Băncile cu capital majoritar românesc ar trebui să aibă acces la o facilitate de urgenţă de la Banca Centrală Europeană (BCE) prin care să poată obţine lichiditate în euro pe termen scurt în cazul unor situaţii de stres sever sau iminent care să ameninţe stabilitatea financiară a pieţei locale, consideră guvernatorul BNR Mugur Isărescu.
„Cred că este necesar să înceapă discuţii cu Banca Centrală Europeană privind accesul pe termen scurt la lichiditate în euro pe bază de colateral non-euro de calitate corespunzătoare pentru instituţiile de credit cu acţionari locali“, a spus Isărescu într-un discurs pe tema relaţiilor dintre ţările membre ale zonei euro şi cele din afara acesteia în cadrul viitoarei Uniuni Bancare, susţinut la Roma la o reuniune organizată de grupul italian UniCredit.
Şeful BNR spune că aceasta este o chestiune relevantă pentru toate ţările din Europa Centrală şi de Est în care persistă un grad semnificativ de euroizare de dinainte de 2008, atât la nivelul creditelor, cât şi al depozitelor, precizând că în România peste 50% din credite şi circa 30% din depozitele din bănci sunt în euro.
Isărescu a menţionat că vede accesul la finanţarea de la BCE ca pe o facilitate de urgenţă care să poată fi solicitată de băncile cu capital majoritar local numai în condiţii de stres sever sau iminent care să ameninţe stabilitatea financiară a sistemului bancar local. „Un asemenea acces restricţionat ar elimina practic orice distorsiune între tratamentul instituţiilor de credit care sunt persoane juridice române, dar care au capital majoritar din zona euro (şi în cazul cărora accesul la lichiditate în euro poate fi obţinut prin intermediul băncilor-mamă) şi tratamentul aplicabil băncilor care nu au capital originar din zona euro.“
Până când va fi asigurat tratamentul egal din acest punct de vedere între băncile comerciale din zona euro şi cele din afara acesteia în interiorul Uniunii Bancare, băncile centrale din regiune va trebui să asigure lichiditate de urgenţă inclusiv în euro.
Isărescu nu vrea ca statul român să dea bani pentru salvarea unei bănci din zona euro
Guvernatorul BNR spune că este deja prevăzut un tratament egal la nivelul procesului decizional privind Mecanismul Unic de Rezoluţie – unul dintre cei trei piloni de bază ai viitoarei Uniuni Bancare europene, indiferent dacă este vorba de bănci din ţări care fac parte din zona euro sau din ţări cu care s-a stabilit „o cooperare strânsă“.
Totuşi, Isărescu arată că încă există o chestiune deschisă legată de tratamentul pierderilor reziduale care să fie acoperite din fonduri publice până când se acumulează sumele necesare în Fondul unic de rezoluţie – noul instrument de intervenţie gândit pentru salvarea unei bănci.
„În opinia mea trebuie căutat un echilibru între structura proprietăţii unei instituţii de credit aflate în procedură de rezoluţie şi originea fondurilor publice care să fie utilizate în cadrul acestui proces, urmând ca autorităţile fiscale din ţara de origine să acopere majoritatea costurilor odată ce exerciţiul de evaluare a calităţii activelor a dovedit că supravegherea din ţara gazdă s-a desfăşurat în mod corect şi eficient.“ BNR s-a lăudat pe parcursul crizei cu severitatea sistemului de supraveghere a băncilor, reflectată inclusiv prin rata de solvabilitate de 16% la nivelul lunii martie, rata de capital core tier 1 de 14,5% şi acoperirea neperformantelor în proporţie de circa 90% cu provizioane IFRS şi luând în calcul şi filtrele prudenţiale introduse în momentul trecerii sistemului la IFRS la 1 ianuarie 2012.
În aceste condiţii Isărescu nu ar considera corect ca fondurile publice locale să fie folosite în cadrul procedurii de rezoluţie a unei bănci din zona euro care controlează o filială pe piaţa din România.
Pornind de prezenţa puternică a băncilor din zona euro în ţările UE din afara acesteia şeful BNR subliniază existenţa unor costuri de oportunitate legate de eventuala neparticipare a ţărilor respective la Mecanismul unic de rezoluţie. „O soluţie de rezolvare a situaţiei unei bănci aflate în dificultate care ţine cont numai de interesele ţării de origine este în mod cert un răspuns sub-optim din perspective ţării gazdă. Ceea ce pot să spun pe baza experienţei recente a României din timpul crizei cipriote este că deşi în cele din urmă problema sucursalei locale a Bank of Cyprus a fost rezolvată într-o manieră satisfăcătoare, existenţa unui mecanism unic de rezoluţie ar fi îmbunătăţit considerabil situaţia prin întărirea coordonării dintre ţara gazdă şi ţara de origine în timpul procesului de rezoluţie şi prin evitarea restricţionării accesului deponenţilor români la propriile fonduri aflate în bancă.“
În primavara anului trecut sucursala locală a Bank of Cyprus şi-a suspendat operaţiunile timp de o lună în contextul crizei din insulă, timp în care clienţii au avut banii blocaţi.
