Lianu.
Ce a mai spus Ionuţ Lianu, CFA, Ofiţer Şef Management Active şi Pasive, CEC Bank:
În primul rând, trebuie spus că România are o tradiţie în ceea ce priveşte instabilitatea politică. Această decuplare de pe piaţa titlurilor de stat este oarecum în linie cu episoadele din trecut. Atât timp cât nu vorbim despre o instabilitate majoră, precum un scenariu de alegeri anticipate, lucrurile par relativ stabile, iar investitorii se uită la piaţă dintr-o perspectivă mai degrabă oportunistă.
Am văzut, de exemplu, cazul Ungariei. Recent au avut loc alegeri, iar acolo lucrurile par să se îndrepte într-o direcţie bună, inclusiv prin deblocarea fondurilor europene. Noi şi ei eram în regiune printre ţările cu cele mai ridicate costuri de finanţare, însă acum am rămas doar noi în această situaţie. Vedem în continuare interes din partea investitorilor străini, nu la acelaşi nivel ca înainte, dar el există. A fost o perioadă de aproximativ două săptămâni de incertitudine după căderea guvernului şi am văzut licitaţii respinse de către Ministerul Finanţelor, însă ulterior lucrurile au revenit la normal şi observăm fluxuri atât interne, cât şi externe.
Nivelurile dobânzilor şi randamentele titlurilor de stat au reflectat mai degrabă o lipsă de lichiditate decât o repoziţionare a investitorilor. Totuşi, observăm că, pe lângă analiza relativă pe care investitorii o fac atunci când se uită la România, există şi o preocupare legată de inflaţie, deoarece aceasta este principalul factor atunci când vorbim despre dobânzi şi chiar despre cursul de schimb.
Deşi inflaţia se află la un nivel ridicat, şansele ca aceasta să se propage în economie sunt relativ reduse. Trebuie să analizăm situaţia în corelaţie cu ritmul de creştere economică. Inflaţia este mare în prezent, însă, de la aceste niveluri, probabilitatea unei accelerări suplimentare este destul de redusă. Comparativ cu perioada din 2022, atunci existau mult mai multe riscuri ca inflaţia să se autoalimenteze odată ce începea să crească.
Investitorii sunt în continuare relativ în expectativă. Ministerul Finanţelor a reuşit să se finanţeze foarte bine în ultimele săptămâni, iar pieţele traversează o perioadă de calm relativ. Lichiditatea interbancară rămâne foarte bună, iar din ceea ce observăm, BNR nu are o politică monetară restrictivă. Acest lucru contribuie la ancorarea randamentelor şi a dobânzilor în zona în care se aflau şi în urmă cu câteva luni.
Noi credem în continuare că, deşi va exista volatilitate, deprecierea leului se va situa, aşa cum s-a întâmplat şi în trecut, în interiorul diferenţialului de dobândă, respectiv în jurul a 3-4% anual. Cei care au ales să economisească sau să investească în titluri de stat au avut de câştigat în ultimii 5-10 ani. Cu excepţia unui scenariu dificil de anticipat, nu vedem motive pentru ieşirea din acest model care a funcţionat în ultimii ani.
În ceea ce priveşte cursul de schimb, ne aşteptăm la un calm relativ până la sfârşitul anului, în jurul nivelurilor actuale. Din perspectiva dobânzilor de politică monetară, nu vedem potenţial de reducere pe termen scurt, însă randamentele titlurilor de stat ar putea scădea în funcţie de evoluţia inflaţiei şi a deficitului fiscal.
Vedem în zona euro o tendinţă de creştere a randamentelor, iar pe termen mediu şi lung există mai mulţi factori care pot pune presiune în sus asupra dobânzilor. Prin urmare, ceea ce se va întâmpla în România va reflecta într-o anumită măsură şi evoluţiile din pieţele internaţionale. Dacă în trecut potenţialul de reducere a dobânzilor era mai mare, acum acest spaţiu s-a diminuat considerabil.
Noi am susţinut încă de la început că este vorba despre o neînţelegere. Băncile cotează continuu dobânzi în fiecare zi. Am demonstrat cu cifre că nivelurile cotate în intervalul de fixing sunt foarte apropiate de cele cotate în afara acestuia. ROBOR-ul reprezintă o fotografie a pieţei la un anumit moment, într-un cadru strict reglementat.
Acestea erau dobânzile din piaţă la momentul respectiv, iar acest lucru poate fi verificat cu uşurinţă şi prin intermediul altor pieţe pe care se tranzacţionează instrumente purtătoare de dobândă. Atât Ministerul Finanţelor, cât şi investitorii au plătit dobânzi de peste 8%, iar aceste informaţii sunt publice. Acesta era nivelul pieţei în acel moment, iar noi considerăm că am acţionat în totalitate în interiorul cadrului de reglementare.
Este o piaţă puternic reglementată, iar noi continuăm să sperăm că este vorba doar despre o neînţelegere a modului în care funcţionează aceste mecanisme.
