Bănci și Asigurări

Isărescu: Pe vremuri nu exista Facebook. Discuţia faţă în faţă, bancher-client era esenţială

Isărescu: Pe vremuri nu exista Facebook. Discuţia faţă în faţă, bancher-client era esenţială

Autor: Raluca Ghinea

30.04.2013, 20:51 487

Contactul direct dintre bancă şi client era esenţial la sfârşitul secolului al XIX-lea pentru decizia de creditare, iar teh­no­logia modernă din prezent care intermediază relaţia dintre cli­ent şi bancher, ca o „decuplare“, poate fi una dintre cauzele cri­zei financiare actuale, apreciază Mugur Isărescu, guver­natorul BNR.

„Un principiu fundamental şi pentru acea vreme, dar şi pen­tru perioada de astăzi, în noile condiţii, era să existe posi­bili­tatea unei relaţii directe cu clienţii. Pe atunci nu era comu­nica­rea electronică, nu era Facebook, trebuia să-l vezi pe ne­nea acela. De aici şi reticenţa ideii că se poate face electronic ban­king, adică până când nu te uiţi în ochii clientului nu poţi să iei o decizie să dai un cre­dit, mare discuţie şi în pre­zent. Se spune că una din­tre cau­zele crizei finan­ciare actua­le este această decuplare, în­tre client şi ban­cher apă­rând o sume­de­nie de for­me de interme­die­re, toate mijlo­cite de teh­nologia mo­der­nă care nu asigură acea al­chimie pe care o ai atunci când îl pri­veşti în ochi pe cli­en­tul tău şi-i acorzi sau nu cre­ditul“, a spus ieri gu­ver­na­to­rul BNR la o dezbatere cu ocazia lansării cărţii „Pala­te­le Băncii Naţionale a României. Volumul I: Palatul vechi“.

Isărescu a arătat că apar tot felul de „indicatori, suprain­dica­tori, solvabilităţi, profitabilităţi, lichidităţi“ cu care ban­cherii îi înnebunesc pe clienţi, de multe ori activitatea bancară fiind complexă. „Până la urmă, contactul direct cu clientul era esenţial, în bankingul de la sfârşitul acelui secol trebuia să te vezi ochi în ochi cu clientul.“

Isărescu a menţionat că această comunicare era un fel de trans­parenţă prin expunere, iar supravegherea clienţilor se realiza vizual, negustorii cu pravălii pe strada Lipscani, unde a fost construit palatul vechi al băncii centrale, fiind urmăriţi de la balcoanele palatului.

Guvernatorul BNR a explicat că sediul băncii trebuia pla­sat în apropierea sursei de capital, respectiv pe strada Lip­scani, unde erau negustorii, care aveau nevoie de capital cir­cu­lant.  „Veneau, primeau ştampila pe spinare că sunt ono­ra­bili, că altfel nu intrau la scont, şi intrau prin urmare, scontau şi plecau cu bani, cu capitalul circulant necesar.“

Isărescu a inventariat trei cerinţe necesare pentru un negustor care apela la bancă, respectiv să fie înregistrat la Registrul Comerţului, să nu fie înscris în „închisoarea datornicilor“ (un fel de Biroul de Credit în prezent) şi să-şi fi plătit la timp datoriile.

Guvernatorul BNR a mai arătat că, dacă nu se plătea o rată la termen, clientul era vizitat de reprezentantul băncii, care-i lua şi mobila din casă şi-l dădea afară cu copii cu tot, sistemul fiind foarte dur.

AFACERI DE LA ZERO